Se întâmplă adesea ca oamenii căsătoriți să simtă că nu se mai înțeleg și să nu mai găsească motivația de a merge mai departe pe același drum. Și ce se întâmplă? Fie decid împreună să se despartă, fie unul dintre ei alege să plece, iar rezultatul este același: divorțul. Când sunt și copii la mijloc, lucrurile sunt și mai îngrijorătoare, căci hotărârea adulților își pune amprenta asupra lor în diverse moduri.
Părintele Calistrat a încercat să le explice oamenilor de ce nu este bine să se despartă, mai ales dacă nu îi leagă doar un simplu act, ci și o căsătorie făcută în fața lui Dumnezeu.
„Am văzut și bărbați crescând copii singuri, și femei crescând copii singure. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea, nu cu jenă, cu seriozitate. Nu putem fi bărbați numai în pat, și în societate trebuie să fim la fel de bărbați! Degeaba poți să demonstrezi tu că poți face un copil, dacă nu poți demonstra că-l poți crește! Avem tineri foarte buni dar trebuie să le cultivăm asta... să nu fie moi, să aibă un pic de nerv, un pic de demnitate, un pic de orgoliu bărbătesc! Când ți-ai ales soția, să știi că-i pentru totdeauna, să nu vii cu scuze puerile „Vai, dar nu ne înțelegem, nu ne potrivim, nu avem același caracter!” Nu te joci cu o taină a lui Dumnezeu! Este un cântec popular:
„Cine lasă o dragoste curată, nu mai găsește fericirea niciodată!”
Deci, poți să te însori de 10 ori... tu tot la prima dragoste ai să fii cu sufletul, chiar dacă nu o recunoști, sau o bârfești, sau o judeci... și despre băiat invers, la fel!”, a spus Părintele Calistrat.
Folosindu-se de un alt vers, a continuat să își expună părerea cu privire la divorț și să scoată în evidență principalul motiv pentru care oamenii ar trebui să lupte să își repare căsniciile: copiii.
„Și alt vers: „Nu-i lege să te lege, de cine nu te înțelege!”
Dar mă întreb un lucru: Cum în 4,5,6,7,8 sau 9 ani de prietenie te-ai înțeles, și când ai devenit mama și tata și apare pruncuțul și responsabilitatea, din ziua aia nu te mai înțelegi!? Nu e același om?
E clar că trebuie să stăm împotriva diavolului în ziua cea rea, cum spune Apostolul Pavel! Nu trebuie să plecați de la premisa că trebuie voi doi să va iubiți, pentru că eu cred că apare rutina… Hai să vă explic un lucru! Cea mai bună prăjitură din lume, rețeta, o faci de 5 ani 10, 15, 20 de ani, e tradiția casei. La un moment dat, spui că aș mai face și ceva nou! Așa apare și în familie, la un moment dat vine dracul cu imaginația… că ar putea fi ceva interesant. Dar să mergi pe acest principiu: Nu pentru mine, pentru copilul meu, mă străduiesc, așa cum părinții mei mi-au asigurat mie o mamă și-un tată, și eu să le asigur copiilor mei.
Eu am avut altă fericire, eu am crescut la bunici, n-am avut nevoie de părinți și nu le-am simțit nici lipsa, nici prezența, dar vreau să vă spun diferența de educație. Bunicii mei de mic mi-au dat câte o treaba de „Fă aia că trebuie făcut! Fă lucrul ăsta!” Pe când, părinții mai au aceste slăbiciuni „Lasă-l că-i mic, lasă-l că învață, lasă-l că e tânăr, că nu poate!”.”, a mai zis preotul.
Bineînțeles, predica sa nu s-a oprit aici, căci a încercat să le explice părinților care sunt pericolele iminente pentru copii. După părerea sa, niciun pui de om nu se poate dezvolta așa cum trebuie dacă nu are alături cele două ființe care i-au dat viață. Iată ce argumente a adus:
„Și copilul devine alintat, cum e căluțul ăla care atunci când pui hamul pe el, întâi trage un butuc, îl lași numai cu căpăstru, îl lași mai lung… până ce-l pui la căruță! Am văzut și bărbați crescând copii singur, și femei crescând copii singure. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea, nu cu jenă, cu seriozitate…
Nu putem fi bărbați numai în pat, și in societate trebuie să fim la fel de bărbați! Degeaba poți sa demonstrezi tu că poți face un copil, dacă nu poți demonstra că-l poți crește! Ești un iresponsabil total, să-l lași pe copilul tău din start, lipsit de o educație fundamentală din partea unui părinte. Dacă ai acest țel și crez! Indiferent cât de greu ar fi! Sunt și femei care au îndurat viciul băuturii, poate și bătaie, poate un soț mai crud, mai desfrânat, dar au stat ele acolo și s-au străduit în credința lor.”
Și, așa cum ne-a obișnuit, a avut o poveste și pentru acest subiect controversat. Iată pilda, inspirată din realitate, pe care a folosit-o pentru a explica modul în care pot fi binecuvântați oamenii care luptă pentru a-și salva relația:
„Îmi aduc aminte de o bătrână de 99 de ani, a murit acum 3 zile, și a venit nora ei la mine:
– Părinte, mi-a murit bătrâna! Și i-am zis…
– Ți-o pomenesc cu drag! Avea cam 75 de ani bătrâna când a venit la mine și a zis:
– Părinte, fă o rugăciune că mă bate moșul meu, de-mi sună apa-n cap!
– Dar câți ani are moșul?
– 80 de ani!
– Și de ce te bate?
– Păi nu-i place mâncarea!
– Da de ce nu-i faci mâncarea bună?
– Păi din 300 de lei pensie, cum să-i fac?”
Vedeți! Și ea a stat cu el, și a răbdat așa umilă, bătrână și necăjită… cum era. Și s-a rugat acolo în legea ei, și nu l-a lăsat niciodată. Și-mi ziceam… Uite cum a rânduit Dumnezeu, dacă a trăit umilă, să trăiască 100 de ani, și oamenii plătesc mii de lei pe medicamente, pe produse naturiste, pe nutrienți, pe vitamine… și la 50 – 60 de ani auzi că e plin de cancer, că e bolnav sau e mort!
De ce?
Viața ți-o dă Dumnezeu după credință! Sănătatea ți-o dă după trăire! Iar bucuria ți-o dă după străduință! Deci să ne străduim să fim niște tineri ultra-serioși! Corect este ca atunci când te-ai căsătorit, să nu te mai desparți niciodată! „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu desfacă!” E lege și n-am făcut-o eu!
De câte ori am putut, la spovedit, i-am împăcat, le-am mai dat dreptate, un sfat… dar nu i-am lăsat! Am din câți am căsătorit în 25 de ani de preoție, doar doua familii au divorțat (de forță supremă) dar în general au răbdat… Și mă uit și eu cum vin cu copiii lor, care au 15, 16, 18 ani și ție mai mare dragul să vezi cum se ridica o generație tânără. Cu greutăți, cu certuri, cu schimbări de replici, de vorbe… poate o dată nu le-au ajuns banii, odată vrei altceva, dar te înarmezi cu actul de jertfă.
Nu faci nimic altfel! Toți o să scriem veșnic: „Nepotrivire de caracter!” N-o sa ne potrivim niciodată! Caracterele sunt unice! Fenotipul fiecărui om e unic! Voința fiecărui om e unică și liberă! Numai dragostea ne poate uni! Exact cum pui lutul între două cărămizi!”
În predica sa, părintele Calistrat nu a făcut altceva decât să susțină și să explice ideile din Biblie. În mai multe versete apare ideea potrivit căreia căsătoria se încheie pe viață, mai ales dacă este făcută în fața lui Dumnezeu. În Noul Testament, putem găsi un pasaj în care Iisus explică de ce nu ar trebui să existe divorțurile sau despărțirile:
„Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup?” Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:4-6).
Și părerea lui Dumnezeu despre despărțire este subliniată într-unul dintre versetele biblice ale Vechiului Testament:
„Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, și pe cel ce își acoperă haina cu silnicie, zice Domnul oștirilor. De aceea, luați seama în mintea voastră și nu fiți necredincioși!” (Maleahi 2:16)
Tot în Biblie se regăsește și singurul motiv în care despărțirea este permisă în fața lui Dumnezeu. Dacă unul dintre soți a încălcat fidelitatea conjugală, adică a comis adulter, relația poate merge mai departe când celălalt este dispus să îl ierte și când amândoi vor să rămână împreună. Dar dacă persoana care a călcat strâmb vrea să se retragă definitiv, celălalt ar trebui să îi dea voie.
„Celor căsătoriți, le poruncesc, nu* eu, ci Domnul, ca nevasta** să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.
Celorlalți le zic eu, nu* Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar* fi necurați, pe când acum sunt sfinți.
Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în* pace.” (Corinteni 7: 10-15)
În Biblie mai găsim clar și informații despre decizia oamenilor de a o lua pe drumuri separate și de a se recăsători:
„Când cineva își va lua o nevastă și se va însura cu ea, și s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva rușinos în ea, să-i scrie o carte de despărțire, și, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece, și va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă și acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărțire, și după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăși de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, și să nu faci vinovată de păcat țara pe care ți-o dă de moștenire Domnul, Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 24:1-4)
Indiferent de greutățile prin care trece o familie, soții trebuie să se gândească, în primul rând la copii. Bineînțeles, dacă relația tensionată dintre ei nu se poate schimba în bine și le face mai mult rău copiilor, atunci separarea drumurilor este singura soluție. Dar acolo unde există loc de împăcare, partenerii trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se reîndrăgosti la nesfârșit unul de altul.
Avertismentul părintelui Calistrat! "În clipa în care am blestemat, blestemul se întoarce peste noi"
Urmareste-ne pe Google News
