Maurice Munteanu, mesaj tranșant după ceremonia de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului. „Ne rugăm în genunchi, dar nu pentru viață, ci pentru confortul propriei ipocrizii”
Maurice Munteanu a transmis un mesaj dur pe rețelele de socializare, la scurt timp după sfințirea Catedralei Mânturii Neamului. Parcurge articolul de mai jos și află toate detaliile!
Duminică, 26 octombrie, locuitorii capitalei au fost martorii unui moment istoric: sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, un eveniment grandios, așteptat de peste 15 ani, care a reunit mii de credincioși, clerici și oficiali de rang înalt.
Maurice Munteanu, critici dure în privința Catedralei Mântuirii Neamului
În prezența Patriarhului Daniel, a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, a premierului Ilie Bolojan și a președintelui Nicușor Dan, ceremonia a marcat finalizarea lucrărilor majore din interiorul impunătoarei construcții.
Pentru mulți, a fost o zi a bucuriei și a credinței.
Pentru alții însă, momentul a fost prilej de reflecție asupra modului în care religia se intersectează cu politica și cu banii publici.
Printre vocile critice s-a numărat și fashion editorul Maurice Munteanu, care a publicat pe rețelele de socializare un mesaj dur, devenit rapid viral.
„Ne vindem luciditatea pe o lumânare”
Într-o postare intitulată sugestiv „Grotescul are și el catedrala lui”, Maurice Munteanu a criticat felul în care proiectul Catedralei Mântuirii Neamului a fost finanțat și justificat în spațiul public.
Mesajul lovește direct în contrastul dintre opulența edificiului și realitățile sociale ale României: spitale insuficiente, aziluri insalubre, copii abandonați în sărăcie.
„CeMeRe S.A. — catedrala megalomaniei, se ridică peste oraș ca o replică aurită a Casei Poporului: două monumente ale aceleiași boli — credința că mântuirea se poate cumpăra cu bani publici.
270 de milioane de euro, din care o mare parte din bani publici, pentru o penitență colectivă! Un nou templu al aroganței, în oglindă cu Casa Poporului. Adică aceeași boală, altă tămâie: megalomania sfințită.
Spitalele? Lasă, să ne dea Bruxelles-ul bani pentru ele. Să ne dea Bolojan! Copiii pot muri, bătrânii pot putrezi în azilele groazei (remember Firea!!) — noi avem de plătit altarul.
Ne rugăm în genunchi, dar nu pentru viață, ci pentru confortul propriei ipocrizii și mizerii. În România, credința s-a transformat în alibi, iar Biserica o binecuvântează.
Un pact vechi de mii de ani: tu îmi speli păcatele, eu îți plătesc tămâia. Ne vindem luciditatea pe o lumânare, într-o teologie a complicității. Pe noi ne preocupă altă mântuire: cea de duminică, televizată, cu cădelnițe din aur și fonduri de la buget.
Și, în timp ce totul se prăbușește, ne consolăm: „E în regulă, Dumnezeu are contract cu statul”. Grotesc nu e ce se întâmplă. Grotesc e că ni se pare normal”, a scris Maurice Munteanu pe Facebook.
Prin tonul său tranșant, editorul de modă a pus degetul pe o rană veche: dependența reciprocă dintre puterea politică și instituția bisericii.
Catedrala Mântuirii Neamului va rămâne, fără îndoială, un simbol al epocii.
Pentru unii, reprezintă o împlinire spirituală națională. Pentru alții, o dovadă a megalomaniei și a priorităților răsturnate ale unei societăți care își caută salvarea în piatră aurită, nu în fapte.
Indiferent de tabăra din care privim, mesajul lui Maurice Munteanu a reușit un lucru rar: să deschidă din nou o dezbatere autentică despre ce înseamnă, în România de azi, mântuirea – și cât suntem dispuși să plătim pentru ea.
Surse foto: facebook, facebook
Urmareste-ne pe Google News
