Au trecut 10 ani de la momentul în care Pavlos, la numai 15 ani, și-a salvat prietenul în scaun cu rotile din incendiul de la Colectiv. A fost la un pas de moarte în repetate rânduri și a rămas mutilat, dar trăiește
Pe 30 octombrie 2025 s-au împlinit 10 ani de la incendiul de la clubul „Colectiv”, care a curmat viața a 65 de persoane. În plus, numeroase persoane au fost grav rănite și au ajuns la spitale de arși din străinătate. Printre aceste persoane se numără și Pavlos Popovici, care a suferit arsuri grave și a fost la un pas de moarte după ce a reușit să-și salveze din incendiu prietenul imobilizat în scaun cu rotile.
„Mi-e greu să mă întorc în timp”
Invitat la emisiunea „Orașul Vorbește” de la Radio România Cultural, alături de psihoterapeutul Ana Predescu, Pavlos Popovici a povestit cum au decurs lucrurile în seara de 30 octombrie 2015, când s-a produs tragedia de la „Colectiv”. Pe atunci avea 15 ani și s-a dus la concertul găzduit de club împreună cu prietenii săi, Mihai Popescu (Mișu) și Laur.
Când a izbucnit incendiul, Pavlos și Laur și-au dat seama imediat că era necesar să acționeze rapid pentru a-l salva pe Mișu, aflat în scaun cu rotile. Pentru Radio România Cultural, Pavlos a venit cu următoarele precizări:
„Mi-e greu să mă întorc în timp. Nu pentru că mi-e greu emoțional, ci pentru că nu-mi amintesc. A fost ceva instinctual 100%....
Aam fost acolo cu prietenul meu Mișu și cu Laur, unul dintre colegii de bancă din clasele 5-8. Și când totul s-a întâmplat, singura „ magie” dintre mine și Laur, a fost contactul vizual. Ne-am uitat unul în altul și am știut că trebuie să-l luăm pe Mișu, să punem mâna pe căruț, să-l scoatem de acolo. Când am ieșit, am ieșit toți. Eram prieteni de-o viață și eram la pachet în majoritatea timpului.”
De asemenea, a explicat de ce hotărâse să-l ia și pe Mihai la concert, aducând în discuție faptul că datorită prieteniei cu el a învățat ce înseamnă cu adevărat dragostea pentru oameni:
„Până în seara aia, eu purtam discuții cu părinții lui Mișu și le ziceam: „Uite, eu mă duc la un concert și vreau să-l iau și pe el cu mine”. „Semidatoria” asta de frate mai mare, oricum îmi revenea. Și încă am învățat cumva ce înseamnă dragostea asta față de alți oameni prin faptul că am avut un prieten cu dizabilități și pe care eu nu l-am considerat niciodată cu dizabilități. Era egalul meu. Cum am eu picioare, el are roți. Poate e chiar mai șmecher, fiindcă are roți. Nu mi-am pus niciodată problema, nici măcar o secundă problema să plec de acolo fără el. Am venit amândoi, plecăm amândoi. Plus că bătăia mea era televizată dacă pățea Mișu ceva.”
Datorită intervenției lui Pavlos, Mihai Popescu a fost salvat, chiar dacă suferise arsuri pe 35% din suprafața corpului.
Când a fost întrebat ce simte când vorbește despre evenimentul tragic la care a asistat, cel care i-a salvat prietenului său în scaun cu rotile a mărturisit că: „La un moment dat m-am obișnuit. Acum e ca și cum aș vorbi despre cât de cald e afară. Da, ajută să vorbești. În anumite momente, nu-ți dai seama că ai nevoie doar să spui, să expiri, să dai afară.”
„N-aș mai pleca de aici vreodată în viața asta. Mi-a fost prea dor de casă”
Este declarația lui Pavlos de acum 5 ani, când a acordat un interviu pentru „culturaladuba.ro” și a venit cu detalii despre obstacolele prin care a trecut după incendiul de la „Colectiv”.
Cel care și-a salvat prietenul în scaun cu rotile la „Colectiv” a suferit arsuri pe 60% din suprafața corpului, iar membrele i-au fost grav afectate. În același timp, a contactat și infecții intraspitalicești. La un moment dat, a ajuns la un spital din Belgia, țară în care a mai stat un an după tragicul eveniment în urma căruia fusese rănit.
Recent, medicul belgian Serge Jennes, șeful Centrului de Arși din Bruxelles, a acordat un interviu pentru „HotNews” și a vorbit despre experiența prin care a trecut având grijă de numeroase victime de la „Colectiv”. Pe 5 noiembrie 2015, fusese la București pentru a evalua starea unor răniți în incendiu. Astfel, în două zile examinase 100 de pacienți.
Despre cei pe care i-a îngrijit în Belgia a spus, pentru sursa citată că: „Răniții din România pe care am avut ocazia să îi îngrijesc au fost cei mai recunoscători pacienți pe care i-am avut vreodată. Îmi amintesc de persoane foarte calde, educate și optimiste.”
Dintre pacienții de care își amintește foarte bine face parte și Pavlos, care a ajuns la Centrul de Arși din Bruxelles pe 7 noiembrie 2015. Când avionul care l-a adus a aterizat în Belgia, adolescentul a intrat în stop cardio-respirator și a fost resuscitat 40 de minute.
Medicul Serge Jennes a dezvăluit, în interviul pentru sursa citată, că a avut momente în care s-a temut că Pavlos va muri întrucât starea lui era deosebit de gravă: „Era într-o stare de sănătate atât de proastă, încât am fost îngrozit că l-am putea pierde”. Despre el, medicul nu s-a ferit să spună că, deoarece i-a salvat prietenului său, este „un erou”.
„Mă simt vindecat”
În interviul pentru „Radio România Cultural”, Pavlos a afirmat că, după numeroase ședințe de terapie și după numeroase eforturi, consideră că s-a vindecat după traumele suferite și se trezește în fiecare dimineață cu zâmbetul pe buze: „Eu personal, după multă terapie și muncă, mă simt vindecat. E ciudat, dar mă trezesc cu zâmbetul pe buze și nu știu de ce. Probabil că pentru că sunt în viață.”
Psihoterapeuta Ana Predescu, care l-a cunoscut pe tânăr în acea perioadă, a ținut să aducă în atenție faptul că, în realitate, „timpul nu vindecă” și că, pentru a trece peste traume, persoanele afectate au nevoie mai ales să fie ascultate: „Timpul nu vindecă. Este o falsă senzație. Noi băgăm la fund emoțiile și, la un moment dat, ele ies la suprafață. Cei care suferă nu au nevoie de sfaturi, ci de ascultare. Nu trebuie să fii puternic, trebuie să-ți trăiești emoția.”
Acum 5 ani, când a acordat interviul pentru „culturaladuba.ro”, Pavlos a recunoscut că s-a luptat mulți ani cu depresia, pe care a reușit să o învingă atât cu ajutorul psihoterapiei, cât și al familiei și prietenilor. În plus, a menționat că își acceptase depresia și că tocmai de aceea simțea că se vindeca din ce în ce mai mult:
„...Prietenii mei, familia mea, care m-a susținut financiar să merg la terapie, psihologul meu care merită toate aplauzele.
Dar, uite, foarte mult în perioada asta tranzitorie de la depresie la post-depresie sau starea asta în care mă aflu eu acum, cum am ieșit eu din ea…de fapt, ea există acolo, dar nu se mai manifestă.
O accept, fiindcă e parte din corpul meu, mai mult. Din mintea mea nu mai e chiar atât de mult o parte. Am început să mă vindec de ceva vreme, mă vindec din ce în ce mai mult.”
După ce s-a întors de la spitalul din Belgia în care a fost tratat, a terminat liceul, a dat Bacalaureatul și a început să cânte la tobe în trupa unui prieten.
Acum, la 10 ani de la tragedia care i-a marcat viața, Pavlos a anunțat că s-a implicat în proiectul „The Memento Project”, lansat de unicul supraviețuitor al trupei „Goodbye to Gravity”, Andrei Găluț. „E un proiect la care am fost și eu parte. Așa am simțit că pot spune ceva înapoi”, a declarat Pavlos, în intervenția de la „Radio România Cultural”.
Potrivit informațiilor disponibile pe pagina de Facebook „Goodbye to Gravity”, „The Memento Project” este un proiect caritabil și este dedicat omagierii victimelor de la „Colectiv”. Proiectul constă în înregistrarea în forma acustică și reorchestrată a unor melodii emblematice ale formației „Goodbye to Gravity” (The Day We Die și The Cage), melodii care sunt și prezentate sub forma unui videoclip .
Surse foto: facebook.com/radioromaniacultural, facebook.com/popovici.pavlos/, facebook.com/catalinoprisanofficial
Surse articol: culturaladuba.ro, hotnews.ro, romania.europalibera.org, radioromaniacultural.ro
Tags: Stiri Romania
Urmareste-ne pe Google News
