Înainte să vorbim mai multe despre el, trebuie să înțelegi clar că nu a fost unul și același cu Ioan Botezătorul sau cu Ioan Gură de Aur. Așa cum ai observat încă de la început, este cunoscut ca apostol, teolog și evanghelist, pentru că el este autorul Evangheliei după Ioan.
Important de menționat este că nu a fost un simplu apropiat al lui Iisus, ci unul din cei doisprezece ucenici ai Săi.
Conform scrierilor religioase, ar fi fost pescar originar dintr-un sat de pe teritoriul Israelului de azi. Era fiul lui Zevedei și al Salomeei (presupusă soră sau verișoară a Fecioarei Maria). A avut și un frate, pe Iacob, și el autor al uneia dintre Evanghelii, care îi poartă numele.
Povestea Apostolului Ioan
Ioan a fost atras de învățăturile lui Hristos încă de mic și a devenit misionar, dar a îndurat foarte multe pentru că a vrut să le ducă mai departe. Fiindcă acțiunile și predicile lui se opuneau credinței păgâne, a fost arestat, dus din Efes la Roma și supus unor chinuri groaznice. Ba chiar a fost scufundat în ulei încins pentru că nu a vrut să renunțe la relația specială pe care o avea cu divinitatea.
Dovadă a acestei întâmplări este chiar o capelă numită „Sfântul Ioan în Ulei”, aflată în curtea Bisericii Sfântul Ioan din Roma. Ea marchează locul în care apostolul Ioan a fost scufundat într-o cuvă cu ulei clocotit din care a ieșit nevătămat.
După ce a trecut de acest obstacol al vieții sale, apostolul Ioan a ajuns în exil, pe insula Patmos din Grecia. Acolo a scris Apocalipsa, în anul 95. Evanghelia a scris-o mult mai târziu, în jurul anului 100, când s-a întors în Efes, după moartea împăratului Domițian, care îl asuprise pentru că a refuzat să aducă onoruri statuii sale. După asasinarea lui Domițian, în anul 96, urmașul lui le-a permis creștinilor exilați să revină acasă.
Apostolul Ioan a trăit din anul 5 și până în 104. La vârsta de 99 de ani, a simțit că nu mai are mult de trăit și i-a rugat pe ucenicii săi să îl îngroape de viu. Trupul său nu a mai fost găsit în locul respectiv, dar există credința potrivit căreia, anual, pe 8 mai, din mormânt se ridică un praf vindecător de boli.
Noua Apocalipsă este anunțată de astronomi. Când se așteaptă să se încheie viața pe Pământ
Ce previziuni apar în Apocalipsa lui Ioan
Peștera de pe insula Patmos, unde Ioan Teologul a scris Apocalipsa, a devenit Mânăstirea Sfântului Ioan Teologul, iar ea există și astăzi.
Se spune că, acolo, Prochoros, ucenicul sfântului, a scris, după dictarea sa, revelațiile avute despre nenorocirile ce ar urma să vină pe Pământ.
Această scriere religioasă îi încurajează pe credincioși să se pocăiască și să evite păcatele, care ar conduce într-o singură direcție - sfârșitul lumii. Apocalipsa lui Ioan este ultima carte a Noului Testament și rezumă toată istoria lumii, punând accent pe dezastrele iminente din ultimele zile ale omenirii.
În primul capitol aflăm că Apostolul Ioan a fost înzestrat de forța divină cu harul de a vedea viitorul. Acest miracol a avut loc într-o zi de duminică.
„Eu (,) Ioan, fratele vostru și împreună cu voi părtaș la suferința și la împărăția și la răbdarea în Iisus, fost-a(m) în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Iisus. Am fost în duh în zi de duminică și am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiță, Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte și trimite celor șapte Biserici: la Efes, și la Smirna, și la Pergam, și la Tiatira, și la Sardes, și la Filadelfia, și la Laodiceea.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 1: 9-11)
În capitolul 12 se dezvăluie cum încep toate relele pe Pământ, în momentul în care diavolul ajunge printre oameni. Necuratul va începe un război în ceruri, cu îngerii, iar izgonirea lui din împărăția lui Dumnezeu va provoca durere oamenilor.
„Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui.
Și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer.
Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el. (...). Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul12: 7-9, 12)
Iată care sunt relele pe care diavolul le va aduce pe Pământ în vremea Apocalipsei, potrivit acestei cărți din Noul Testament!
Cutremure, furtuni, grindină, incendii, secetă, boli - acestea sunt câteva dintre suferințele pe care oamenii le-ar putea îndura la sfârșitul lumii, potrivit scrierii biblice. Iată pasajele în care sunt descrise cu lux de amănunte momentele de groază:
„Și a trâmbițat întâiul înger, și s-a pornit grindină și foc amestecat cu sânge și au căzut pe pământ; și a ars din pământ a treia parte, și a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.
A trâmbițat, apoi, al doilea înger, și ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbușit în mare și a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge; Și a pierit a treia parte din făpturile cu viață în ele, care sunt în mare, și a treia parte din corăbii s-a sfărâmat.
Și a trâmbițat al treilea înger, și a căzut din cer o stea uriașă, arzând ca o făclie, și a căzut peste izvoarele apelor. Și numele stelei se cheamă Absintos. Și a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul și mulți dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.
Și a trâmbițat al patrulea înger; și a fost lovită a treia parte din soare, și a treia parte din lună, și a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor și ziua să-și piardă din lumină a treia parte, și noaptea tot așa.” (8: 7-12)
„Și al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare și i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Și oamenii au fost dogoriți cu mare arșiță și au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
Și al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei și în împărăția ei s-a făcut întuneric și oamenii își mușcau limbile de durere.” (16: 8-10)
„Și toate insulele pieriră și munții nu se mai aflară. Și grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni.” (16: 20-21)
Bineînțeles, finalul Apocalipsei după Ioan Teologul cuprinde și eliberarea oamenilor din suferințe. Dumnezeu și Iisus îi vor salva pe credincioșii nepăcătoși și pe aceia care se căiesc sincer pentru păcatele lor.
„Fericiți cei ce spală veșmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieții și prin porți să intre în cetate!” (22:14)
Iată cum va arăta lumea pentru adepții lui Dumnezeu, care refuză să se dea de partea celui rău:
„Nici un blestem nu va mai fi. Și tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în ea și slugile Lui Îi vor sluji Lui. Și vor vedea fața Lui și numele Lui va fi pe frunțile lor. Și noapte nu va mai fi; și nu au trebuință de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină și vor împărăți în vecii vecilor.” (22:3-5)
Multe persoane sunt de părere că aceste ultime zile au început deja, având în vedere că ne confruntăm cu o serie de probleme ce par să împuțineze tot mai repede omenirea. Mai multe războaie sunt în desfășurare în prezent, apar tot mai multe boli, iar natura se dezlănțuie în mai multe colțuri ale lumii. Unele state se luptă cu seceta, în timp ce altele sunt mistuite de incendii și altele înghițite de ape.
Urmareste-ne pe Google News
