Cea Aleasă primește Darul întrupat în Stea și se pregătește ca să devină Arma
Nu înțelegi nicio iotă din cuvintele noastre de mai sus? Nu e nicio problemă, căci volumul 1 din seria „Demoni”, „Apă”, e pe cale să te edifice. Fă mai întâi de toate cunoștință cu draga noastră protagonistă, Lisa Whelan, o adolescentă în aparență perfect normală (de fapt, mai mult decât normală), care e pe cale să pornească pe o cale spinoasă, ivită din puterea a sute de înaintașe, dar pe care o va bătători prin propriile alegeri și, așa cum îi șade bine unei eroine, cu puțin ajutor.
Dar să nu ne precipităm. În incipitul romanului, Lisa e doar o copilă de 15 ani care și-a pierdut ambii părinți într-un accident cu barca, trăiește alături de tutorele său, mătușa Annie, sora tatălui său, și adoră să-și petreacă timpul liber cu cel mai bun prieten al său, Jonathan. A, și era să uităm: ochii îi sclipesc aurii de fiecare dată când e cuprinsă de o emoție puternică.
Cu un asemenea debut fabulos de carte, nu e de mirare că Laura Nureldin ne-a convins să ne îmbarcăm la bordul vasului său (că tot e vorba de apă), fără să verificăm măcar condițiile atmosferice, ba, dimpotrivă, dornice să fim lovite de ploaie, cutremure și tornade.
Dar momentan totul e calm și pașnic în lumea Lisei. Poate că se trezește în dimineața aniversării de 16 ani dintr-un coșmar în care pășea pe fundul mării, complet acoperită de apă, și trăgând adânc în plămâni lichidul sărat, dar simțind că face parte din ea, că o desăvârșește și o aduce mai aproape de adevărata sa persoană, însă nu lasă un asemenea vis bizar să îi strice dispoziția. Nu când mătușa sa îi dăruiește un lănțișor de argint cu un pandantiv în formă de pentagramă, decorat cu simboluri ale celor patru elemente (apa, focul, aerul și pământul) și cu încă un desen „drăguț”, ce sclipește ciudat și se lipește de pielea fetei.
Însă visele continuă, iar Lisa descoperă că sunt profetice. Într-adevăr, poate să respire apă, cutreierând fundul oceanelor cu aceeași dezinvoltură cu care se plimbă printr-un mall, poate îndepărta flăcările și-și poate face cale printr-un incendiu, salvându-și cel mai bun prieten de arsurile provocate de o explozie de artificii, poate struni vântul și controla pământul, ieșind pe cont propriu la suprafață dintr-un mormânt de beznă metaforic, dar atât de înspăimântător.
Iar atunci când are revelația că vocea din capul său aparține unui demon arogant și sexy pe nume Yadiel care veghează „ca slugă cu simbrie” asupra înaintașelor sale de generații întregi, dar reprezintă mult mai mult pentru ea, căci a „întrupat-o” din vise, Lisa se lasă ghidată în sinuosul proces de a deveni cea mai puternică vrăjitoare din neamul său. După ce e inițiată în istoria familiei sale, consultând Grimoire-ul vrăjitoarelor din familia Whelan, fata descoperă că un Rău ancestral și atotputernic e pe urmele sale și ale celor dragi, căutând s-o împiedice să devină ce i-a fost menit să fie. Va reuși să își atingă potențialul? Rămâne de văzut!
Acțiune, suspans și umor cu duiumul, într-o carte pe care nu ai voie s-o ratezi
Seria „Demoni” e una dintre cele mai iubite din literatura română, tocmai pentru că și-a asumat menirea de a ne dărui o poveste condimentată cu de toate: dragoste, acțiune, umor, suspans și o porție din atât de necesarul „bildungsroman”. Și dacă știm că se spune „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”, să știi că acest proverb nu se aplică deloc în cazul acestui prim volum care, nu ne codim deloc s-o spunem, ne-a fermecat.
Ce „Sabrina, vrăjitoarea adolescentă”? Lisa e cu câteva clase peste și reprezintă cu siguranță sufletul acestui roman savuros. Laura Nureldin excelează din acest punct de vedere, având răbdarea de a construi migălos un personaj aflat la vârsta primelor descoperiri (de tot felul), care chiar sună… adolescent. E adevărat că Lisa e Cea Aleasă, dar e în același timp o fată căreia îi place să stea la plajă, să înoate și să mănânce pizza. Autenticitatea nu a fost nicicând mai cuceritoare și, dând răgaz personajului său să se autodescopere, să evolueze și să crească, autoarea reușește imposibilul: transformă o adolescentă cu puteri de vrăjitoare și cu suflet „bătrân” într-un erou mai captivant și mai savuros decât un demon vechi de când lumea, arogant, sexi și nesuferit.
Nu ne înțelege greșit: îl adorăm pe Yadiel. Venit de nicăieri și de peste tot, cum însuși afirmă, nu e nici demon, nici înger sau, așa cum îl descrie Lisa într-una dintre alegoriile ei delicioase, e „un înger cu tupeu”. Dar straturile se desfac și sub aparența făpturii celeste nemuritoare întrezărești contururile unui bărbat ce suferă acut de pe urma singurătății, jinduind la perechea, oglinda și alter ego-ul său.
Un alt motiv pentru care am devorat „Demoni: Apă” trebuie să fie și profunzimea cu care Laura Nureldin descrie iubirea. Văzută nu numai ca pasiune carnală sau contopire totală, iubirea adevărată înseamnă aparținere, liniște, comuniune într-un întreg a două individualități ce se pierd și se regăsesc. Înseamnă să realizezi cine ești și să înțelegi cine e celălalt într-o uniune ce rămâne, în ciuda acestor revelații, un mister. Spune drept: te așteptai ca o vrăjitoare adolescentă să-ți predea asemenea lecții?
O altă dovadă că „Demoni: Apă” e altceva este subtilitatea cu care Laura Nureldin dovedește că stăpânește impecabil psihologia vrăjitoarelor. Nu ne-am mira să aflăm că și autoarea are puteri magice, căci descrierile incantațiilor și ale procesului prin care Lisa își manifestă darurile sunt atât de „personale” și de evocatoare că mai că ne vine să întindem și noi palma și să poruncim brizei să ne răcorească într-o după amiază înfierbântată. Da, autoarea și-a făcut temele, și deși e clar că deține cunoștințe depline despre linii vrăjitorești și Grimoire, șterge de praf miturile și le prezintă într-o altă lumină, proaspătă și cuceritoare, reușind să îmbine universalul și personalul așa cum făcea Eliade cu sacrul și profanul, într-un chip autentic și inimitabil.
Ce ne-a mai plăcut? Laura Nureldin își cunoaște nu numai personajele „ca pe propriul buzunar”, dar și cititorul, și sugestivă e aici o atenționare pe care a oferit-o în propriile pagini și pe care a respectat-o cu sfințenie. Cea mai mare capcană în care poate cădea o vrăjitoare e trufia, refuzul de a mai respecta elementele și Sursa și de a mai arăta recunoștință pentru puterea pe care o primește. Precum eroina sa, autoarea ocolește cu înțelepciune acest pericol și nu e câtuși de puțin trufașă, etalându-și darul scriitoricesc cu generozitate, împărțind din talentul său cu abnegație, dar fără ca „Demoni: Apă” să devină prea mult. Am văzut prea multe prime romane încărcate, strivite de povara unei ambiții prost înțelese, pentru a nu aprecia acest volum întâi strălucitor ca o flacără, profund precum adâncul mării, ușor ca o briză ce-ți mângâie sufletul, solid și statornic precum pământul de sub picioare. Toate acestea în timp ce „Demoni: Apă” declanșează fără zăbavă puseul de nerăbdare și fiorul de anticipare pe care trebuie să le resimți ca să zburzi spre următoarele romane, știind că scriitoarea are fundalul perfect pentru a construi un edificiu literar amețitor.
Dialoguri amuzante și umor cât cuprinde, un pic de psihologie, un personaj central cuceritor și memorabil, un demon care îți merge drept la suflet, acțiune, suspans și magie: se împletesc toate în „Demoni: Apă”. Primul volum din seria „Demoni” te așteaptă la Editura UP.
Urmareste-ne pe Google News
