Iulia Hașdeu, copilul genial cu destin tragic, care l-ar fi putut depăși pe Mihai Eminescu. Legătura stranie cu tatăl ei, chiar și dincolo de moarte
Puține povești din cultura română sunt la fel de fascinante precum cea a Iuliei Hașdeu. Considerată un adevărat fenomen intelectual, fiica marelui savant și scriitor Bogdan Petriceicu Hașdeu a impresionat încă din copilărie prin inteligența ieșită din comun, cultura vastă și talentul literar remarcabil. Mulți dintre cei care au cunoscut-o sau i-au studiat opera au susținut că, dacă ar fi trăit mai mult, ar fi putut deveni una dintre cele mai importante personalități ale literaturii române, comparabilă cu Mihai Eminescu.
Copilul genial care a uimit România și Franța
Iulia Hașdeu s-a născut la București, pe 14 noiembrie 1869, într-o familie în care cultura și educația ocupau un loc central. Tatăl ei, Bogdan Petriceicu Hașdeu, era deja una dintre cele mai strălucite minți ale epocii, iar mama sa, Iulia Faliciu Hașdeu, provenea dintr-o familie cultivată din Ardeal.
Încă din primii ani de viață, fetița a demonstrat o inteligență ieșită din comun. A învățat să citească înaintea multor copii de vârsta ei și avea o capacitate extraordinară de memorare. Astfel, la numai 8 ani stăpânea deja noțiuni complexe de istorie, geografie și limbi străine.
Performanțele sale școlare remarcabile au fost foarte apreciate. La 11 ani a absolvit cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava”, o realizare aproape incredibilă pentru acea perioadă. În paralel, studia pianul, desenul și literatura, iar scrierile sale îi surprindeau pe profesori prin maturitatea ideilor.
În adolescență, familia a decis să îi ofere acces la cea mai bună educație posibilă și a trimis-o la Paris. Acolo, Iulia a continuat să exceleze. A urmat cursurile prestigiosului liceu Sévigné și ulterior a devenit una dintre primele românce admise la Facultatea de Litere a Universității Sorbona. Profesorii francezi o descriau drept o studentă excepțională, cu o cultură impresionantă și o capacitate rară de analiză.
Potrivit unor relatări ale vremii, vorbea fluent franceza, germana și engleza, iar cunoștințele sale de filozofie și literatură depășeau nivelul multor adulți.
A lăsat în urmă o operă impresionantă
Deși a trăit doar 18 ani, Iulia Hașdeu a lăsat în urmă o moștenire literară surprinzătoare. A scris poezii, nuvele, piese de teatru, jurnale și reflecții filozofice, multe dintre ele în limba franceză.
Textele sale impresionează prin profunzime, sensibilitate și preocupări existențiale neobișnuite pentru vârsta autoarei. Teme precum destinul, moartea, credința, iubirea și sensul vieții apar frecvent în manuscrisele sale.
Criticii literari au remarcat că scrierile Iuliei reflectau o maturitate intelectuală rar întâlnită. Unele dintre poemele sale au fost comparate cu creațiile marilor poeți romantici europeni, iar tatăl său era convins că viitorul îi rezervase un loc de excepție în literatura universală.
Boala necruțătoare care i-a curmat viața
În timp ce studia la Paris, sănătatea Iuliei a început să se deterioreze. Tânăra a fost diagnosticată cu tuberculoză, boală care, în secolul al XIX-lea, provoca milioane de decese și pentru care nu exista încă un tratament eficient.
La început, simptomele au părut ușoare. Familia a sperat că odihna și curele recomandate de medici o vor ajuta să se recupereze. Au urmat perioade petrecute în stațiuni considerate benefice pentru bolnavii de tuberculoză, însă starea sa continua să se agraveze.
Conștientă de gravitatea situației, Iulia a lăsat în urmă texte emoționante în care vorbea despre suferință și despre apropierea morții. Unele dintre aceste însemnări sunt privite astăzi ca adevărate documente ale luptei sale cu boala.
Pe 29 septembrie 1888, Iulia Hașdeu s-a stins din viață la București, la doar 18 ani, și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Moartea sa a șocat lumea culturală a vremii și a distrus universul familiei Hașdeu.
Legătura stranie dintre tată și fiică ar fi continuat și după moarte
Pentru Bogdan Petriceicu Hașdeu, pierderea fiicei a reprezentat cea mai mare tragedie a vieții sale. Cei care l-au cunoscut spuneau că savantul nu și-a revenit niciodată complet după moartea Iuliei.
La scurt timp după înmormântare, acesta a început să susțină că primește semne de la Iulia, de pildă vise pe care le considera neobișnuit de clare și realiste. În însemnările sale, nota că fiica lui îi apărea frecvent și îi transmitea mesaje menite să îl liniștească. Potrivit mărturiilor păstrate, Iulia îi cerea să nu mai plângă și îi repeta că moartea nu reprezintă sfârșitul existenței.
Copleșit de dor și de nevoia de a găsi răspunsuri, Hașdeu s-a apropiat de spiritism, fenomen extrem de popular în Europa sfârșitului de secol XIX. În acea perioadă, numeroși intelectuali, oameni de știință și artiști participau la ședințe de spiritism, convinși că există posibilitatea comunicării cu cei plecați dintre cei vii.
Savantul român nu s-a limitat la simpla curiozitate. El a început să organizeze ședințe în cadrul cărora susținea că intră în contact direct cu fiica sa. În timpul acestor întâlniri, afirma că primea răspunsuri la întrebări, sfaturi și chiar texte întregi dictate de Iulia.
Conform unor documente păstrate până astăzi, el credea că fiica sa îi transmitea mesaje prin intermediul scrierii automate, o practică spiritistă prin care mâna persoanei aflate în transă scrie fără intervenția conștientă a acesteia. De exemplu, potrivit informațiilor oferite de „RADOR”, Bogdan Petriceicu Hașdeu a venit cu detalii despre una dintre experiențele care demonstrează că legătura cu Iulia continua și după moartea acesteia:
„...Într-o seara umedă şi posomorâtă şedeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, dar fără ca s-o ştiu, mâna mea lua un creion şi-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însă un aparat telegrafic. Deodată, mâna mea se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: „Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu” – (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns). Era scris şi iscălit cu slova fiicei mele.”
Alte mesaje transmise prin intermediul scrierii automate, primite de la copilul lui, sunt și cele aduse în atenție, în anul 2018, în cadrul emisiunii „Voi cu Voicu”, de fosta directoare a Castelului Iulia Hașdeu din Câmpina: „Nu ar exista invidie, nici certuri între oameni dacă toți ar ști adevărul întreg, fiecare despre sine însuși și despre toți ceilalți”, „Pentru că toată lumea ne înșală, viața terestră ne obișnuiește la o neîncredere continuă, care ne împiedică să întrevedem viața celestă ca și cum ne-am teme de a fi înșelați de Dumnezeu însuși!”.
În jurnalul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu apar numeroase referiri la aceste experiențe. În unele dintre ele, savantul menționa că Iulia îi vorbea despre existența unei lumi spirituale organizate, despre evoluția sufletului după moarte și despre faptul că cei care se iubesc se pot reîntâlni dincolo de lumea materială.
Mai mult, era convins că fiica sa continua să îi urmărească activitatea și să îl îndrume. El susținea că primea sugestii privind cărțile pe care urma să le scrie, cercetările pe care trebuia să le continue și chiar deciziile importante din viața lui.
Castelul Iulia Hașdeu, ridicat după indicații primite din lumea spiritelor?
Convingerea că Iulia continua să comunice cu el a devenit atât de puternică încât a influențat unul dintre cele mai importante proiecte din viața lui Bogdan Petriceicu Hașdeu: construirea Castelului Iulia Hașdeu din Câmpina.
Potrivit propriilor mărturii, Hașdeu nu a ales singur forma clădirii. El afirma că planurile i-au fost transmise de fiica sa în timpul ședințelor de spiritism. Savantul susținea că Iulia i-ar fi indicat inclusiv anumite detalii arhitecturale și simboluri care urmau să fie incluse în construcție.
Ridicat între anii 1894 și 1896, castelul este diferit de orice alt edificiu din România acelei perioade. Fiecare încăpere pare să transmită un mesaj legat de spiritualitate, nemurirea sufletului și comunicarea dintre lumi. În interior există simboluri ezoterice, reprezentări ale ochiului atotvăzător, îngeri, stele și inscripții cu puternice semnificații mistice. De asemenea, una dintre camere era destinată exclusiv ședințelor de spiritism organizate de Hașdeu.
Având în vedere aspectele prezentate, un lucru este cert: relația dintre Iulia Hașdeu și tatăl său nu s-a încheiat odată cu moartea tinerei. Cel puțin pentru Bogdan Petriceicu Hașdeu, legătura lor a continuat până în ultima clipă a vieții sale, transformându-se într-una dintre cele mai tulburătoare și misterioase povești din istoria României.
Surse foto: facebook.com/p/Castelul-Iulia-Hasdeu-/
Surse articol: antena3.ro, descopera.ro, dosaresecrete.ro, radioromaniacultural.ro, rador.ro
Tags: Stiri Romania
Urmareste-ne pe Google News
