Se spune ca sinceritatea si
comunicare buna in cuplu sunt temelia oricarei relatii de durata. Dar oare
suntem la fel de deschisi spre discutie si cand vine vorbe despre bolile cu
transmitere sexuala? Iata una dintre primele teme ce treabuie abordate intre
doi parteneri care isi propun sa aiba o relatie. Sifilisul nu cruta pe nimeni,
ba mai mult, e un stigmat pe viata.
Ce este sifilisul?
Sifilisul este o infectie
determinata de Treponema pallidum. Cel mai frecvent se transmite prin:
- contact sexual;
- transplacentar de la o mama infectata;
- transfuzie cu sange cotnaminat.
Cei mai expusi la a face sifilis sunt:
- adolescentii;
- adultii activi sexual;
- nou-nascutii din mame cu sifilis.
Persoanele infectate cu Treponema
pallidum au un risc crescut de a se infecta sau transmite HIV.
Simptomele sifilisului
Dupa contractarea infectiei pe
cale sexuala, sifilisul evolueaza in trei
stadii, fiecare avand o simptomatologie specifica.
1. Stadiul primar al sifilisului:
- la nivel genital apare
asa-numitul sancru de inoculare;
- acesta este initial o papula
(leziune cutanata fara continut lichidian, usor proeminenta);
- in timp, papula va ulcera fara
insa a asocial durere;
- ulcerul cu marginile ridicate,
baza dura si de culoare rosie, poarta denumairea de sancru tare;
- la 1-2 saptamani dupa aparitia
acestuia, se va asocia o limfadenopatie
regionala (cresterea in volum a ganglionilor linfatici inghinali;
-dupa aproximativ 2 luni, leziunile se vindeca spontan, fara a lasa cicatrici.
2. Sifilisul secundar:
- se datoreaza diseminarii pe cale
sanguina a treponemelor care vor da astfel manifestari la diferite nivele;
- apare un sindrom gripal;
- asociaza o eruptie cutanata caracterizata de macule (modificare de culoare a pielii), papule, pustule (vezicule ce au continut lichidian);
- erupatia dispare spontan dupa cateva saptmani sau luni de evolutie;
- in functie de localizarea
infectiei sifilitice, mai pot aparea meningite,
hepatite, nefrite, retinite sifilitice.
3. Sifilisul tertiar:
- exprima reactivarea sifilisului pe fondul alterarii imunitatii gazdei;
- apare la nivel cutanat sau osos (goma);
- afecteaza organale vitale asa cum e cazul neurosifilisului sau a sifilisului
cardiovascular (anevrisme, insuficienta aortica);
Sifilisul congenital:
- este un tip aparte de infectie
cu Treponema pallidum;
- se transmite transplacentar de la mama care este infectata cu
sifilis;
- determina malformatii si chiar moartea
fatului;
- netratat, da distructii osoase si sifilis cardiovascular.
Diagnosticul sifilisului
O data banuita infectia cu
Treponema pallidum este obligatorie prezentarea la medic. Acesta:
- va preleva exsudat din leziunile cutanate sau mucoase in vederea punerii in evidenta la microscop a
treponemelor;
- va recolta sange pentru care va realize urmatoarele teste:
- VDRL (Venereal Disease Research Laboratory);
- RPR (Rapid Plasma Reagin);
- FTA-ABS (Fluorescent treponemal antibody absorption);
- TPHA (Treponema pallidum hemagglutination).
Aceleasi teste sunt utilizare si
in motorizarea eficientei tratamentului in sifilis.
Tratamentul sifilisului
- Tratamentul in sifilis se face
sub indrumarea si recomandarea medicului.
- Penicilina este antibioticul
de electie folosit si singurul care paote fi utilizat in neurosifilis si la
femeile gravide;
- pentru stadiile primare ale sifilisului, se utilizeaza benzatin-penicilina;
- in stadiile tardive si in sifilisul congenital, se prefera penicilina G;
- pentru pacientii alergici la penicilina, se administreaza doxiciclina si tetraciclina.
Preventia sifilisului
Nu exista inca un vaccin
impotriva sifilisului, iar in acest caz, singurele masuri de protectie sunt:
- practicarea de sex protejat;
- o data depistata o persoana cu
sifilis, ea va fi interogata in legatura cu partenerii sai sexuali;
- acestia vor face testele
necesare diagnosticului de sifilis si eventual, vor urma tratamentul specific;
- nu trebuie neglijata educatia
morala a persoanelor infectate.
A discuta despre bolile cu
transmitere sexuala cu partenerul/partenera de cuplu nu e o jignire, ci mai
degraba o dovada a iubirii pe care i-o porti!
Bibliografie:
[1] Marin Gh. Voiculescu, Boli infectioase, Vol.II, ed. Medicala, Bucuresti, 1990
[2] Dumitru T. Buiuc, Microbiologie medicala, ed. Gr.T.Popa, Iasi, 2003
[3] Marin Voiculescu, Medicina pentru familie, ed. Medicala, 1986
Urmareste-ne pe Google News
