Tatăl Sfintei Elisabeta de la Pasărea a avut ocazia să se închine la moaștele fiicei sale. Aceasta a fost recent canonizată

Luni, 08.06.2026

Puține imagini pot emoționa mai profund decât aceea a unui părinte care se roagă în fața moaștelor propriului copil. Un astfel de moment, rar și greu de cuprins în cuvinte, a avut loc pe 5 iunie 2026, la Mănăstirea Pasărea, acolo unde a fost sărbătorită pentru prima dată, după canonizare, Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea.

Fotografia în care Vasile Lazăr, tatăl sfintei, se închină la racla cu sfintele moaște ale fiicei sale a impresionat profund credincioșii din întreaga țară. Imaginea surprinde nu doar emoția unei familii, ci și un moment istoric pentru Biserica Ortodoxă Română.

Sărbătoare pentru creștinii ortodocși. Obiceiuri și tradiții de Sfânta Sofia: ce trebuie să faci în această zi

Pentru familia Lazăr, ziua de 5 iunie a avut o semnificație aparte. Este data la care Sfânta Elisabeta a trecut la Domnul, în anul 2014 și, totodată, ziua stabilită de Sfântul Sinod pentru prăznuirea ei anuală.

Un moment istoric la Mănăstirea Pasărea

Proclamarea locală a canonizării Sfintei Elisabeta de la Pasărea și a Sfintei Filofteia de la Pasărea a avut loc în cadrul unei ceremonii solemne desfășurate la mănăstirea din județul Ilfov.

Canonizarea Elisabetei de la Pasărea a fost aprobată de Sfântul Sinod în vara anului 2025. Astfel, schimonahia născută cu numele de Rodica Lazăr a intrat oficial în rândul sfinților Bisericii Ortodoxe Române sub numele de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea.

În luna ianuarie a acestui an, moaștele sale au fost deshumate și pregătite pentru a fi așezate spre închinare în biserica mănăstirii unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții.

Cine a fost Sfânta Elisabeta de la Pasărea

Înainte de a deveni cunoscută drept Sfânta Elisabeta, aceasta a purtat numele de Rodica Lazăr. S-a născut pe 16 iulie 1970, în satul Benia din comuna Moldova Sulița, județul Suceava.

Potrivit mărturiilor familiei, încă din copilărie manifesta o atracție aparte pentru rugăciune și liniște. În timp ce alți copii se jucau, ea prefera să citească din cărțile de rugăciuni și să petreacă timp în apropierea bisericii.

Tatăl său, Vasile Lazăr, își amintea că dintre toți copiii familiei, Rodica avea un fel aparte de a privi lumea și o sensibilitate spirituală rar întâlnită.

„Bătea toaca pe garduri, îi plăcea tare mult liniștea, nu muzica, nu gălăgia satului... Mergea să pască vacile pe un imaș la vreo 4 kilometri de casă cu cartea de rugăciuni.”, povestea acesta într-un interviu acordat presei bisericești.

Mai târziu, după terminarea școlii, tânăra a plecat în pelerinaj la mai multe mănăstiri din Moldova. Drumul avea să o ducă până la Mănăstirea Pasărea, locul unde a decis să își trăiască și ultima parte a vieții.

Familia vorbește despre smerenia ei

Deși vestea că Elisabeta de la Pasărea a fost canonizată a adus multă bucurie familiei, rudele sale spun că încearcă să păstreze aceeași discreție și smerenie pe care le-a cultivat întreaga viață.

Una dintre cele mai emoționante mărturii aparține Victoriței, sora mai mică a sfintei.

„E o mângâiere pentru noi, dar maica trebuie să rămână o taină, deoarece nici când a fost bolnavă nu a dorit să știm de suferința ei. Și-a purtat cu jertfelnicie crucea până în ultima clipă, iar în mare taină a săvârșit și minuni.”, a declarat aceasta.

Sora Sfintei Elisabeta a vorbit și despre experiențele pe care familia le consideră adevărate minuni.

„Noi, ca familie, încercăm să-i facem cinste ei nu prin laude, ci prin smerenie, prin a fi cu adevărat creștini, așa cum ne îndemna ea.”

Mesajul Patriarhului Daniel

În cadrul ceremoniei de proclamare a canonizării, a fost prezentat și mesajul transmis de Patriarhul Daniel.

„Faptele celor două cuvioase maici ne arată că viața creștină autentică este, fără îndoială, o necontenită lepădare de sine care se transformă, cu timpul, în izvor de viață duhovnicească pentru ajutorarea celorlalți.”, a transmis patriarhul.

Mesajul a subliniat rolul pe care l-au avut cele două maici în viața duhovnicească a credincioșilor și impactul pe care exemplul lor îl are și astăzi.

Ce greșeală faci când aprinzi lumânări la biserică

Imaginea cu tatăl lângă moaștele fiicei a emoționat întreaga țară

Dintre toate momentele solemne ale zilei, unul a rămas întipărit în memoria celor prezenți. Este vorba despre clipa în care Vasile Lazăr s-a apropiat de racla cu moaștele fiicei sale.

Pentru mulți credincioși, imaginea tatălui Sfintei Elisabeta de la Pasărea închinându-se la moaștele propriei fiice a fost o mărturie a credinței și a iubirii care depășesc granițele vieții pământești.

La aproape 12 ani de la trecerea la Domnul a Elisabetei Lazăr, familia sa continuă să vorbească despre ea cu aceeași discreție. Iar canonizarea sa reprezintă nu doar o recunoaștere oficială a vieții sale duhovnicești, ci și o mângâiere pentru cei care au cunoscut-o și au păstrat vie amintirea unei femei despre care mulți spun că și-a dedicat întreaga existență rugăciunii, smereniei și iubirii față de Dumnezeu.