„Vreau să zbor” de Narcisa Cîrligeanu. Un roman inspirat de o poveste adevărată care prinde aripi în inima cititorului
Dacă ai mai citit măcar o carte de Narcisa Cîrligeanu, știi că scriitoarea română s-a specializat în a aduce la viață cele mai sensibile și mai frumoase povești de dragoste. Protagoniștii autoarei sunt oameni inteligenți, plini de profunzime, care nu mai cred în iubire după o viață marcată de încercări și de durere, dar, îmbrățișând miracolul, ajung să își schimbe percepția după ce își întâlnesc sufletul pereche, acea bucată ruptă din ei.
Dar marele merit al Narcisei Cîrligeanu nu e că reușește să surprindă frânturi de viață atât de emoționate sau că scrie unele dintre cele mai captivante romane de dragoste din literatura contemporană, ci că izbutește să ne facă și pe noi, cititorii, să credem din nou în iubirea adevărată. Și acesta nu e un dar, e un HAR!
Har pe care îl exprimă poate mai bine ca oricând autoarea în cea mai recentă apariție editorială a sa, „Vreau să zbor”, un roman inspirat de o poveste reală. Ești gata să prinzi aripi?
O anatomie tandră a sufletului înrobit de singurătate și eliberat de iubire
Există o structură fermă ce stă la baza fiecărui roman al Narcisei Cîrligeanu, ca un fel de schelet care dă consistență și un farmec inefabil finei sale scriituri. Astfel, avem o protagonistă, o femeie de carieră al cărui trecut ascunde un secret tenebros, dar care a depășit toate provocările vieții pentru a ajunge acolo unde i-a fost menit. Ileana din „Sânziene” e un creator de modă care își prezintă colecțiile la Paris, Zoe din „Cercul: un sfârșit cât un început” deține o afacere cu suplimente naturiste, iar Natalia din „Unde plecăm atunci când plecăm” e o tânără doctor cu specializare în neurochirurgie. Lor li se adaugă cu mare onoare Linda din „Vreau să zbor”, un kinetoterapeut genial și o patinatoare desăvârșită.
Acestor protagoniste puternice, inteligente și frumoase, numai un scriitor talentat putea să le găsească un partener pe măsură. Și aici „Vreau să zbor” o ia înaintea predecesoarelor sale, pentru că Max e un personaj mult mai bine șlefuit decât antecedenții săi, primind spațiu egal de dezvoltare cu partenera sa, ceea ce conferă mai multă complexitate și maturitate poveștii.
Dar să nu te mai ținem în suspans și să îți vorbim despre acest roman plin de tandrețe, ce debutează cu o uluitoare forță, ademenindu-ne în viața a două orfane care „evadează” din căminul lor gri și trist pentru a privi tinerii piloți cum își desfășoară antrenamentele de zbor. Ascunse în iarba înaltă, care le camuflează prezența interzisă, fetele chicotesc cu ochii la cer și sufletul cuprins de visare, până sunt martorele unei prăbușiri. Violentul accident din care tânărul pilot iese mai mult mort decât viu își pune amprenta pe impresionabila Lina, eroina noastră, care adoarme plângând, cu gândul la acel destin tragic frânt.
După un interval necunoscut, pătrundem iar în lumea Linei, pentru a o surprinde evadând din România comunistă ca pasager incognito al unui tir și ajungând în Italia, acolo unde o întâlnește pe Sara, „îngerul său salvator”. Femeia reușește să îi facă rost Linei de un set de acte cu ajutorul cărora pleacă împreună în Canada, la sora italiencei, acolo unde își vor făuri o viață în care Lina, devenită Linda, începe să uite încet-încet de ororile la care a fost martoră. Sau cel puțin mintea sa conștientă le împinge într-un ungher al subconștientului de unde continuă să se caște ca o gură a trecutului tenebros, gata să o înghită la cea mai mică greșeală.
Linda fuge și se ascunde de trecut în muncă susținută. Devine un reputat kinetoterapeut care nu mai are timp de dragoste, prinsă fiind între îndatoririle față de Sara, munca de zi cu zi și cea de recuperare depusă cu echipa locală de hochei din Calgary. Dar totul se schimbă în ziua în care îl întâlnește sau mai bine zis „năvălește” asupra lui Max pe patinoar, doborându-l la pământ pe bărbatul venit să se relaxeze nivelând gheața. Ce nu știu cei doi e că întâlnirea e mai degrabă o regăsire migălos orchestrată de autoare. Destinul îi unește mai întâi profesional și abia apoi personal, într-o poveste de dragoste înălțătoare.
Max e un cercetător briliant și profesor la Facultatea de Inginerie, ce lucrează la un proiect pentru NASA, creând un braț robotic, Canadarm, ce urmează să fie atașat la Stația Spațială Internațională. Lucruri serioase, nu, dar ce legătură fac ele între protagoniștii noștri meniți? Ca să mute laboratorul de testare în Calgary, Max are nevoie de sprijinul primăriei, însă pentru a obține finanțarea trebuie să dea o aplicabilitate umană prototipului său ultra tech. Intră în scenă un nefast accident și uite cum Max are nevoie de un kinetoterapeut și de un neurolog care să îl ajute să doteze un biet sondor ale cărui mâini au fost amputate cu brațul robotic. Punem pariu că știi deja cine va face parte din echipă!
Ce nu știi e că în jurul lui Max mai gravitează și Doreen, șefa lui, o femeie atrăgătoare și ambițioasă, care îl dorește cu pasiune pe cercetătorul nostru și e gata de orice pentru a-l avea. Inclusiv să spulbere o fată tânără în misiunea sa...
„Femeia de care m-am îndrăgostit are o frumusețe născută din piatră și durere, din tăcere și iertare”
Fără urmă de îndoială, Narcisa Cîrligeanu propune una dintre cele mai precise ecuații ale iubirii contemporane. Protagoniștii săi sunt exponenți idealizați ai societății noastre: oameni „ajunși” în viață, ce s-au desăvârșit depășind piedici aparent insurmontabile, dar care se îmbolnăvesc de ceea ce este, în concepția lor, „boala secolului XXI”, singurătatea. Și nu putem să o contrazicem deloc pe Narcisa Cîrligeanu în radiografia atât de inspirată și de exactă a vieții de azi.
Abia atunci când se regăsesc, aceste personaje obișnuite cu singurătatea se trezesc la viață. Din învingători ai sorții devin privilegiați ai ei. Obstacolele nu dispar, firește, căci autoarea imaginează în continuare situații de viață extrem de palpitante, dar acum eroii au un aliat, iubirea.
Povestea dintre Linda și Max e atât de fermecătoare că te vei trezi visând cot la cot cu ei. Atât de natural și de autentic sunt plăsmuite personajele că nu ne e greu deloc să ne identificăm cu ele!
„De când zbori? Dintotdeauna”
Pe lângă emoționanta poveste de dragoste, romanul e și o odă adusă zborului. Nu știm dacă autoarea a zburat sau nu, dar plutește pe aripile imaginației și trezește și în sufletul nostru dorința de a ne avânta spre înălțimi, prin metafore și figuri de stil imaginative și printr-un stil plastic, o scriitură plină de talent și o putere evocatoare uluitoare. Dar suntem sigure că elogiile noastre nu îi fac dreptate, așa că îți lăsăm mai jos câteva mostre de har pur:
„Zborul pe care el îl iubea era libertatea de a privi frumusețea pământului de sus, de a vedea strălucirea soarelui privindu-l în ochi, de a pipăi văzduhul printre nori, de a se lua la întrecere cu păsările, de a se ascunde când fulgerele îl urmăresc și de a se întoarce mereu cu tălpile pe pământul din care este plămădit. Zborul pe care el îl iubea era de fapt respirația Pământului care îi sufla în aripi. Cerul este frumos văzut doar de pe Pământ. dincolo de cerul Pământului e... nimic. Oamenii iubesc zborul doar pentru că văzduhul e creația Pământului. Dincolo de el nu mai e zbor, e disoluție”.
Desigur, „Vreau să zbor” e mai mult decât un fantastic roman de dragoste sau o metaforă pătrunzătoare asupra zborului, visul dintotdeauna al omenirii. Precum precursoarele sale, și această carte a Narcisei Cîrligeanu e o scrisoare de dragoste adresată României, rodul unei munci susținute de documentare (autoarea ne poartă cu autenticitate din universul neurologiei în cel al roboticii, cu o naturalețe dezarmantă, de parcă le-ar fi studiat personal pe toate) și o evocatoare lecție de umanitate și de spiritualitate. Toate vin la pachet cu o poveste care te face să zbori, chiar dacă doar pe aripile visului.
„Vreau să zbor” este disponibilă în mediul online, gata să te cucerească!
Surse foto: facebook, Microsoft Bing
Urmareste-ne pe Google News
