Bufnița, această pasăre misterioasă cu ochii mari și privirea enigmatică, a fost o sursă nesfârșită de fascinație și a dobândit semnificații aparte în culturile din întreaga lume.
În acest articol, vom explora semnificațiile culturale variate ale bufniței, de la asocierea cu simbolul înțelepciunii și fertilității sau cu forțele întunecate și moartea. Vom călători în diferite țări și tradiții pentru a dezvălui misterele care înconjoară această creatură remarcabilă.
Bufnițele, cu viața lor nocturnă și aspectul lor unic, au fost mereu privite ca ființe misterioase și fascinante, care au stârnit imaginația oamenilor de-a lungul istoriei.
Ele sunt deseori văzute ca simboluri ale înțelepciunii fantastice, ale tăcerii regale și ale inteligenței feroce. Bufnițele, acești vânători iscusiți, preferă să-și planifice strategiile în loc să recurgă la forța brută.
În diferite culturi, bufnițele au fost percepute în moduri variate. Unele credințe le asociază cu magicienii sau le consideră vestitori ai morții, în timp ce altele le văd ca simboluri ale înțelepciunii și rezistenței.
Ce înseamnă când vezi sau auzi o bufniță, în cultura românească?
În inima culturii românești, bufnița a purtat mereu o puzderie de semnificații fascinante. O prezență emblematică în adâncurile pădurii, bufnița a lăsat o amprentă puternică în mitologia românească.
În creștinism, bufnițele au dobândit o semnificație sacră, iar reprezentarea lor în artă și iconografie datează din cele mai vechi timpuri. Aceste păsări cu ochi mari au avut mereu un loc special în istoria și cultura noastră, inspirând atât fascinație, cât și respect.
Vechiul Testament menționează bufnița ca o creatură impură, iar tradiția creștină a sugerat că bufnițele ar putea aduce tristețe și dezolare. Această interpretare negativă poate fi legată de natura nocturnă a bufniței și de convingerea că forțele diavolului sunt mai active în timpul nopții. Acest lucru a dat naștere multor superstiții care o asociază cu vești proaste sau chiar cu moartea.
În România, există o credință populară care spune că dacă o bufniță „cântă" ziua, dacă vine lângă fereastră sau zboară deasupra casei tale, acesta ar putea fi un semn rău. În cel mai bun caz, se consideră că aduce ghinion în ziua respectivă, dar în cel mai pesimist scenariu, se crede că poate anunța moartea unei persoane apropiate sau chiar a celei care a auzit cântecul bufniței.
Cert este că păsările sunt văzute ca prevestitoare ale unor boli, nenorociri și decese. Din acest motiv, bufnițele au stârnit teama oamenilor și au fost alungate din preajma locuințelor lor.
„Sunetul sinistru al bufniţei care înspăimântă noaptea a fost descifrat în toate spaţiile culturale europene ca predicţie a morţii. Se spune că dacă este emis în timpul zborului peste o casă, moartea va atinge neîntârziat pe unul dintre locuitorii acesteia. Nu este bine nici să te uiţi în cuibul unei bufniţe, ca să nu mai vorbim de necazurile de moarte care te pot ajunge dacă îl distrugi”, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor din cadrul Muzeului Dunării de Jos Călăraşi.
Bufnița în alte culturi ale lumii
Bufnița a avut semnificații variate în culturile antice și folclorul din diverse regiuni ale lumii. În continuare vom explora semnificațiile ei!
Bufnița în Egiptul antic
În Egiptul antic, era considerată un simbol al frigului, inclusiv al celui sufletesc, reprezentând noaptea și moartea. Bufnița a fost asociată însă și cu înțelepciunea datorită comportamentului ei aparent calm și al ochilor mari și strălucitori.
De asemenea, fiind o pasăre de noapte, bufnița a fost văzută ca o întruchipare a răcirii care vine odată cu căderea nopții, aducând cu ea liniște și reflecție. În mitologia egipteană, noaptea era considerată un moment de tranziție și transformare, iar moartea era parte a acestui ciclu.
Bufnița, fiind o creatură a nopții, a devenit astfel un simbol al morții și al trecerii în lumea de dincolo. De asemenea, bufnița era privită ca un ghid în lumea subpământeană.
Prin intermediul ochilor săi vigilenți și al capacitații de a vedea în întuneric, bufnița ar fi putut ajuta sufletele să evite pericolele care le pândeau în această călătorie.
Bufnița în mitologia greacă
În mitologia greacă, relația dintre bufniță și zeița Atena este una semnificativă. Bufnița era adesea asociată cu această fiică a lui Zeus, cunoscută ca fiind divinitatea înțelepciunii, a strategiei militare, a justiției și a științei.
Această asociație a avut mai multe semnificații și a subliniat importanța bufniței în cultura greacă. Bufnița a fost văzută ca un simbol al înțelepciunii, al cunoașterii și al educației, ceea ce se potrivea perfect cu atributele zeiței Atena.
Zeița era considerată protectorul orașului Atena și patroana științelor și artelor. Prin urmare, bufnița a devenit o reprezentare a acestor virtuți în lumea greacă.
Atena era adesea însoțită de o bufniță în diferite reprezentări artistice sau sculpturi. Această prezență a bufniței alături de zeiță simboliza prețuirea pentru înțelepciune, discernământ și educație.
Bufnița în folcorul celtic
În folclorul celtic, bufnița avea o semnificație specială și era profund respectată datorită sacralității sale. Una dintre cele mai semnificative asocieri cu bufnița în Țara Galilor era legată de ciclul vieții, în special de conceptele de moarte și renaștere.
Bufnița simboliza tranziția dintre aceste stări, sugerând că moartea nu era sfârșitul, ci mai degrabă o etapă în procesul de renaștere și transformare. Bufnița era considerată și un simbol al înțelepciunii.
Zeița Arianrhod, care juca un rol important în mitologia galeză, era deseori înfățișată sub forma unei bufnițe mari. Se credea că ochii pătrunzători ai bufniței puteau vedea în întunericul subconștientului și al sufletului uman, sugerând că aceasta avea acces la profunzimile spirituale.
De asemenea, bufnița era legată de fertilitate și garanta nașterea ușoară. Atunci când o femeie auzea cântatul unei bufnițe, se credea că va avea o naștere lipsită de complicații. Această credință a subliniat importanța bufniței în cultura și viața cotidiană a poporului galez.
Bufnița în folcorul nativ american
În folclorul nativ american, bufnițele au jucat un rol semnificativ, dar interpretările lor variază de la trib la trib. De exemplu, triburile precum Cherokee credeau că bufnițele sunt adesea asociate cu moartea sau vrăjitoria, iar auzul unei bufnițe în timpul nopții putea prevesti ghinion.
În unele comunități, bufnițele erau legate de fenomene supranaturale sau de fantome, iar strigătele lor erau considerate avertismente pentru cei care încălcau regulile tribului.
Mai existau și povești despre bufnițe care protejau spiritul tribului sau comunicau cu vindecătorii spirituali. Cu toate aceste variante, bufnițele au fost întotdeauna prezente în mitologia și cultura nativilor americani.
Bufnița în cultura romană
În cultura romană, se spunea că auzul strigătului unei bufnițe putea prevesti moartea cuiva, aduce boli sau schimbări neprevăzute în vreme.
Conform legendelor, mulți lideri romani influenți, precum Augustus Aurelius și Agrippa, și-au găsit sfârșitul după ce au auzit sunetul unei bufnițe strigătoare.
Chiar și moartea lui Iulius Cezar a fost legată de o bufniță țipătoare care s-a cocoțat pe acoperiș. O altă credință sublinia că așezarea unui puf din aripa unei bufnițe la capul unei persoane adormite o va determina să își dezvăluie toate secretele.
Bufnița în cultura indiană
În sudul Indiei, bufnița a avut un rol special în transmiterea mesajelor, acestea fiind decodate în funcție de numărul de sunete pe care pasărea le emitea în timpul nopții. Un sunet reprezenta un avertisment despre o posibilă moarte.
Trei sunete anunțau că o femeie urma să se căsătorească în familie. Patru sunete sugerau apariția unei probleme. Cinci sunete consecutive însemnau că urma o călătorie. Șase sunete semnificau sosirea oaspeților. Șapte sunete erau asociate cu tulburările psihologice, iar opt sunete erau considerate un avertisment privind o moarte iminentă.
Mit sau realitate?
În final, oamenii de știință ne liniștesc, subliniind că nu există motive de îngrijorare în ceea ce privește bufnița care apare și cântă des lângă casele oamenilor. Contrar superstițiilor, ei spun că această pasăre nocturnă nu are nicio legătură cu moartea.
„Este o asociere nepotrivită şi încă nu ştie de unde a pornit acest fapt. Este un mit care nu are legătură cu realitatea. Bufniţa este o pasăre de noapte, solitară şi este posibil ca acest lucru să fi contribuit la renumele său de mesager al morţii. În realitate, nu este o pasăre care face rău, din contră, este din specia răpitoarelor şi se hrăneşte cu şoareci, spre bucuria agricultorilor. Cântecul său prelung, care seamănă a vaiet, îl auzim în special primăvară, în perioada de reproducere.
Masculii sunt cei care scot sunetele şi ei stau în apropierea cuibului pentru a-l păzi. Păsările de noapte se refugiază în zone retrase: turla bisericii, poduri, case părăsite şi acest lucru probabil le-a făcut de temut”, a explicat Viorel Cuzic, ornitolog la Muzeul Delta Dunării din Tulcea şi coordonator al Sucursalei Delta Dunării şi Dobrogea Continentală.
Cu toate că bufnița a fost privită atât cu frică, cât și cu respect, ea continuă să ne captiveze și să ne fascineze, fiind astfel un exemplu al complexității și al diversității cu care oamenii își interpretează și își valorifică legătura cu natura înconjurătoare.
Urmareste-ne pe Google News
