Ce prietenie frumoasă i-a legat pe Vasile Șeicaru și Victor Socaciu. „Am primit ca un pumn violent în piept vestea morții prietenului meu"
Vasile Șeicaru și Victor Socaciu - doi artiști de excepție, care nu au împărțit doar pasiunea pentru folk sau dragostea de scenă, ci și foarte multe valori ce i-au făcut să devină extrem de apropiați. Prietenia lor a durat câțiva zeci de ani, până când Victor Socaciu a murit sau, altfel spus, a plecat să cânte îngerilor.
Ziua de 27 decembrie 2021 a fost extrem de tristă pentru Vasile Șeicaru, căci atunci a rămas fără bunul lui prieten, care s-a stins la numai 68 de ani.
De ce a murit Victor Socaciu
Folkistul a contractat o infecție nosocomială în spital și a făcut șoc septic. Fusese internat pentru o intervenție minoră, însă destinul lui s-a frânt brusc în acea iarnă, chiar între Crăciun și Anul Nou.
În urma lui au rămas nu doar melodiile compuse și înregistrate de-a lungul anilor, dar și cei trei copii creați cu femei diferite. Iulia este fiica lui cea mare, din mariajul cu prima soție. Următoarea născută a fost Alessia Ana-Maria, provenită dintr-o altă relație a artistului, iar mezinul este Victor, care a venit pe lume în timpul mariajului său cu Marina Almășan.
Dezvăluirile emoționante ale Marinei Almășan despre relația cu Victor Socaciu
„Am primit ca un pumn violent în piept vestea morții prietenului meu, Victor Socaciu”
Chiar și acum, la mai bine de doi ani de la decesul prietenului său, Vasile Șeicaru se gândește cu nostalgie la anii în care au împărțit și bune și rele. Durerea pierderii este încă foarte puternică în sufletul său și se consolează adesea doar cu amintirile. Pentru a onora memoria lui Victor Socaciu, din când în când publică imagini cu el pe rețelele sociale și scrie câteva gânduri despre prietenia lor. Ba mai mult, participă de câte ori are ocazia la spectacole „In memoriam Victor Socaciu”.
„Am primit ca un pumn violent în piept vestea morții prietenului meu, Victor Socaciu. (...) Deocamdată nu realizăm bine ce s-a întâmplat, pentru că ne ocupăm cu toții de problemele, care sunt atât de multe, legate de dispariția lui. Pentru mine, ca prieten foarte bun și coleg de scenă, dispariția lui bruscă este o mare pierdere. Mă văd cum mă uit pe scenă, în stânga mea, fiindcă el stătea, de regulă, în stânga, și cum îi spun mustăcind: 'râde-te, măi, nu sta serios!'. Și el îmi spune 'dar ce, nu râd?'. Noi ne amuzam și ne tachinam pe scenă și cred că, dacă ne-ar fi auzit oamenii, ar fi râs.
În momentul în care își lua chitărușca aceea, noi spuneam, tot în glumă, că dacă nu a avut bani să își ia o chitară ca lumea o să îl ajutăm noi să își ia alta. El mergea la microfon și spunea: 'oameni răi mă atacă pe mine, un crai de la Brașov'. Spunea că 'de crai de la Brașov s-a mai auzit, Ducu Bertzi e crai de la Maramureș, dar crai de Galați eu nu am mai auzit'. Lumea se amuza teribil, așa făceam noi show-ul. Și îmi vine foarte greu să realizez că aceste lucruri îmi vor lipsi de acum încolo. Este un gol pe care îl resimt odată cu plecarea lui.”, mărturisea Vasile Șeicaru la scurt timp după moartea lui Victor Socaciu.
Cei doi folkiști au petrecut împreună multe momente speciale, de la aniversări și zile de naștere până la Revelioane și alte sărbători importante. Iată cum descrie Vasile Șeicaru petrecerile de care se bucurau împreună:
„Făceam tămbălău mare, veneau tot felul de oameni de cultură, artiști, folkiști.”
Prietenia a rămas vie datorită amintirilor
Acum, de când a rămas fără bunul său prieten, Vasile Șeicaru păstrează vie relația prin amintirile pe care le rememorează de câte ori are ocazia. Vorbește despre anii care i-au legat inclusiv în interviurile oferite și este conștient că Victor Socaciu a fost o persoană importantă în viața sa. Chiar dacă s-au apropiat treptat, lucrurile pe care le aveau în comun i-au făcut să ajungă de nedespărțit. Iată ce a povestit artistul despre debutul relației lor de prietenie, care a coincis și cu începutul unei frumoase colaborări profesionale:
„Am fost prieteni timp de zeci de ani. Îmi amintesc că, prin 1974-1975, atunci când mergeam la diverse festivaluri de folk nu ne cunoșteam, însă știam unul de altul fiindcă eram încrezuți, eram tineri și aveam impresia că spargem munții în pumni. Ne urmăream cam ce face unul și ce face celălalt. Ulterior, ne-am cunoscut și am devenit prieteni, după care, în '76, Victor a venit la Cenaclul Flacăra, în '78 am venit și eu și am început viața noastră, prietenia noastră și colaborarea noastră sub aspect artistic.
Eu cântam cu Hrușcă, era tandemul Hrușcă-Șeicaru, după care, la un moment dat, am hotărât să îl cooptăm și pe Victor și am format un trio. Cu acest trio am umblat peste tot în lume, am făcut și SUA de la un capăt la altul cu mașina de vreo trei ori și am cântat pentru românii din diaspora. Am ținut aproape, este cel mai bun prieten al meu, mergeam la petreceri, când ne vedeam, râdeam tot timpul. Noi eram tot timpul puși pe glume și pe distracții. Când era partea muzicală, deveneam foarte serioși, iar când repetam, când eram pe scenă și când cântam, făceam totul la maximum astfel încât să dăm totul pentru cei care apreciau muzica noastră.”
Pandemia a pus punct carierei lui Victor Socaciu?
Vasile Șeicaru își amintește cu nostalgie și durere despre ultimele concerte cu Victor Socaciu. Restricțiile impuse în timpul pandemiei de Covid-19 i-au ținut din păcate departe de scenă. Mai mult, cum starea de sănătate a celui căruia i-a fost soție Marina Almășan se deteriorase crunt, nu a mai avut ocazia să revină în fața publicului odată cu toți ceilalți cântăreți ce și-au reluat în timp concertele.
„Am avut un turneu extraordinar, împreună cu Victor Socaciu și Ducu Bertzi, 'Folk de Colecție'. A fost foarte bine văzut de oameni, pentru noi a fost o activitate artistică ieșită din comun, în sensul că umpleam la maxim fiecare sală în care concertam, aveam spectacole multe și abia mai puteam face față solicitărilor. Însă, la un moment dat, a venit o zi care ne-a distrus. Eram la Târgu Jiu când a fost primul caz de COVID-19. Am întrerupt brusc concertele, le-am amânat inițial, după care a trebuit să le anulăm pentru că nu s-a mai putut face nimic.
Au fost foarte multe turnee, deja cântam de 2 ani în această formulă și ne făceam planuri să mergem afară. Ultima oară când am cântat împreună cu Victor a fost la Sibiu și la Iași, în urmă cu un an și ceva. După aceea eu am cam renunțat la concerte, dar Victor a mai fost la câteva spectacole, dar nu s-a simțit bine, se și vedea asta, însă el își dorea să fie pe scenă. (...) Era un om extraordinar de atașat de scenă, iubea scena și scena îl iubea pe el.”, a declarat Vasile Șeicaru într-un interviu.
În mintea și în sufletul său va rămâne mereu aceeași imagine a lui Victor Socaciu: cea de om făcut pentru scenă. Iată cum l-a descris, în raport cu publicul său:
„Eu așa îl văd tot timpul în mintea mea, cu brațele deschise, gata să îmbrățișeze publicul. Cum pleca, îl chemau înapoi și el începea să cânte. ”, a mai povestit Vasile Șeicaru.
Mai rar ne este dat să vedem așa prietenii care pot rezista și dincolo de această viață! Este clar pentru toată lumea că între cei doi a fost o conexiune care nu s-a pierdut odată cu moartea lui Victor Socaciu. Vasile Șeicaru, în vârstă de 73 de ani, știe cum să își păstreze prietenul în gânduri și amintiri. La fel a făcut și cu soția sa, pe care a pierdut-o în 2006, după ce s-a asfixiat cu fumul emanat de un televizor care a ars mocnit în timp ce ea dormea. Din iubirea lor a rămas în urmă un băiat. Fiul Gabrielei și al lui Vasile Șeicaru se numește Mihnea și este pasionat de muzica rock.
Surse foto: Facebook, Facebook, Facebook, Facebook
Surse articol: Digi24, Stiripesurse, Cancan, Libertatea
Urmareste-ne pe Google News
