Hipomagnezemia- simptome, diagnostic si tratament

Magneziul este alaturi de potasiu si fosfor unul dintre ionii intracelulari cei mai importanti. De aceea, deficitul unui element se insoteste de cele mai multe ori de un deficit al celorlalti doi. O alimentatie saraca in magneziu antreneaza un deficit de fosfor si de potasiu in muschii scheletici.

In hipomagnezemie (scaderea concentratiei serice a magneziului sub valorile normale) cele mai afectate sisteme sunt cel cardiovascular si sistemul nervos central si periferic. Manifestarile neuromusculare ale hipomagnezemiei cuprind slabiciune musculara, tremor, convulsii, parestezii. Deficitul de magneziu este implicat si in osteoporoza, nefrolitiaza si diabet.

Cauzele hipomagnezemiei

Hipomagnezemia se clasifica in general in primara si secundara. Hipomagnezemia primara se datoreaza unor defecte ereditare in absorbtia intestinala sau in resorbtia renala a magneziului. Hipomagnezemia secundara, mai frecventa, are origine nutritionala sau este rezultatul unor tulburari dobandite, intestinale sau renale.

Cele mai frecvente cauze ale hipomagnezemiei secundare sunt:
-aport nutritional scazut
-alcoolismul cronic
-sindroame de malabsorbtie intestinala (boala celiaca , sindromul de intestin scurt, insuficienta pancreatica cronica)
-nutritia parenterala, in cadrul careia se omite suplimentarea cu magneziu

Pierderi de magneziu se pot observa si in bolile renale cronice. Magneziul poate fi crescut in insuficienta renala acuta , dar este de obicei scazut in insuficienta renala cronica.

Simptomele hipomagnezemiei Dupa 3 pana la 7 zile de reducere a aportului alimentar de magneziu la mai putin de 12 mg pe zi, excretia renala de magneziu scade. In saptamanile care urmeaza se instaleaza anorexia, greata, varsaturile, letargia si slabiciunea generala. Simptomele caracteristice hipomagnezemiei, care pot aparea dupa luni de zile, constau in: -parestezii (senzatii anormale de furnicaturi, gadilituri) -crampe musculare -iritabilitate -diminuarea atentiei -confuzie mentala

Semnele fizice ale deficitului de magneziu se datoreaza in principal hipocalcemiei asociate. Apar miscari particulare ale degetelor, fasciculatii musculare si uneori convulsii. Aproape jumatate din pacientii cu carenta de magneziu vor prezenta si hipopotasemie, etiologia acesteia fiind putin inteleasa. Totusi, corectarea hipomagnezemiei reduce prompt excretia de potasiu si corecteaza deficitul.

La pacientii cu hipomagnezemie si hipopotasemie asociata pot aparea efecte asupra activitatii electrice si contractilitatii miocardice precum:
-aritmii cardiace
-tulburari de conducere
-fibrilatie ventriculara
-stop cardiac

Diagnosticul hipomagnezemiei

Pentru realizarea diagnosticului de hipomagnezemie sunt necesare o serie de studii de laborator precum:
-se va masura magneziul ionizat seric
-se evalueaza sinteza proteica deoarece magneziul este legat in mare parte si de proteine
-hipomagnezemia contribuie la hipopotasemie (se va evalua concentratia potasiului seric)
-hipocalcemia este determinata de hipomegnezemie (este necesara determinarea calciului seric)
-hipopotasemia se descrie la pacientii cu hipomagnezemie
-se masoara creatinina, glicemia

Tratamentul hipomagnezemiei

Tratamentul hipomagnezemiei consta in repletia cu magneziu, o atentie deosebita fiind acordata refacerii deficitului intracelular, care poate fi considerabil.

Dupa administrarea intravenoasa de magneziu, concentratia acestui ion poate reveni tranzitoriu la valorile normale, dar daca tratamentul de substitutie nu este sustinut, magnezemia se va prabusi din nou.

Daca functia renala este normala, un indicator util al refacerii deficitului de magneziu este excretia urinara a magneziului. Acest compus este retinut de rinichi atata timp cat deficitul de magneziu nu este compensat.

Administrarea parenterala de magneziu inlatura de obicei semnele hipomagnezemiei. Cand cauza deficitului o constituie pierderile renale de magneziu, pentru prevenirea recidivelor trebuie administrat un tratament cronic cu magneziu.