Aceste vorbe îmi răsună și acum în minte, ca un sfat prețios pe care o să îl port mereu cu mine. Nu am cum să uit acea voce blândă care încerca să îmi ghideze fiecare pas...
Când mă gândesc la ea, îmi apare în fața ochilor imaginea ei cu totul aparte, îmi dau seama că era din altă lume, era diferită, nu era ca toți ceilalți.
Putea merge la piață în costum elegant. Își punea parfumul preferat la încheietura mâinii când mergea la brutărie, era foarte cochetă.
Citea mult, fără să acorde atenție prafului din jur. Stătea ore întregi pe verandă, admirând soarele la apus, iar buruienile din grădină nu o deranjau deloc. Prefera să răsfoiască o carte bună, în loc să facă tot ce făceau restul femeilor din împrejurimi.
Nu a considerat nimic „de neatins” și folosea porțelanurile familiei pentru a bea ceai. Nu se gândea că sunt scumpe și că ar trebui puse la loc de cinste, într-un colț unde să fie uitate de toată lumea.
Așa a fost bunica.
Eram tânără atunci, aveam mintea plină de absurdități ideologice. Visam la un viitor luminos într-o eră a comunismului victorios.
Am avut parte de multe lipsuri și am crescut auzind în stânga și în dreapta „trebuie”, „e interzis”. Dacă te-ai născut și tu în comunism sau dacă ai auzit povești de la cei mai mari, poate știi ce strictețe presupunea acea perioadă...
Toate acestea și-au lăsat amprenta asupra întregii noastre vieți.
Atitudinea degajată a bunicii nu se potrivea deloc în acest context, ea spunea mereu că „viața trebuie savurată, nu îndurată”. Gândirea ei nu se încadra deloc în tiparele societății în care trăiam – pot spune că se potrivea ca nuca în perete.
Din acest motiv, am ignorat multe vorbe înțelepte spuse de ea, le lăsam să îmi intre pe o ureche și să îmi iasă pe cealaltă. Abia acum îmi dau seama de toate învățăturile pe care le-am primit de la ea și văd totul diferit. Înțeleg totul mult mai bine.
Bunica obișnuia să îmi spună:
"Fetițo, prinții sunt puțini și mult prea iubitori de sine. Sunt buni doar pentru femeile care se mulțumesc întotdeauna cu puțin. Îndreaptă-te spre băieți buni și liniștiți, iar ei vor aduce salariul acasă."
"Da, sigur!" - asta e ceea ce gândeam, dar nu reflectam asupra ideii și nu priveam în profunzime.
Tot bunica mi-a zis:
"Teme-te de bărbații care sunt prea sexy. Ei nu sunt cu nimic mai presus decât ceilalți, doar oferă momente intime intense, o mare durere de cap și suferință inutilă. Relația cu un astfel de om va fi ca un foc de paie - inutil și distructiv. Nu te va încălzi. Pur și simplu va arde totul în jur. Ai nevoie de credință, încredere în oameni, speranță și iubire."
Această frază m-a indignat la momentul respectiv și a devenit clară mult mai târziu. Bineînțeles, după ce „m-am ars”, așa cum se spune în limbajul nostru, al tinerilor.
Iar aceste vorbe sunt o capodoperă:
"Dacă vrei să trimiți un om departe, nu îi arăta doar acea direcție cu degetul. Nu va fi suficient. Dă-i omului un obiectiv, desenează-i o hartă, dă-i o busolă magică. Și dacă ajunge acolo?"
Iată mai multe pilde pe care le știu de la ea:
- "Nu te grăbi niciodată să tragi concluzii pripite, nu lua decizii la nervi. Stai jos. Calmează-te. Ascultă muzică bună, ia o masă bună, zâmbește. Poate că până la acest moment, nu va trebui să decizi nimic."
- "Nu trebuie să fii amabilă. Bunătatea este un concept relativ, diferit pentru fiecare în parte. Fii obiectivă și corectă."
- "Oferă întotdeauna unei persoane exact trei șanse. În esență, îți oferi ție aceste șanse. Pentru a nu pierde ceva important, pentru a nu-ți strica destinul, pentru a învăța ceva nou. Dar nu mai mult!"
- "Nu-ți fie teamă să îți faci dușmani. Ai nevoie de ei pentru a te ambiționa. Teme-te să îți faci prieteni ieftini, ei te vor trage în jos."
- "Stai pe mal și așteaptă. Timpul este o resursă care poate rezolva totul, întotdeauna."
Nu cred că avea în vocabular cuvinte precum "într-o zi" și "cândva". Dacă simțea că merită să vadă, să audă sau să facă un lucru, se străduia să vadă, să audă și să facă exact în momentul prezent.
Câtă dreptate avea draga mea bunică! Am avut nevoie de prea mult timp să înțeleg tot ce avea de spus.
Ce păcat că nu am ascultat-o mai mult! Dacă aș putea să dau timpul înapoi, aș fi numai ochi și urechi în prezența ei, aș înregistra fiecare cuvând rostit de ea și le-aș pune în aplicare în secunda următoare...
Acest articol este o adaptare a articolului publicat inițial pe Zen și preluat de Cluber.
Citește și: Puterea celor șapte generații. De ce este important să construiești relații strânse cu cei dragi
Urmareste-ne pe Google News
