Durere, spaimă, nepăsare și o mizerie de nedescris - astfel se creionează tabloul de groază pe care îl găsești în multe spitale din România. Într-un documentar marca Recorder, reporterii Mihai Voinea și Cristian Delcea oferă publicului larg o imagine clară asupra felului în care funcționează sistemul medical din România începând cu anii de după Revoluție și până în prezent. Realitatea este de-a dreptul înfricoșătoare, iar noi, oamenii de rând, suntem victimele ei.
View this post on Instagram
Totul a început încă din perioada anilor '90, la scurt timp după sfârșitul regimului comunist...
Atunci întreaga societate românească a început să se deterioreze cu pași repezi. Sistemul medical, din păcate, a fost cel mai afectat, iar cetățenii, la rândul lor, au pătruns fără ca măcar să vrea într-un con de confuzie și disperare.
Spitalele erau murdare, medicii așteptau șpagă, iar speranța la o condiție mai bună murea încetul cu încetul. Ce s-a schimbat între timp? Aproape nimic, deși am trecut printr-o pandemie, care ne-a dovedit tuturor că orice persoană care a avut până acum un cuvânt de spus în medicina din România a eșuat lamentabil.
Medic primar chirurgie toracică la Spitalul Universitar București Florin Chirculescu își aduce aminte, cu groază, despre sistemul medical din România din perioada anilor '90: "Era rău. Foarte rău. Mai rău decât înainte. Era o sărăcie formidabilă, vă spun. Era o sărăcie îngrozitoare. Aveai senzația că fiecare zi se va termina într-o prăpastie. Asta era senzația. Era o cârpeală perpetuă."
Chiar și străinii au fost de-a dreptul șocați de situația din România din acea perioadă. Presa internațională reda, la vremea aceea, materiale îngrijorătoare despre țara noastră.
"Una dintre cele mai serioase probleme cu care se va confrunta noul guvern al României va fi reconstruirea sistemului medical. Sub regimul Ceaușescu, părți din sistem au devenit nefuncționale. Acesta este cel mai vechi și mai cunoscut spital al orașului, dar marcanta sa istorie de progrese medicinale putrezește, după decenii de nepăsare.", spunea la vremea aceea presa internațională, după ce reporteri străini au venit în țară pentru a relata situația de atunci.
Dar cum am ajuns într-o astfel de situație? Să fie oare nepăsarea cea care ne-a adus în acest punct? Vlad Mixich, specialist în politici publice de sănătate, este de părere că ticăloșia, înainte de toate, și-a spus cuvântul în sistemul medical românesc: "Ticăloșia era atât de normalizată încât n-aveai de ales".
Și cum să nu-l și spună până la urmă? Salariile medicilor erau extrem de mici, mulți dintre ei abia își putea întreține familia. Specialiștii nu voiau să își împărtășească cunoștințele cu începătorii, știind că le-ar putea fi furată șpaga. Condițiile din spitale erau deplorabile, stresante, iar oamenii mureau pe capete. Cum să nu devii un monstru într-un astfel de sistem bolnav?
"În momentul în care ești dependent de banii din plic, vei dori să operezi tot până la 100 de ani", spune Florin Chirculescu despre disperarea anumitor medici de a lua opera cât mai mulți pacienți.
Din fericire, nu toți au ales această cale, iar mulți dintre ei povestesc și în ziua de azi care au fost ororile cu care s-au confruntat cu mai bine de două decenii în urmă.
"Eu personal, dar și toți colegii cu care am vorbit, care au luat rezidențiatul corect, am trecut printr-o perioadă de cinci ani de zile în care nu am operat măcar o dată ca mâna întâi, cum se spune, prim chirurg. Ceea ce din punct de vedere profesional este o catastrofă. Ajungi să termini rezidențiatul, specialitatea fără să știi nimic.", mai spune Marius Uscatu, medic specialist Ortopedie-Traumatologie.
Cei care nu au dezvoltat o decadență pentru banii din plic, dar și cei care erau la început de drum și și-au dorit o îndrumare calitativă au hotărât să plece, cu mare durere în suflet, peste hotare. Pur și simplu, nu mai puteau lupta pentru o țară care nu îi susținea în niciun fel. Emanuel Ungureanu, este, totuși, de altă părere:
"Deci, în niciun caz medicii tineri care au plecat dincolo nu au plecat din cauza salariilor. Majoritatea au plecat din două motive mari și late: șeful de secție sau din cauza lipsei de materiale. Deci, oamenii, până la urmă, au văzut că pierd vieți pe care le puteau salva dacă aveam minimale instrumente de lucru."
Însă situația de acum nu este nici pe departe promițătoare. Deși avem, la momentul actual, în această țară medici dedicați care profesează din dragoste pentru oameni, condițiile din spitale sunt, în continuare, deplorabile, căci nu se investește în sănătate. De vină sunt cei care deși au avut și au puterea de a acționa, nu au făcut-o niciodată în interesul public.
Cei care nu ar fi trebuit să primească vreodată putere din partea oamenilor influenți, au profitat din plin de privilegiile lor, lăsând adevărate dezastre în urmă. Amintim aici despre medicul Gheorghe Burnei care a fost condamnat la închisoare pentru vătămare corporală și corupție. Mihai Lucan, de asemenea, a fost reținut de procurori sub acuzația de delapidare a Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj Napoca. Din păcate, nici până în ziua de astăzi nu s-a găsit o soluție pentru situația sa, iar ancheta nu a fost dusă până la capăt.
Are rost, totuși, să faci compromisuri în România pentru a fi medic? Dorin Bica, medic neurochirurg, spune că: "Nu, nu face asta pentru că nu o să dormi bine noaptea sau te transformi într-un monstru"
Cum funcționează sistemul medical din România? De ce nu se schimbă nimic? Ei bine, totul se bazează pe felul în care circulă banii care alimentează acest lanț vicios.
"Funcționarea sistemului medical ne costă peste 9 miliarde de euro pe an, iar în cea mai mare parte, acești bani vin din contribuțiile salariaților la fondul național de asigurări sociale de sănătate. Aceste contribuții sunt colectate de Ministerul de Finanțe și virate apoi către Casa Națională de Asigurări de Sănătatea. Contribuțiile directe ale cetățenilor sunt însă departe de a putea asigura funcționarea sistemului. Asta și pentru că aproape două treimi dintre cetățenii asigurați sunt scutiți de contribuții.
Așa că, pentru a ține sistemul pe linia de plutire, statul mai subvenționează fondul Casei Naționale de Asigurări cu sume importante alocate prin Ministerul Sănătății. La acești bani se mai pot adăuga sume venite din fonduri europene, programe ale Băncii Mondiale și finanțări ale autorităților locale. Aceste finanțări sunt însă incerte și variază de la un an la altul. Funcționarea sistemului medical se bazează, așadar, pe banii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, adică pe aproximativ 9 miliarde de euro colectați de la cetățeni și din subvențiile ministerului.
Acești bani sunt împărțiți către toți furnizorii de servicii medicale, de la spitale la cabinetele medicilor de familie care decontează fonduri de la Casă în funcție de tipul de servicii prestate, cel mai frecvent indicator fiind complexitatea cazului tratat.", se arată în documentarul Recorder.
Citește și: Ei sunt „cei mai săraci dintre cei săraci”. Cum arată o zi de iarnă pentru oamenii străzii
Urmareste-ne pe Google News
