Dumitru „Titi" Rucăreanu a făcut parte cu cinste din generația actorilor de aur ai României și a plecat dintre noi în glorie, lăsându-și toată averea la un azil de bătrâni

Marţi, 24.09.2024

Dumitru Rucăreanu, cunoscut drept „Titi Rucăreanu”, a fost una dintre marile figuri boeme ale Bucureștilor la sfârșitul veacului XX. Actorul și cântărețul a întruchipat un personaj care a făcut parte cu cinste din generația actorilor de aur ai României.

Titi Rucăreanu a încetat din viață în anul 2013, la vârsta de 80 de ani, și a fost incinerat în prezența câtorva persoane apropiate, singurele care au știut de trecerea în neființă a artistului. Ce moștenire a lăsat poporului român și ce s-a întâmplat cu averea lui?

În urmă cu un deceniu se stingea din viață unul dintre cei mai mari actori ai României, Dumitru Rucăreanu. Un cancer de pancreas descoperit mult prea târziu l-a răpus mult prea repede, dar i-a dat timp să-și pregătească minuțios plecarea din această lume.

„Dacă îl mai prindeau pe catafalc, Dumitru Rucăreanu ar fi devenit brusc vedetă națională”

Deși a susținut spectacole toată viața lui, a dorit să evite „spectacolul” de la finalul vieții și și-a aranjat din timp funeraliile, într-un mod foarte discret. Atât de discret, încât nimeni dintre apropiații lui nu a știut că a murit, cu excepția a două-trei persoane din familie care s-au ocupat de toate detaliile incinerării. Iar televiziunile nici măcar nu au mai relatat știrea pentru că nu mai era de actualitate atunci când s-a aflat.

„După spectacolul grotesc al drumului spre crematoriu al lui Sergiu Nicolaescu, un artist a hotărât ca decizia incinerării sale să nu mai fie judecată de moderatori şi de colegi-actori de carton pe la televiziuni. A hotărât să moară discret, aşa cum a şi trăit. Nimeni, în afara apropiaţilor, nu a ştiut că Dumitru Rucăreanu murise. Nu am ştiut nici când a fost incinerat.

Când s-a răsuflat ştirea, vineri, la două zile după incinerarea artistului, televiziunile nu au mai relatat-o în niciun fel. Nu mai era deja de actualitate. Dacă îl mai prindeau pe catafalc, Dumitru Rucăreanu ar fi devenit brusc vedetă naţională. Florin Piersic, Stela Popescu sau Alexandru Arşinel ar fi apărut ca de obicei pe micile ecrane şi ar fi deplâns cu o voce tremurândă de durere că unul dintre corifeii teatrului românesc „a plecat spre îngeri, într-o lume mai bună".

Acesta e circul mediatic cu care televiziunile noastre ne-a(u) obişnuit, în goana oneroasă după audienţă, de fiecare dată când un artist pleacă de lângă noi”, descrie Simona Chițan, celebra jurnalistă și autoare, momentul trecerii în neființă a actorului.

Detalii știute de prea puțini oameni despre unicul, inegalabilul Amza Pellea

„George Mihăiță a fost unul dintre puținii oameni pe care Dumitru Rucăreanu i-a dorit alături la ceremonia de incinerare”

La două zile după moartea actorului, acesta a fost nominalizat de UNITER, printre alți actori, la premiul pentru întreaga activitate. Membrii din acest for nu au știut despre decesul artistului.

„Fiindcă de moartea lui s-a aflat de-abia pe 8 martie când domnul Rucăreanu era deja de două zile cenuşă, iar doamnele de la UNITER sau de la teatre erau cu toate libere, nimeni nu s-a sinchisit să trimită presei un mesaj de condoleanţe sau un memoriu cu activitatea artistului.

Ar fi fost un gest de minim respect. Numai Corina Constantinescu de la Teatrul de Comedie nu a profitat de ziua liberă acordată o dată cu sărbătorirea naţională a femeii şi mi-a trimis o galerie de imagini ale artistului. De altfel, George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, a fost unul dintre puţinii oameni pe care Dumitru Rucăreanu i-a dorit alături la ceremonia de incinerare”, continuă autoarea.

De la o copilărie grea, petrecută pe străzi, la unul din cei mai iubiți actori din România. O altfel de poveste despre Gheorghe Dinică

„În liceu eram mai mult corigent, dar mă treceau pentru că eu conduceam orchestra liceului”

Titi Rucăreanu a fost un personaj care poate fi descris ca ultimul boem al generației de aur a marilor actori. A trăit după propriile reguli, a iubit viața și a decis la final ca trupul lui să fie incinerat, iar averea lui să fie donată unui azil.

A jucat în multe filme, dar și-a demonstrat talentul cel mai bine în piesele de teatru. Totodată, a fost un interpret foarte apreciat de muzică lăutărească, mai puțin interesat de faimă și succes.

S-a născut în 1932, pe 26 octombrie, în Ghimbav, județul Brașov, și visul lui a fost să devină dirijor de orchestră simfonică. Dar viața i-a călăuzit discret pașii către lumea teatrului, intrarea la facultate datorându-i-o lui Ilarion Ciobanu, cu care s-a întâlnit întâmplător în Constanța.

„Nereuşind să dau examen la Conservator m-a luat un amic de mână şi mi-a zis că de ce nu dau la teatru. Zice: „Nu ştii o poezie?”. Ba ştiu. Ştiam o poezie de Coşbuc... şi m-a întrebat cineva din comisie. „Spune ceva din viaţa dumitale”.

Ce viaţă avusesem eu?! Că în liceu eram mai mult corigent, dar mă treceau pentru că eu conduceam orchestra liceului, tangouri, valsuri... şi mi-am adus aminte. Eu mai cântam cu acordeonul pe la Constanţa. Şi la un moment dat – întâmplare – a venit un bărbat superb la mine şi zice: „Bă, tu cânţi şi eu prind peşte, hai să vedem, poate ne iese ceva. Dormi la mine”. Era Ilarion Ciobanu. Superb om şi actor!

Când mi-au pus întrebarea: „Zi ceva din viaţa dumitale, ce dracu’ să zic?!”. Şi le-am spus ce-mi zisese Ilarion Ciobanu: „Dacă ţi-e foame, pe sub pietre pe aici, sunt scoici. Le scoţi, le cureţi aşa puţin, dar nici nu trebuie să le cureţi, iei două cărămizi, o tablă şi le pui pe ea... şi de la foc se deschid. Şi treaba aia dinăuntru o mănânci”.

Eu asta o povesteam pe scenă, la examenul meu de intrare în facultate în faţa unor mari profesori. Timică s-a întors spre Bălţăţeanu, eu auzeam... „Bă”, zice, „tu ai mâncat de-astea?” şi aşa am intrat cu 10 şi am ieşit cu 10”, a povestit Titi Rucăreanu în 2011 într-un interviu pentru Jurnalul Național.

Doi ani de când Nelu Ploieșteanu a plecat dintre noi. Ce povești neștiute despre marele artist au ieșit acum la iveală

Titi Rucăreanu, un boem al generației de aur

A absolvit Institutul de artă teatrală și cinematografică în anul 1956, făcând parte din generația de aur a teatrului românesc, alături de Amza Pellea, George Constantin, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Silvia Popovici și mulți alții.

A fost repartizat la Teatrul Național din Craiova, dar ulterior a ajuns la Teatrul Nottara. În 1961 a fost selectat printre cei patru actori cu care Radu Beligan a înființat „Teatrul de comedie”, unde a rămas până la finele carierei sale.

A jucat în spectacole impresionante care au făcut istorie pe marile scene ale lumii. A interpretat rolul lui Cezar Borgia în „Umbra”, spectacol regizat de David Esrig, alături de Amza Pellea și Gheorghe Dinică. A jucat și rolul lui Diomede în „Troilus și Cresida” în regia aceluiași David Esrig. Ambele piese au primit Premiul Teatrului Națiunilor la Paris, unde au ridicat sala în picioare.

Ulterior a apărut în mai multe filme precum „Aventuri la Marea Neagră”, „Gloria nu cântă”, „Secretul lui Bachus”, „Căsătorie cu repetiție”. „Cucoana Chirița”, „Chirița în Iași”, „Secretul lui Nemesis” sau „Dragoste la zero grade”. În 2003 a jucat în filmul „Dulcea saună a morții”, iar în 2005 a avut un rol în serialul de televiziune „Cuscrele”.

Titi Rucăreanu prelua microfonul de la Nelu Ploieșteanu și cânta melodii de inimă albastră

Mare iubitor de muzică, Dumitru Rucăreanu a fost cunoscut și ca interpret de muzică de petrecere. Acesta a scos chiar și un album, „Sunt vagabondul vieții mele” (titlu similar cu melodia interpretată de marele Dinică), apropiindu-l de alte nume grele precum Ștefan Iordache, Iurie Darie, Colea Răutu și Gheorghe Dinică.

În serile „udate” cu vin în care artistul cânta, cu acești actori obișnuia să petreacă la localul „Șarpele roșu” de lângă fosta piață Galați, actuala piață Gemeni. Acolo interpreta melodii de inimă albastră pe care ulterior le-a făcut cunoscute și în emisiunile de varietăți în cadrul cărora era o prezență constantă.

Ultimii ani de viață și i-a petrecut singur, în văduvie

În anul 2008, maestrului Titi Rucăreanu i-a murit soția, lăsându-l să-și trăiască singur, în văduvie, ultimii ani de viață. Iată ce spunea în 2011 în interviul acordat către Jurnalul Național: „Mi-a murit soţia acum trei ani, o mare doamnă, fostă ziaristă.

Eu plecam... Nu la beţii, la chefuri. Cu Dinică. Şi veneam după două zile acasă. Nu mă bătea la cap atunci, dar după vreo două zile mă întreba: "Unde ai fost alaltăieri seară?". Şi tot ea răspundea: „Aha”, zice, „ştiu, ai filmat...”. „Da, mamă, am filmat cu Dinică, la Moldova...” şi ce să-ţi mai povestesc?”.

„Prefer ca cenuşa mea să fie aruncată în mare, decât să mă mănânce viermii...”

Un an mai târziu, în 2012, a descoperit că suferă de cancer la pancreas în stadiu avansat, așa că a apelat la o intervenție chirurgicală în speranța că o să scape de nemiloasa boală. Din păcate, medicii nu i-au putut elimina tumoarea, actorul aflând că mai are de trăit între 6 și 12 luni. Așa că și-a luat toate „măsurile de precauție” pentru trecerea în neființă, mărturisind că vrea să fie incinerat.

„Când o să mor vreau să fiu incinerat şi cenuşa mea s-o arunce în mare. Prefer ca cenuşa mea să fie aruncată în mare, decât să mă mănânce viermii... Dacă regret ceva? Da, regret că am fost neserios. Dar nu regret viaţa de actor. Mi-ar fi plăcut să fiu muzician, dar viaţa de actor nu o regret”, a adăugat în interviul acordat.

Actorul a dorit ca bunurile sale să fie vândute, iar banii să ajungă la un centru de îngrijire pentru bătrâni.

O apropiată a acestuia, Măndița Constantin (soția lui Nicu Constantin), a făcut lumină în această privință pentru wowbiz: „A calculat totul până la detaliu. A găsit o persoană pe care a însărcinat-o să se ocupe de trupul său, să îl ducă la Crematoriu și să-l incinereze, și-a plătit absolut toate dările și a anunțat ce vrea să se întâmple cu bunurile lui după moarte.

Adică, persoana aleasă de el să îi vândă bunurile, mobilier și ce mai este, dar și casa în care a locuit, specificând că suma obținută să fie donată unui centru pentru bătrâni. Unui azil. Așa om cinstit și calculat, rar mi-a fost dat să văd”.

S-a axat pe actorie, dar nu a abandonat niciodată muzica. A primit numeroase distincții și premii, printre care și Trofeul de excelență la Gala Festivalului Comediei Românești din 2010. I-a plăcut viața și a susținut în câteva rânduri că dacă ar lua-o de la capăt, ar „face muzică simfonică”.

Titi Rucăreanu va rămâne în amintirea celor care l-au iubit ca fiind o figură importantă care a făcut cinste teatrului și filmului românesc și a încântat cu vocea sa mari artiști, dar și oameni de rând. Vezi în galerie cele mai reprezentative imagini cu acest monstru sacru!