Societatea modernă impune standarde în privința diferitelor aspecte ale vieții femeilor, de la reușitele în carieră, relația de cuplu sau obligația de a deveni mame. Presiunea din jur este constantă și, de multe ori, sunt judecate sau chiar blamate pentru decizia de a refuza să aibă moștenitori.
Există femei care resimt din plin nevoia de a ceda în fața cerințelor impuse în cadrul unei comunități. Nu lipsesc nici prejudecățile oamenilor din jur, iar totul se transformă într-o luptă interioară acerbă, pe de-o parte de a fi mulțumite cu alegerile lor, iar pe de alta de a încerca să se ridice la anumite standarde sau să fie pe placul tuturor.
Mai există și acele femei care au curajul de a recunoaște faptul că își doresc copii și nu se tem că vor fi catalogate într-un anumit fel. Ele luptă pentru a distruge stigmatele și pentru dreptul oricărei femei de a avea libertate în privința deciziilor din viața sa.
Nu-mi doresc să devin părinte
Probabil ai întâlnit și tu întrebarea "Câți copii ai?" , după ce o persoană a aflat că ești căsătorită. Când răspunzi negativ, persoana de lângă tine presupune automat că ai o problemă de sănătate. Am primit și eu o astfel de întrebare, iar răspunsul meu a fost cât se poate de sincer și de asumat: "Nu am nicio problemă și nu sufăr de vreo afecțiune. Nu mi-am dorit niciodată copii. Nu am vrut niciodată să fiu părinte".
Citește și: Nu îmi place să fiu mamă! Nu mă judeca, nu este o tragedie
Am învățat să răspund astfel pentru că îmi doresc să clarific faptul că nu detest copiii, îi iubesc la nebunie, dar pur și simplu nu m-am imaginat niciodată într-o astfel de ipostază. Dacă oamenii vor totuși să deschidă acest subiect, eu le spun adevărul. Chiar dacă, uneori, persoana aceea îmi răspunde acid că ea are copii și că este foarte mândră.
Este un detaliu atât de personal și consider că fiecare ar trebui să fie liber să facă orice alegere își dorește pe parcursul vieții. Nu consider că este nimic în neregulă cu faptul că suntem diferiți, că gândim diferit sau că avem alte planuri de viitor.
Nu am vrut niciodată să fiu mamă. Am recunoscut acest lucru, deși mulți mi-au spus că sunt un adult egoist. Cu siguranță în zilele de astăzi este mult mai ușor să vorbești despre faptul că nu vrei să fii părinte. În urmă cu 20 de ani nici nu îndrăzneai să inițiezi această conversație. În multe culturi faptul de a deveni părinte reprezintă trecerea la un nou capitol al maturizării. Dar poate că mulți părinți ar trebui să facă această alegere într-un mod mult mai conștient. Nu ar trebui să asumăm din prima că orice om care devine părinte va fi automat unul bun.
Am decis să nu am copii nu pentru că am considerat că educarea și creșterea lor este o corvoadă, ci pur și simplu nu am simțit acea dorință profundă în sufletul meu. Am așteptat câțiva ani, dar nu tot nu a apărut. Îi apreciez enorm pe toți părinții din lume, pot doar să îmi imaginez ce rol greu și solicitant este. Încă trăiesc cu speranța că în viitor societatea va fi mai înțelegătoare cu persoanele ca mine. Sper că aceste atitudini și mentalități se vor schimba și nu vor mai reprezenta un subiect tabu, iar persoanele care gândesc astfel nu vor mai fi privite ca "oile negre" ale comunității.
Citește și: FT.com / Theguardian / PsychologyToday
Urmareste-ne pe Google News
