„Nimeni nu verifică și nimănui nu-i pasă” - cam așa se arată situația actuală din spitalele românești în ceea ce privește una dintre cele mai vechi și grave probleme ale sistemului medical: infecțiile nosocomiale.
Deși datele oficiale nu arată acest lucru, infecțiile nosocomiale crează numeroase dezastre și fură tot mai multe vieți pentru că, pur și simplu, nu se face nimic pentru a rezolva această problemă. Oameni care ajung în spital cu total alte probleme și cu speranță la viață mor pe capete, iar cazul recent de la Târgu-Mureș nu face decât să întărească această regulă.
Amintim că în data de 15 octombrie 2022, cinci pacienți internați pe secția de ATI a Spitalului Clinic Județean din Târgu-Mureș au murit după ce s-au infectat cu bacterii foarte rezistente la tratamente. Ulterior, secția a fost închisă și declarată cu focar de infecție, iar alți șapte pacienți au fost mutați de urgență în alte saloane. Cazurile de acest tip sunt numeroase, însă rareori se aduc în atenția publicului.
Despre această problemă aparent fatală care există de mult prea mult timp în spitalele din România a vorbit și medicul chirurg Mihail Pautov, una dintre cele mai apreciate și active prezențe din mediul online, din domeniul medical. Iată ce a ținut să transmită el, prin intermediul unei postări pe contul de Facebook:
"Nosocomiale: infecții dobândite în spital, de regulă severe, cu microorganisme multirezistente la antibiotic (nu prea ai cu ce să le tratezi).
1. Până de curând România avea cel mai mic număr raportat de cazuri de infecții nosocomiale; eram campioni; De ce? Pentru că nimeni nu verifică și nimănui nu-i pasă; cât am lucrat eu în cele 2 spitale de stat în care am lucrat, în 90% dintre cazuri nu se cerea raportarea nosocomialei, chiar dacă ea există.
2. Chiar dacă există protocoale de prevenție și eradicare a nosocomialelor, singură metodă radicală folosită de statele cu bani este dărâmarea și reconstruirea din temelii a spitalului; în România asta este utopic; avem cel mai mic nr. de spitale noi construite în ultimii 30 de ani, avem cei mai puțini medici pe cap de locuitor; de batem cu bulgarii pentru cel mai mic buget alocat sănătății din Europa ; lucrurile sunt simple: sănătatea costă BANI și până aceștia nu vor fi alocați ea va rămâne în paragină de acum; cum să se aloce? Prin cererea populației: prin protest și prin vot. Până atunci vor fi doar discuții și pase între prim-ministru și ministrul sănătății."
De asemenea, Dr. Mihail Pautov a venit și cu o soluție pentru a combate această problemă.
"Se vorbește despre un plan de combatere a nosocomialelor; pot să vă spun eu un plan bun, direct de pe teren:
a. instruirea pe bune și controlarea personalului medical (infirmiere, asistenți, medici) - la privat asta se face constant și corect; la privat, dacă intri cu saboții de salon în blocul operator sau nu îți schimbi absolut tot echipamentul te aleargă asistenta șefa tot spitalul și orice ai face tot te prinde; la stat poți să ieși, lejer, în costumul de sala, peste stradă, în stație, să îți iei covrigi - no one cares
b. costume medicale ale spitalului; prea puține spitale le oferă; în spitalele de stat în care am lucrat sau pe care le-am vizitat, vii cu costumul de acasă și tot acasă îl iei la spălat; nu te întreabă nimeni când l-ai spălat, dacă l-ai spălat, sau în ce alte spitale ai fost cu el (așa se și face schimb între bacterii multirezistente între diferite spitale); la privat ai costum medical de salon și costum de unică folosință pentru bloc;
c. echipament corect pentru aparținători.
d. eliminarea definitivă a aparatelor de cafea sau a bancomatelor de alimente: așa am scăpat de o adevărată epidemie de Clostridium Difficile pe secțiile de chirurgie când ne-am dat seama că bolnavii merg la baie, și, cu o igienă precară, merg la aparatul de cafea de pe hol să își ia o cafea; apasă pe butoane și le contaminează; vin alții și apasă pe aceleași butoane, apoi beau cafea, și se infectează;
e. dezinfectarea regulată și pe bune cu dezinfectanți pe bune a saloanelor / sălilor operatorii etc.
f. bani pentru sănătate și spitale noi; altfel vom continuă să colcaim de bacterii multirezistente la antibiotic care efectiv, la propriu, se cantonează și cresc în pereții spitalelor și pe care nu le poți scoate de acolo nici prin reparații, zugrăveli sau tencuieli.
Sănătate! Ah, și apropo de sănătate, hai să o cerem, nu doar să ne-o urăm.
PS: comparația cu privatul nu are că scop promovarea sistemului privat ci este pur exemplificativă: că se poate, atunci când ai bani și când controlezi "la sânge". PSS: de regulă, asistență șefa de la privat, care te aleargă dacă nu te speli 5 minute cu betadina pe mâini, înainte de operație, este aceeași asistență șefa de la stat; doar că acolo nu te aleargă? De ce? Am scris mai sus: no one cares", a menționat el.
După ce au citit mesajul respectiv, internauții au reacționat în număr cât mai mare la postare. Mulți dintre ei, doctori sau studenți la medicină, chiar și-au povestit experiențele neplăcute din spitalele românești. Doctorul Mihail, de asemenea, a mărturisit cu ce s-a confruntat el în timpul rezidențiatului.
"Vă mai spun o scurtă poveste reală: eram prin anul 2 de rezidențiat; împingeam un pacient cu un cărucior cu rotile, roțile goale, fără cauciuc, pentru că se tocise de 20 de ani și nu-l schimbase nimeni; împingeam căruciorul spre un consult cardiologic, cu aparținătorul lângă mine; ne oprim la lift; aparținătorul îmi spune: "Domnu dr, dar de ce am ajuns în așa hal, chiar aici să nu avem un cărucior cât de cât?" Mă uit la dânsa și nu știu ce să îi zic; întorc capul și mă uit la ușa liftului în fața căruia ne oprisem; pe ușă un afiș: VĂ AȘTEPTĂM LA PROTEST SANITAR ÎN CARE VOM CERE CONDIȚII MAI BUNE etc; îi arăt: "Ooo! Uitați! De asta am ajuns aici; haideți și dvs la protest, chemați-vă rudele și haideți să cerem condiții mai bune!"; Doamna s-a uitat în jos, jenată: "Ce să facem domn dr... facem și noi ce putem ... aia e". În acea zi, la protest, s-au prezentat vreo 150 de medici. Atât.", a mai scris el.
O altă persoană a trecut printr-o situație similară și a povestit-o în secțiunea de comentarii: "Identic: eram în primul an de facultate la Constanța (nu medicină), condiții extrem de precare în cămin (internat), toată lumea nemulțumită chiar și până la urlete de necaz pe holurile internatului. Am făcut petiție direct la rector. Când am fost la colegi în camere la semnat, foarte puțini din cei necăjiți au făcut-o. De ce? Același motiv ca și în povestea dvs... Sănătate tuturor!"
Restul persoanelor care au comentat la postarea respectivă s-au arătat la fel de dezamăgite de situația actuală din spitalele din România.
Citește și: Sistemul medical sub lupa Recorder. În ce condiții sunt tratați pacienții
Urmareste-ne pe Google News
