Cele mai recente studii au demonstrat ca sintagma celebra Iubirea e ca un drog nu este doar o metafora. Senzatiile asociate cu sentimentele erotice provoaca o reactie in aceeasi parte a creierului pe care o activeaza si substantele narcotice. Mai precis, segmentele stimulate sunt cele ale motivatiei si recompensei. Se pare ca, la un nivel subconstient, suntem programati sa ne cautam un partener si ne simtim motivati sa actionam in acest sens, in anumite cazuri, pana la granita irationalului.
Recompensa se traduce prin sentimentul ca am gasit pe cineva care merita efortul. Neurologii afirma ca iubirea ne induce atat o stare de fericire, cat si angoasa, iar partea creierului asociata cu recompensa este cea care activeaza centrul placerii, care atrage dorinta de a ne angaja in actul sexual.
Iubirea pasionala actioneaza in acelasi mod cu dependenta provocata de substantele narcotice. Un studiu neurologic a vizat zece femei si sapte barbati care au marturisit ca sunt profund indragostiti, ale caror relatii au variat intre o luna si doi ani. Participantilor li s-au aratat fotografii cu persoana iubita si cu persoane cu un aspect fizic similar. S-a demonstrat, astfel, ca sentimentul erotic este cel mai puternic stimulent al creierului, dar si ca durata scurta a relatiei nu a influentat reactiile participantilor.
Cele mai intense reactii au vizat segmentele asociate cu atasamentul si asteptarea unei recompense. Pentru majoritatea oamenilor, cursul firesc al iubirii este declinul pasiunii, dar consolidarea legaturii. Pe masura ce iubirea castiga teren, ne obisnuim cu relatia, nu ne mai este teama de despartire si nu ne mai concentram pe dorinta pasionala de a-l cuceri pe celalat. Este nivelul la care mecanismul neurologic al fiintei umane devine constient de faptul ca si-a primit recompensa.
Urmareste-ne pe Google News
