Ea este Lavinia, o tânără din Roșiori de Vede care a absolvit Harvard și lucrează la NATO. „M-aș întoarce oricând în România”
La 26 de ani, Lavinia Teodorescu are în spate un traseu care ar putea părea desprins dintr-un film. Rezultatele ei spectaculoase sunt bazate pe ani întregi de muncă, alegeri dificile, eșecuri, probleme financiare și oameni care au făcut sacrificii enorme pentru ca ea să își poată continua drumul. De la Roșiori de Vede a ajuns la București, apoi peste Ocean, la Harvard, și mai departe până în structurile NATO.
Astăzi, Lavinia lucrează în zona politicilor de apărare și securitate. Centrul AGORA pentru Democrație o prezintă în 2026 drept expert în politici de apărare și securitate și membră a International Staff în cadrul NATO Defence Policy and Planning.
Înainte de a fi femeia puternică de azi, Lavinia era doar un copil din Teleorman care, pentru multă vreme, nici măcar nu voia să meargă la grădiniță.
A refuzat să meargă la grădinița, apoi a decis singură că este pregătită
Lavinia și-a petrecut primii ani între Roșiori de Vede, orașul natal, și Călmățuiu de Sus, satul bunicilor. La trei ani, când părinții au încercat să o ducă la grădiniță, răspunsul ei a fost categoric. Nu a vrut să rămână nici după ce i-au schimbat grupa și nici când au încercat varianta unei grădinițe de la țară. Aproape trei ani mai târziu, surpriza a venit chiar de la ea.
„M-am dus la mama mea într-o zi și am spus: „Bine, eu merg la grădiniță acum”. Și mi-a zis: „Serios?”. Și, da, am făcut eu, nu știu exact cu ce minte, dar de atunci, de la 6 ani, decizia să merg la grădiniță...”
În școala primară a descoperit matematica, iar prin gimnaziu au început să apară și rezultatele la olimpiade. În clasa a V-a ajunsese deja la etapa națională, iar concursurile au făcut-o să observe ceva care avea să îi schimbe viața: foarte mulți dintre elevii aflați constant pe primele poziții veneau de la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București.
Atunci și-a pus în minte că va pleca din Roșiori de Vede.
Bunica ei și-a lăsat viața de la țară pentru a se muta cu ea în București
Când Lavinia și-a anunțat părinții, încă din clasa a VII-a, că vrea să urmeze liceul în București, aceștia nu au fost deloc încântați. Era singurul lor copil, iar ei nu își puteau abandona locurile de muncă pentru a se muta în Capitală.
Lavinia nu le-a lăsat însă foarte mult spațiu pentru negociere.
„Le-am spus în continuare că o să merg la acest liceu și că, dacă nu merg la liceul ăsta, eu nu mai merg.”, a povestit ea despre hotărârea de atunci.
Soluția a venit din partea bunicii. Trecută de 70 de ani și obișnuită cu viața la țară, femeia a decis să se mute la București pentru ca nepoata sa să poată studia acolo.
„Din bunătatea inimii ei, ea a decis la 70 de ani că se mută în București ca să pot eu să merg la acest liceu.”, spune Lavinia.
La liceu a conștientizat diferențele dintre copiii de la sat și cei de la oraș
Intrarea la ICHB nu a făcut lucrurile mai simple. Dimpotrivă. Lavinia ajunsese într-un mediu în care concurența era uriașă, iar mulți dintre colegii ei aveau deja medalii importante la olimpiade.
„Mulți dintre elevii de la ICHB veneau din București și eu, când am ajuns acolo, toată lumea spunea „provincia”. Nu eram singura, dar nu eram atât de mulți din provincie. Și întotdeauna ne strigau „provincia”, ne duceau de la o clasă la alta, nimeni nu voia să aibă de-a face cu elevii veniți din provincie.”, a mărturisit aceasta.
Și deși fusese repartizată pe matematică, a a decis că vrea să facă performanță la chimie. La început se considera cea mai slab pregătită dintre colegii din noua grupă.
„Toți ceilalți deja aveau aur la națională (...) iar eu veneam de la matematică la chimie și eram ultima.”, povestește ea.
În paralel, a descoperit dansul. Pentru că liceul punea un accent uriaș pe performanța academică, cele două preocupări nu se potriveau foarte bine în ochii conducerii. Când directorul a încercat să o convingă să renunțe la dans, Lavinia i-a spus că, dacă va fi obligată să aleagă, va pleca la alt liceu.
Până la urmă a primit permisiunea să continue ambele activități și a ajuns să participe la festivaluri internaționale de dans în Germania, Belgia și Republica Moldova. Experiențele în medii culturale diferite au făcut-o să ia pentru prima dată în calcul facultatea în străinătate.
Nu avea bani să aplice la toate universitățile pe care și le dorea
Drumul spre Statele Unite a venit cu o altă problemă. Pe atunci era doar o adolescentă fără bani, iar părinții ei nu aveau o situație financiară atât de bună încât să îi poată susține visul.
Pentru admiterea la universitățile americane, Lavinia a susținut teste suplimentare de matematică și chimie. A obținut 1.500 de puncte din 1.600 la SAT (un test standardizat utilizat pentru admiterea la universități în SUA) și punctaje foarte mari la examenele de specialitate. Pregătirea și aplicațiile presupuneau însă taxe pe care familia sa nu și le permitea cu ușurință.
Lista inițială avea aproximativ 20 de facultăți, dar calculul bugetului a redus-o la opt.
„Eu nu aveam bani, părinții mei nu aveau bani ca eu să aplic (...) și mi-am decis că pot să aplic la 8 facultăți, pentru că atât îmi permiteam”, a explicat ea.
Un prieten apropiat, care știa cât muncise pentru acest obiectiv, i-a oferit atunci un împrumut. Lavinia a refuzat inițial, dar în cele din urmă a acceptat și a reușit să trimită 21 de aplicații.
Ironia este că Harvard nici măcar nu se afla la început pe lista ei.
„La Harvard intră 2% din oameni. Nu avea sens pentru mine să îmi pun banii acolo.”, își amintește tânăra.
În cele din urmă, a aplicat și la Harvard, unde a fost acceptată.
„Am început să plâng, am sărit prin casă, a fost un moment foarte emoțional.”, a rememorat Lavinia.
Prima experiență în America nu a fost deloc ca în filme
Acceptarea la Harvard nu a însemnat că toate greutățile dispăruseră. Prima dată când a ajuns în Statele Unite, Lavinia a aterizat la Boston cu trei bagaje. Nu își permitea să ia un Uber spre campus, așa că a mers cu metroul. Într-o stație fără scară rulantă, s-a trezit singură în fața bagajelor grele.
„Am plâns pe scări înainte să ajung.”, își amintește ea.
În primul an, dorul de România a devenit atât de puternic încât tânăra care luptase ani întregi să plece în America voia acum să se întoarcă.
„Înainte de facultate nu a fost niciun moment în care nu voiam să plec, dar după ce am ajuns acolo voiam înapoi.”
Pandemia i-a oferit ulterior ocazia unei pauze. Și-a înghețat temporar studiile și a petrecut aproximativ un an și jumătate în România, înainte să revină la Harvard cu o perspectivă diferită.
A intrat la Chimie, dar a terminat Științe Politice
Poate cea mai importantă lecție primită în America a fost că nu trebuie să rămână blocată într-o alegere făcută la 18 ani.
Lavinia intrase cu gândul la chimie. Apoi a încercat folclor și mitologie, fotografie, studii arabe și istoria lumii arabe. În final, a descoperit că locul ei era în științele politice.
„De-a lungul facultății, a fost foarte multă flexibilitate, flexibilitate care nu există în România. Și eu cred că este un lucru extraordinar de bun.”, spune ea.
De la Harvard la NATO
Războiul din Ucraina a contribuit decisiv la alegerea următorului pas profesional.
„Consider că apărarea este un domeniu fundamental pentru România. Și fără apărare nu putem să ne vedem de viață academic, financiar (...) Dacă nu avem apărarea sigură, nu ne putem ocupa de alte lucruri. Și de asta este important pentru mine să lucrez la NATO.”, explică Lavinia.
A aplicat online, prin sistemul de recrutare, la mai multe internshipuri și a trecut prin interviuri și etapele procedurale. Prima experiență a fost în Virginia, în cadrul Allied Command Transformation, unde a putut vedea componenta militară și procesul de transformare a capabilităților Alianței. Ulterior s-a mutat la Bruxelles, pentru a cunoaște și dimensiunea politică a organizației.
În prezent, Centrul AGORA pentru Democrație o prezintă drept expert în politici de apărare și securitate și International Staff în cadrul NATO Defence Policy and Planning.
„M-aș întoarce oricând în România”
Poate cea mai surprinzătoare parte a poveștii este că Lavinia nu privește succesul în străinătate drept o despărțire definitivă de România.
Spune că s-a interesat deja de posibilitățile profesionale pe care le-ar avea acasă și a discutat inclusiv cu oameni din delegația României la NATO și din Ministerul Apărării. Pentru moment, consideră că are încă multe de învățat în afara țării, dar nu vrea să rămână plecată pentru totdeauna:
„Dacă aș putea să am un impact real, m-aș întoarce oricând în România și cred că o să mă și întorc în următorii ani. Momentan mai învăț cât se poate pe afară, dar asta este scopul final.”
La 26 de ani, fata care odinioară nu avea suficienți bani să aplice la toate facultățile visate lucrează astăzi într-un domeniu esențial pentru securitatea Europei.
Lavinia Teodorescu este un exemplu pentru toți tinerii care au visuri mari și care speră ca într-o zi să își depășească condiția. Cu muncă, perseverență și puțin noroc, pot ajunge și ei să se bucure de un parcurs impresionant.
Surse articol: Adevarul, Cotidianul, Comisarul
Tags: Stiri Romania
Urmareste-ne pe Google News
