Diana Lupescu, soția lui Mircea Diaconu, a ajuns la varsta de 70 de ani și arată de milioane. Cum a început povestea lor de iubire
Un cuplu emblematic pentru scena teatrului și filmului românesc, Diana Lupescu și Mircea Diaconu au trăit o poveste de iubire de peste 44 de ani, până ce moartea i-a separat pe data de 14 decembrie 2024, când marele actor a încetat din viață. Cum s-au cunoscut și cum i-a adus împreună pasiunea pentru teatru și film?
Pe data de 7 octombrie, actrița Diana Lupescu, soția lui Mircea Diaconu, a ajuns la venerabila vârsta de 70 de ani. A fost una dintre cele mai talentate și mai frumoase actrițe din perioada comunismului, iar acum este pensionară.
„Nu știu, așa mi-a venit în cap într-o zi”
S-au căsătorit în anul 1980, au împreună doi copii, pe Ana și pe Victor, iar secretul longevității relației lor l-au dezvăluit picătură cu picătură, de-a lungul interviurilor pe care le-au acordat, atât Mircea Diaconu, cât și Diana Lupescu de-a lungul timpului.
Îndrăgiți actori români cu o carieră răsunătoare în lumea teatrului și filmului, cei doi s-au întâlnit în facultate. El era asistent universitar, ea era studentă. S-au cunoscut mai bine la un festival de film, iar de când și-au declarat iubirea au trecut 44 de ani.
„Sunt 44 de ani de când ne-am căsătorit. Pentru că da, la început a fost o cafea și nu se putea altfel, pentru că aș fi vrut să mă întâlnesc cu ea din nici un alt motiv decât din instinct. Nu știu, așa mi-a venit în cap într-o zi.
A fost într-o vară Festivalul de Film de la Costinești și se lansa un film în care jucasem. Și mă duc seara urmând ca pe la 3 noaptea să se termine. După, am vrut să mă duc să mănânc ceva și plecam. Am stat pe o terasă la hotel și era mai multă lume printre care și ea.
O știam din facultate, pentru că eu fusesem asistent la facultate și ea era studentă. Și uite așa... Colegii au plecat și noi am rămas vreo oră la discuții”, a povestit marele actor într-un interviu.
Mircea Diaconu a cerut-o în căsătorie pe Diana Lupescu de la a doua întâlnire!
Cu toate că s-a dedicat din plin unei cariere de-o viață, în care a jonglat între teatru și film, Mircea Diaconu nu și-a neglijat viața de familie. Actorul își amintește cu nostalgie și cu drag de frumosul moment în care și-a surprins actuala parteneră de viață cu o cerere în căsătorie.
După prima întâlnire din Costinești, Mircea Diaconu a mers la Bacău unde a și cerut-o în căsătorie pe aleasa inimii lui.
„Cred că am surprins-o că așa sunt eu. Și pe mine mă surprind câteodată. A venit de la sine fără să am un gând concret în cap. Am simțit nevoia să mă apropii de ea, am vorbit amândoi și apoi am întrebat-o brusc în timp ce beam cafeaua „ce părere ai dacă te-aș cere de soție?”
Nu s-a gândit mult și a și acceptat. Nu am cucerit-o, am surprins-o, iar peste o lună eram căsătoriți. Ea fiind la Bacău, eu la București, m-am dus doar cât să facem verighetele. Nu există atât înainte și după. Exista doar după”, își amintește actorul.
Nici măcar nu s-a temut de un refuz sau de faptul că Diana Lupescu nu ar fi acceptat să se căsătorească pentru că, spune el: „Mi s-a părut că e omul în care pot să am încredere, căruia pot să mă las total cu tot ce sunt și pot!”.
„Cea mai importantă calitate a lui este că suntem împreună”
Nunta a avut loc la scurt timp după cererea în căsătorie, dar din păcate o singură poză a rămas dovada mărturiei oficializării relației lor. Fotograf a fost un coleg de breaslă care, dintr-o greșeală, a voalat toate pozele (le-a degradat pe negativ prin producerea unui voal).
Așadar, o singură poză a supraviețuit, una surprinsă dintr-un colț stingher, de un unchi al actriței Diana Lupescu. Dar mai important e că au rezistat iubirea și respectul dintre cei doi.
După 44 de ani de căsnicie, cunoscuta actriță vorbește despre cea mai importantă calitate a soțului său: „Cea mai importantă calitate a lui, pentru mine, e că suntem împreună.
Că e lângă mine și familie când trebuie. Iar conflictele le aplanăm cu răbdare și înțelepciune. Eu nu mă cert, de obicei tac și mă retrag. Revin când nervii au trecut și analizăm situația, găsim rezolvări cu calm, acceptate de toți”.
Cine este Diana Lupescu?
A jucat în filme precum „Extemporal la dirigenție”, „Buletin de București”, „Fata Morgana” și „Campioana” și a interpretat roluri importante pe scenele Teatrului Bulandra, Nottara și Teatrul Mic din București, precum și pe scenele Teatrului din Bacău.
A jucat și la Teatrul Mic de Comedie, pentru unele producții fiind chiar regizor. Ulterior, a decis să se retragă din lumina reflectoarelor și a renunțat la cariera ei.
Se năștea la Bacău într-o familie educată, cu mama învățătoare și tatăl medic. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” în 1978, mentor fiindu-i marele Amza Pellea. Și-a făcut debutul pe scenă în 1978, chiar atunci când a terminat studiile.
„De ce teatru? Că așa a vrut Dumnezeu cu viața mea”
Inițial, Diana Lupescu și-a propus să urmeze tradiția din familia tatălui ei și să devină medic. Însă o problemă de sănătate a determinat-o să ia o decizie radicală. Actrița a povestit cu lux de amănunte cum credința sa în medicină s-a năruit după ce a văzut atâta suferință în spitale, fiind internată.
„De ce teatru? Că așa a vrut Dumnezeu cu viața mea. La sfârșitul clasei a unsprezecea, în tabăra sportivă fiind, după un antrenament ne-am bălăcit și răcorit în Trotuș. Numai eu, dintre toate fetele. Pe scurt, am anchilozat și-am stat aproape un an prin spitale.
Așa a vrut El să-mi arate că decizia pe care o luasem, aceea de a urma Facultatea de medicină, nu-i valabilă pentru mine.
Am stat un an și, din motive de recuperare, m-am gândit ce vreau să fac mai departe cu viața mea.
Tot sistemul meu de valori căzuse, tot ce-mi planificasem cu lux de amănunte, până la bătrânețe, s-a năruit… Eram debusolată total. Și, în locul planurilor rigide cu bătaie lungă, a apărut conștientizarea clipei de azi, de mâine. Trebuie să fac ceva, dar ce?”, a declarat actrița pentru publicația Fanatik.
Într-un alt interviu, din puținele pe care le-a dat de-a lungul timpului, acordat celor de la revista „Cinema”, numărul 4 din 1995, spunea: „Ca să scap de gura mamei, am dat examen la Institut.
Și cum am intrat prima, cu medie foarte mare, mi-am spus că poate chiar asta trebuie să fac. Anii de Institut au fost o plăcere. Descopeream o lume extraordinară, nebănuită, începeam să înțeleg de ce mama iubise atât de mult teatrul.
Pe urmă, în anul II eram, Gopo m-a făcut să debutez în film în „Povestea dragostei“. A fost o șansă nemaipomenită, dar și o experiență foarte grea pentru mine. Gopo lucra pe inspirație de moment, iar eu aș fi avut nevoie să știu precis ce am de făcut.
Se vede că m-am descurcat, totuși, din moment ce, imediat după, Stere Gulea mi-a propus un rol în „larba verde de acasă“, și, la mică distanță, Andrei Cătălin Băleanu mi-a încredințat chiar un rol de întindere în filmul său „E atât de aproape fericirea“ .
„Ce am câștigat? Bucurii, satisfacția comunicării cu publicul, afecțiunea oamenilor”
După efortul depus și rolurile interpretate impecabil pe scenă, dar și pe micile și marele ecrane, Diana Lupescu a avut mult de câștigat. Dar nu vorbim despre lucruri materiale, ci despre satisfacția că a rămas în sufletele oamenilor.
„Ce-am câștigat? Bucurii, satisfacția comunicării cu publicul, afecțiunea oamenilor. Mărturisirea că am rămas în memoria lor afectivă prin personajele interpretate de mine sau prin spectacolele mele.
E cu adevărat minunat să-ți povestească cineva despre spectacole pe care le-au văzut cu mult timp în urmă, să-ți descrie scene sau să-ți reproducă replici.
Ce-am pierdut? Șansa de a interpreta niște personaje pe care vârsta nu mi le mai permite. Poate este și vina mea, am fost mândră, orgolioasă, n-am cerut, nu m-am luptat, n-am uneltit, n-am sabotat, nu m-am vândut”, a mai declarat actrița pentru Fanatik.
Actrița își amintește cum în turnee își umplea timpul cu hobby-urile și pasiunile pe care le avea la momentul respectiv. Își cosea fuste și rochii pentru că adora să se îmbrace cu haine deosebite. De asemenea povestește cum, adesea, în mașină, pe drum spre spectacole, tricota ore întregi și repeta texte pe drumurile pe care le parcurgea prin întreaga țară.
Momentul de cotitură din viața actriței
În tinerețe, Diana Lupescu visa să devină jucătoare de handbal, un sport pe care l-a îndrăgit de mic copil. După ce o boală cumplită, cancer pulmonar, i-a răpit tatăl de lângă ea la vârsta de doar nouă ani, a fost nevoită să schimbe multe școli. Greutatea adaptării i-a marcat și visul de a juca handbal. Pentru că a fost mereu ocupată, mărturisește că n-a ajuns nici „rebelă, nici timidă”.
„Tatăl meu a murit de cancer pulmonar și totul a durat câteva luni. Aveam nouă ani. Mama voia să se întoarcă lângă ai ei și cu greu a găsit un serviciu, ca bibliotecar la Casa de Cultură a Sindicatelor din Bacău.
Acolo a făcut lucruri minunate, a avut tot felul de inițiative și s-a împlinit profesional. Clasa a opta și anii de liceu i-am trăit în Bacău. Totul era altfel. Plecasem din Segarcea cu bucuria de a juca handbal și-am vrut să joc mai departe, era singură mea certitudine.
M-am înscris la Școala sportivă, în paralel cu Școala generală. Antrenamentele, deplasările îmi luau timp mult, dar la Segarcea am avut profesori foarte buni și nu aveam probleme cu învățatul. De ce amintesc toate astea? Pentru că în liceu n-am fost nici rebelă, nici timidă.
Eram ocupată și preocupată să mă adaptez. În trei ani am schimbat trei școli, după ce am venit în Bacău. Eram mereu „fata cea nouă”, cu toți ochii pe mine, eram comentată, studiată, subiect de controverse, deși era ultimul lucru pe care mi-l doream”, mai povestește Diana Lupescu pentru publicația menționată anterior.
Soțul său, Mircea Diaconu, a devenit actor dintr-o întâmplare
Invitat la Antena Stars, Mircea Diaconu a povestit despre începuturile lui în domeniul actoriei. Deși nu a fost susținut de tatăl său, un profesor i-ar fi insuflat această pasiune și l-ar fi ajutat, de la o vârstă fragedă, să ia această decizie: „Într-o clipă în care trebuia să mă decid având vârsta de 17 ani ce profesie să încep a face.
S-a întâmplat într-o bună zi ieșind din sala de sport și trecând cu un prosop pe gât către dușuri trece un profesor de germană, proaspăt venit în liceul nostru. Trece, mă vede și îmi spune să intru în clasă.
La un moment dat profesorul îmi dă o poezie, un text, o carte, și după mi-a zis să învăț poezia și am învățat-o. Și m-a băgat la un concurs și la acest concurs am spus poezia acolo. A fost un coșmar am amorțit tot. Simțeam că înnebunesc de frică, tremuram și la final un juriu a dat niște premii. Pentru categoria recitare am primit premiul cel mare.''
Despre reacția părintelui său, Mircea Diaconu a spus în același interviu: „Tatăl meu s-a albit la față când auzit că am intrat la teatru”.
De-a lungul timpului, actorul care s-a născut în ajunul Crăciunului, în anul 1949, a interpretat roluri memorabile atât pe scena teatrului, cât și în filme ca: „Buletin de București”, „Profetul, aurul și ardelenii”, „Artista, dolarii și ardelenii”, „Bietul Ioanide”, „De ce trag clopotele, Mitică”, precum și „Asfalt Tango”, „Filantropica” sau „Legături bolnăvicioase”
„Nu mă consider frumoasă”
Actrița a fost dintotdeauna o femeie senzuală, frumoasă, iar trecerea timpului nu și-a pus amprenta într-un mod negativ asupra chipului ei.
Însă în cadrul unui interviu, soția lui Mircea Diaconu a mărturisit că nu s-a considerat niciodată o femeie frumoasă: „Forța mea nu stă în vârstă, ci în acele lucruri adunate în mine, pe care timpul le-a lucrat, le-a modelat, le-a dat o formă anume.
Vârsta nu mă complexează deloc. Mie, tinerețea, frumusețea tinereții pe care n-am vrut „s-o vând”, mi-a fost mai mult dușman decât prieten. Abia acum cred că sunt destul de puternică încât să-mi iau soarta în propriile mâini“.
Totodată, pentru publicația Fanatik, a descris frumusețea ca fiind o monedă de tranzacție: „Frumusețea e ca un ban cu două fețe. Frumusețea poate fi moneda de tranzacție pentru unii. Depinde de caracterul tău sau de ce îți dorești prioritar de la viață. Nu mă consider frumoasă, am avut ceva în interior, sau poate vulnerabilitatea mea era atractivă.
Aspectul meu exterior a fost un atu la începutul carierei pentru că jucam toate prințesele, nu era prea grozav. Adevăratele succese au fost în roluri care nu aveau drept miza frumusețea”.
„Pe amândoi i-am hrănit la sân multe luni, au fost sănătoși”
Nu se sfiește să își analizeze psihologic nici dorința de a avea o familie mare, punând-o pe seama unor reprimări din copilărie. Acum, în anii maturității, recunoaște că a fost „atât bună, cât și severă” cu Ana și cu Victor, și a încercat în măsura în care timpul i-a permis să nu piardă nicio etapă din dezvoltarea copiilor. Rolul de mamă i s-a potrivit perfect actriței, așa că nu regretă sacrificiile făcute.
„Mi-am dorit mult copii, familie, poate și pentru că aveam un exces de afecțiune familială pe care împrejurările vieții m-au făcut s-o reprim. M-am simțit tot timpul singură și vulnerabilă. Cât au fost mici eram cea mai fericită.
Am renunțat la multe, din iubire pentru ei, chiar și la o bursă UNITER din Anglia. Am fost și bună și severă, când era cazul. Am făcut lecțiile împreună. Pe Ana am dus-o la balet, tenis, pian, patinaj, limbi străine. Am vrut să cunoască, să testeze, să vadă ce-i place.
Victor a venit peste 10 ani. Ni l-am dorit mult, chiar și Ana, care a avut o scurtă perioadă de timp când plângea noaptea de frica morții și a singurătății. Nu ne-am dat seama că o vor impresiona atât de mult câteva înmormântări în familie, ce-au avut loc într-un scurt interval.
Victor a fost un bebeluș atât de vesel, avea un râs molipsitor, chiar și-n somn. Pe amândoi i-am hrănit la sân multe luni, au fost sănătoși”, povestește actrița pentru Fanatik.
Mai târziu, copiii celor doi actori au ales drumuri diferite în viață: „Când era mică (n.red. fiica lor Ana) m-a rugat să o duc la echitație, eram și eu îndrăgostit de lucrul ăsta. Am ajuns în punctul în care are cal și este campioană națională la echitație. Victor este altfel, e diferit, este chiar un pictor, un plastician în toate sensurile”, spunea Mircea Diaconu.
La vârsta de 70 de ani împliniți, Diana Lupescu este la fel de îndrăgostită atât de profesia ei, pe care și-a îndeplinit-o cu multă dragoste și pasiune, cât și de soțul ei și de familia care i-a stat alături. Un cuplu longeviv care a dăinuit aproape 5 decenii, Mircea Diaconu și Diana Lupescu merită toate aplauzele publicului.
Surse foto: facebook.com, facebook.com, facebook.com, facebook.com, facebook.com, facebook.com, facebook.com, facebook.com
Surse articol: fanatik.ro, libertatea.ro, spynews.ro, adevarul.ro, viva.ro
Urmareste-ne pe Google News
