Ana Maria, fiica regretatului Adrian Păunescu, despre conexiunea dincolo de moarte pe care o are cu tatăl ei
Au trecut aproape 14 ani de când poetul Adrian Păunescu a plecat dintre noi. Problemele cardiace l-au doborât la numai 67 de ani, iar cauza morții a fost chiar un stop cardio respirator. Anul acesta, pe 20 iulie, se împlinesc însă 81 de ani de la nașterea sa, o zi în care apropiații îi cinstesc memoria.
Printre oamenii care nu l-au uitat se află și fata sa cea mică, Ana Maria Păunescu, în vârstă de 33 de ani. Ea a făcut mărturisiri emoționante în podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, în cadrul căruia a vorbit despre relația specială cu tatăl ei, care rezistă și dincolo de moarte.
„Eu am în permanență o comunicare cu el”
Tânăra este, la rândul său, scriitoare, și a moștenit talentul creator și pasiunea pentru poezie de la tatăl ei. A avut onoarea și ocazia de a crește lângă marele Adrian Păunescu, pe care și l-a luat drept model în viață. Acum, scrie poezii și editoriale pentru diverse publicații, exact așa cum a învățat-o părintele ei.
„Gândiți-vă cât de puternică era dragostea lui pentru mine și dragostea mea pentru el dacă ele nu s-au stins nici astăzi. Eu am în permanență o comunicare cu el. Mă raportez la ce ar fi zis, la ce i-ar fi plăcut să vadă la mine. Dacă i-ar fi plăcut ce am scris, dacă ar fi citit nu știu care material pe care l-am trimis către Gândul. Întotdeauna mă gândesc la el. Era lucid în judecată, nu aspru. Era într-adevăr un pic mai dur, dar niciodată nedrept. Eu nu l-am văzut să comită o nedreptate. Dacă uneori judeca prea dur pe cineva, nu ezita după cinci minute să își ceară iertare.”, i-a dezvăluit jurnalistului Adrian Artene.
În cadrul aceluiași podcast, a dat de înțeles că Adrian Păunescu îi este inspirație chiar și acum, la mai bine de 13 ani de la momentul plecării sale printre îngeri. Când scrie, îl are permanent în minte și îi dedică nenumărate opere.
„Sunt multe poezii care îi sunt dedicate lui. Chiar și versul ăsta, „ai vreme să vorbim', este extras dintr-o poezie despre el, pentru că dialogul ăsta așa a existat, scriindu-i câte o poezie, încercând să găsesc un răspuns la poezia respectivă. Odată mi s-a întâmplat, după ce am fost la cimitir la el, să găsesc un bon de benzină în mașină și să scriu o poezie pe care mi-am imaginat că mi-a dictat-o el.
Vă spun sincer că mi-a fost teamă să nu interpreteze aceia care numai asta fac, să interpreteze greșit poezia mea și simțirea mea de atunci. Nu sunt toate, că, viața mea de la un punct încolo, a căpătat și alte dimensiuni. Am o poezie, „Flacăra”, pe care am scris-o când revista a ajuns la 1.000 de exemplare. Scrisori spre eternitate, pe care le tot arunc așa, spre un cer, pe care nu am încetat niciodată să-l iubesc și pe care nu m-am supărat că mi-a răpit atâția oameni dragi.”.
„O casă vie, în care la un moment dat se va întoarce”
Mezina lui Adrian Păunescu face tot posibilul pentru a păstra conexiunea dintre sufletele lor și pentru a menține vie amintirea poetului. A decis, împreună cu familia, să aibă grijă cu sfințenie de locul în care poetul și-a petrecut mare parte din timp. Este vorba de camera în care studia și în care își scria poeziile, situată în casa în care a locuit peste 30 de ani.
„Așa ne-am propus fără să ne propunem neapărat, în 2010 atunci. Am făcut în așa fel încât să nu se așeze nimeni pe fotoliul lui, să nu umble nimeni în toate aceste lucruri pe care le-a adunat în timpul vieții. Toate medaliile, toate diplomele, toate desenele pe care le-a expus pe pereți. Am păstrat casa lui așa cum cred că ar trebui să fie. O casă vie, în care la un moment dat se va întoarce. Nu știu cum, nu știu cât de logic e ce spun acum, dar eu așa am simțit întotdeauna.
Poate că nici n-a părăsit-o. A iubit casa asta. A locuit aici 30 și ceva de ani. Prin urmare, nu avea cum să plece în ziua aia în care mi-l amintesc perfect, ieșind pe poarta casei într-o ambulanță în care abia au reușit să-l urce. A fost un moment foarte delicat atunci, în octombrie 2010. S-a uitat în urmă temându-se, cred eu acum, că nu o să mai vină înapoi. Și totuși nu cred că s-ar fi putut desprinde atât de ușor, cu o simplă sirenă de ambulanță.”
Ana Maria Păunescu își amintește cu exactitate ultimele zile petrecute alături de poet și durerea pe care a simțit-o la acea vreme. Era doar o tânără de 20 și ceva de ani când a trebuit să accepte moartea tatălui său. Acum însă este femeie în toată firea și știe cum să gestioneze suferința. Privește partea bună din cele întâmplate și este convinsă că legătura lor nu se va sfârși niciodată.
„Văzându-l întotdeauna puternic, luptător, multora nu le-a venit să creadă că ar putea avea probleme reale de sănătate. Și a scris o scrisoare, exact așa se numește: „Scrisoare urmașilor mei”. Mie mi-a dictat-o. (...) E o plecare cu care a trebuit să ne obișnuim, nu am avut încotro.”, a mărturisit femeia în podcastul menționat anterior.
Scandalul care murdărește memoria poetului
Important de menționat este că Ana Maria Păunescu nu este singura fiică a poetului. Adrian Păunescu are, în total, patru copii, dintre care trei legitimi și o fiică nelegitimă. Acum se luptă în instanță pentru împărțirea averii, fapt care, în opinia unora, l-ar putea face pe marele scriitor să se răsucească în mormânt. Nu îi plăceau scandalurile, așa că această problemă apărută după moartea sa nu face decât să îi târască numele într-un „noroi” în care nu i-ar fi plăcut să se afle.
Adrian Păunescu a fost căsătorit de două ori. Prima lui soție a fost poeta Constanța Buzea, care i-a dăruit doi copii, pe Andrei și pe Ioana. A doua nevastă, Carmen Păunescu, este mama mezinei Ana Maria, însă scriitorul ar mai fi devenit tată încă o dată, în timpul unei relații neoficiale. A fost o iubire pasageră, din care s-a născut Andreea, tânăra care încearcă astăzi să își obțină partea de moștenire.
„Cu siguranță e mâhnit, eu am și visat pe tema asta, îmi spunea să stau liniștită pentru că, mai devreme sau mai târziu vom semna un scenariu, m-am trezit din somn și am notat cuvântul pe un șervețel, pe care îl aveam lângă pat, dar cu siguranță e foarte necăjit, mi-aduc aminte cum se uita la alte familii cunoscute din România, care aveau scandaluri pe averi și așa mai departe și tot de aici din fotoliu se uita absolut îngrozit la spectacolul ăsta urât.”, a mai dezvăluit Ana Maria Păunescu pentru aceeași sursă.
În ciuda scandalurilor iscate după moartea sa, Adrian Păunescu va rămâne un nume important în literatura română. Nu a fost doar poet, ci și autor, critic literar, eseist, director de reviste, publicist, textier, traducător și om politic. În plus, viața sa, care seamănă cu scenariul unui film, va reprezenta întotdeauna un subiect de interes pentru persoanele care vor să cunoască omul din spatele unor poezii emblematice.
Cele mai cunoscute opere ale lui Adrian Păunescu sunt: „Rugă pentru părinți”, „Totuși, iubirea”, „Trăiască România”. Știai că multe dintre poeziile lui au fost cenzurate în perioada comunistă, pentru că subliniau adevărurile supărătoare ale acelor vremuri?
Urmareste-ne pe Google News
