Ierarhia familială: ce nu ar trebui să afle copiii niciodată despre părinții lor
Conceptul de ierarhie familială este una dintre legile de bază care guvernează viața de familie. Una dintre cerințele acesteia o reprezintă faptul că părinții sunt responsabili pentru copii și dețin toată puterea în cadrul uniunii.
Triangularea este un proces în care două persoane o implică și pe a treia în relația lor. Într-o familie disfuncțională, unde limitele nu sunt clare, copiii pot fi implicați emoțional în problemele personale ale părinților și astfel se ajunge la o ierarhie inversată, în care statutul copilului este egal cu cel al părintelui. Un bun exemplu este cel al "prietenei fiice", în care mama comunică foarte deschis cu fiica ei, pe un ton egal, ca în fața unei prietene, ceea ce poate duce la disconfort psihologic pentru copil și la amestecarea rolurilor.
În mod normal, copilul ar trebui să fie încurajat să exercite abilitățile sociale cu colegii, prietenii și frații. În cazul în care o mamă începe să îi mărturisească fiicei sale că are probleme în relația cu tatăl, se creează o confuzie în mintea și sufletul copilului, ce îi poate fi dăunătoare când ajunge la maturitate.
Când o mamă este prietenă cu fiica ei, ea nu va mai avea aceeași imagine în fața cele mici și, prin urmare, fiica va deveni mai apropiată de tatăl său, în căutarea unui model de părinte autoritar și responsabil. Copilul nu dorește să afle amănunte intime din relația părinților săi și nici să audă lucruri negative despre aceștia. Prin urmare, fiica va încerca să se îndepărteze de mama sa după ce aude acele povești. Acest principiu se aplică și în cazul unui fiu.
Ce nu ar trebui să știe copiii despre părinții lor
Copiii nu ar trebui să știe detalii personale, dar nici secrete despre părinții lor. Aici ne referim, în primul rând, la relațiile din dormitor. Totodată, ei nu ar trebui să cunoască amănunte din viața părinților de dinainte de a forma o familie. În cazul în care unul dintre părinți sau amândoi au mai fost căsătoriți, subiectul trebuie abordat cu responsabilitate, pentru ca cei mici să nu dezvolte anxietate și să nu le fie afectată pe viitor perspectiva asupra unui cuplu fercitit și unit.
Parentificarea
Acesta este procesul prin care unui copil i se atribuie roluri nepotrivite și în care ajunge să fie "părinte al propriului părinte". Fenomenul este prezent mai ales în familiile nefuncționale, acolo unde rolurile și limitele sunt neclare. În cazurile frecvente, parentificarea se întâlnește în cazul în care unul dintre părinți este grav bolnav, alcoolic sau există frați sau surori cu dizabilități, dar și în familii monoparentale, în care părinții se identifică mai degrabă ca "prieteni ai copilului".
Citește și: Greșeli în creșterea copilului pe care niciun părinte nu ar trebui să le facă
Un exemplu este atunci când mama sau tatăl sunt dependenți de alcool sau substanțe interzise, iar copilul este forțat să devină în mod prematur singurul adult din casă și să poarte responsabilitatea familiei. Un alt exemplu de parentificare este în cazul în care fiica este crescută doar de tată și, prin urmare, are rolul de soție în casă. Face toate treburile casnice și își îngrijește tatăl ca pe un partener de viață. Ea nu știe ce înseamnă rolul unei fiice și, adeseori la maturitate, devine o "mamă" pentru soțul ei.
Ruperea ierarhiei în legătura fraților
Apare ca o consecință a parentificării, atunci când un copil mai mare își asumă responsabilitatea pentru rolul de părinte în cazul unui frate sau al unei surori mai mici. Atunci când există o ierarhie în privința fraților, copiii mai mari și cei mai mici sunt egali în fața părinților. Adulții trebuie să stabilească în mod clar că cei mici au rolul lor în familie și nu ar trebui să aibă un comportament mai matur decât cel al vârstei.
Dragă părinte!
Când ești prieten cu copilul tău, când te plângi în fața lui despre viața de adult, când îți demonstrezi incapacitatea de a face față pierderilor și înfrângerilor
Când încerci să te vindeci emoțional prin faptul că te descarcarci în fața copilului tău
Când dai vina pe nerecunoștința copilului tău pentru "nopțile nedormite", sub formă de atenție sau simpatie, îi furi șansa copilului de a avea un părinte bun și responsabil
Îți iei șansa copilului la o copilărie normală și îl forțezi să ia contact mult prea devreme cu tot ceea ce înseamnă viața de adult
Fii conștient de aceste lucruri.
Surse articol: Cluber / Healthychildren / Researchgate
Surse foto: IStock
Urmareste-ne pe Google News
