Porți sau nu cruce la gât? Află care este semnificația acestui simbol în diferite culturi și religii
Oamenii au imaginat, de-a lungul anilor, diverse moduri prin care își arată credința. Rugăciunile, închinatul și purtarea medalioanelor în formă de cruce sunt doar câteva dintre elementele care simbolizează dragostea și respectul față de Dumnezeu. Dar să fie toate la fel de importante?
Unii oameni nu sunt de acord cu această idee, ba chiar sunt împotriva folosirii anumitor simboluri, fapt pe care îl asociază cu idolatria. Interpretarea depinde foarte mult de cultură și de religie, fiindcă nu toate popoarele gândesc la fel.
Bijuteriile în formă de cruce se numără printre preferatele ortodocșilor, care speră în protecția divină pe care le-o pot oferi. Totuși, trebuie să aflăm care este poziția Bisericii Ortodoxe față de acest simbol. Cât te ajută el în formă fizică? Oare este mai important semnul crucii pe care ni-l facem cu mâna când ne închinăm sau micul simbol pe care îl purtăm la gât?
Semnificația crucii în ortodoxie
Pe doxologia.ro, găsim explicația Arhimandritului Mihail Daniliuc, care a făcut o asociere între semnul crucii și puterea lui Dumnezeu. Potrivit spuselor sale, acest element ne poate ajuta să devenim mai puternici în credință și în faptele care o dovedesc.
„Cuvântului „Cruce” îi acordăm, de obicei, multiple semnificații. Aș vrea să mă refer aici la simbolul cel mai profund al vieții noastre creștinești. Linia verticală, pe care se fixează cea orizontală, unește cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu umanitatea, iar, prin ea, cu întreaga făptură văzută.
Pe baza aceluiași algoritm, am putea spune că linia orizontală unește om cu om și neam cu neam. Atunci când ne însemnăm chipul cu semnul de viață dătător, prin linia verticală unim mintea cu inima, arătând astfel că, în efemera existență umană, rațiunea fără inimă duce la mândrie, autosuficiență, iar inima fără rațiune, la trăiri emoționale, sentimentaliste, depărtându-l pe om de adevăratele valori și de scopul ultim al vieții: dobândirea mântuirii. Linia orizontală a semnului purtător de biruință unește umăr cu umăr.
În genere, umărul, partea corpului omenesc corespunzând articulației dintre brațe și trunchi, este asociat cu puterea. De aici zicala: „a pune umărul la greu”. Unind umerii cu orizontala Crucii, devenim mai puternici, căci, așa cum ne spune dumnezeiescul Pavel, Sfânta Cruce reprezintă puterea lui Dumnezeu.”
De ce părintele Arsenie Boca sfătuia credincioșii să facă semnul crucii pe mâncare
Crucea este strâns legată de momentul răstignirii lui Iisus, care s-a sacrificat pentru noi. În cultura ortodoxă, se spune că Mântuitorul a fost urcat pe o cruce în momentul în care a fost sacrificat. Acest element nu apare însă în toate religiile. Vom analiza puțin mai târziu și o altă ipoteză.
Până atunci, trebuie să știi că, în sursa menționată anterior, se vorbește și despre momentul în care o persoană care se călugărește primește la începutul acestui drum o cruce de lemn pe care și-o pune la gât.
„Așadar, în rânduiala tunderii în monahism se prevede în mod explicit purtarea crucii de către călugăr. După ce s-a îmbrăcat cu acea cămașă albă, numită haina veseliei, i se așază pe piept crucea, semn al renunțării și totodată al dorinței sale de a se face părtaș patimirilor Domnului, dar și Învierii Lui, arătând că adevărata credință în înviere dă sens suferinței, o umple de speranță și de dorința de a trăi, iar dacă se răstignește cineva astfel, se răstignește spiritual în vederea învierii.
„Armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat-o nouă” cântăm în slujba Sfântului Maslu și de aceea călugărul ia pe pieptul său Sfânta Cruce, ea fiind „tare apărătoare a celor ce bine călătoresc” spre Cer, dar și Semnul Fiului Omului (Matei 24,30). Călugărul poartă cruce, căci dorește a se jertfi pe sine, mărturisind jertfa lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel zice în acest sens: „port în trupul meu semnele Domnului Iisus” (Galateni 6,17). Crucea dă slobozire de patimi și tot ea ne amintește de Patimile Mântuitorului, prin care s-a arătat iubirea mai tare decât moartea.”, mai explică Arhimandritul Mihail Daniliuc în articolul de pe doxologia.ro.
Acesta, care este și egumenul Schitului Vovidenia-Neamț, susține că sfânta cruce nu ar trebui purtată ca o bijuterie obișnuită. Deși poate fi confecționată din aur sau argint, valoarea ei este dată, de fapt, de semnificație și de sentimentele pe care le trezește în interiorul celui care o poartă.
„Așadar, crucea de la gât nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nu e nici măcar un obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos. Crucea nu reprezintă un talisman. Nu semnul în sine constituie o armă împotriva diavolului, ci credința noastră că Hristos, prin jertfa Sa, a dat putere crucii, transformând-o într-un semn de biruință prin învierea Lui din morți.”, a adăugat el.
Arhimandritul Mihail Daniliuc încurajează purtarea crucilor la gât, indiferent de materialul din care sunt confecționate, dar îi sfătuiește pe creștini să meargă la preot pentru a le sfinți.
„Practic, atunci când dorim să purtăm o cruce la gât sau să o așezăm la birou, în casă, ori chiar în mașină, trebuie să ne adresăm preotului pentru a o sfinți. Numai prin sfințire vom simți că într-adevăr Crucea ne va fi călăuzitoare, izbăvitoare de cele rele. Redăm un fragment din rugăciunea de sfințire a semnului crucii tocmai pentru a întări cele spuse anterior: „Doamne, Dumnezeul slavei, trimite harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii și-l binecuvântează, îl sfințește și-i dă lui ca să fie semn înfricoșător și tare asupra tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, spre izgonirea și înfrângerea tuturor curselor și ispitelor și asupririlor diavolești. Iar poporului Tău să fie acoperământ puternic, credinței întărire, nădejdii sprijinire, la războaie biruință și sporire în toate faptele cele bune”.”
Semnul crucii este prezent nu doar la ortodocși, ci și la catolici, însă nu toate celelalte religii îl folosesc.
De ce Martorii lui Iehova nu folosesc crucea în închinare
Deși sunt și ei creștini, Martorii lui Iehova refuză să folosească semnul crucii. Ei nici nu se închină cu acest semn și nici nu își achiziționează accesorii sau bijuterii care au pandantive în această formă. Explicația lor este cât se poate de simplă: crucea, la fel ca icoana, reprezintă un idol (acel chip cioplit menționat în cele 10 porunci, la care nu ar trebui să ne închinăm).
Închinarea la idoli este menționată și în mai multe pasaje biblice, cum ar fi:
„De aceea, iubiții mei frați, fugiți de idolatrie!” (1 Corinteni 10:14)
„Copilașilor, păziți-vă de idoli!” (1 Ioan 5:21)
Bineînțeles, aceștia aduc și alte argumente. În opinia lor, Iisus nu ar fi murit pe o cruce și, de fapt, ar fi fost răstignit pe un simplu stâlp. Practic, în accepția lor, nu există nicio legătură între moartea lui Iisus și cruce.
Atenție! Adesea, oamenii consideră că închinarea simbolizează gestul de a face semnul crucii folosind mâinile. În DEX, definiția acestui cuvânt este următoarea: „A-și manifesta evlavia față de divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult.”.
Martorii lui Iehova refuză să se închine astfel, încercând să arate că simbolul credinței este iubirea aproapelui și respectul față de Creator, nicidecum un astfel de semn. În Ioan 13:34-35, vedem că Iisus a spus următoarele: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”
Decizia de a purta sau nu cruce la gât îți aparține. Totul depinde de orientarea ta religioasă și de cum interpretezi explicațiile oferite de fiecare cult religios în parte. În această lume, fiecare este liber să facă doar ce vrea când vine vorba de propria credință. Este vorba de libertatea de gândire, de conștiință și de religie, menționată în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ce înseamnă INRI, prescurtarea folosită pe cruci de mii de ani