Cum a apărut Mănăstirea Prislop - scurtă istorie
Situată în Silvașu de Sus, o localitate din județul Hunedoara, Mănăstirea Prislop are o vechime de peste 6 secole. Nu se cunosc foarte bine împrejurările construirii sale, însă primele documente oficiale despre acest edificiu datează din secolul al XIV-lea, din anul 1360.
Se crede că pământurile pe care se află mănăstirea aparțineau familiei nobililor de Ciula, însă nu sunt date concrete despre un eventual ctitor al acestui lăcaș de cult. Unele persoane leagă biserica de Sfântul Nicodim de la Tismana, deoarece există însemnări că acesta a copiat la Prislop, între anii 1404-1405, "Tetravanghelul slavon". Totuși, nu există nicio dovadă certă că lăcașul de cult a fost construit de Sfântul Nicodim.
Ce se cunoaște este faptul că, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, Mănăstirea Prislop era o ruină și a fost reconstruită din temelie de Domnița Zamfira, fiica lui Moise Vodă din Țara Românească. Biserica Prislop a fost construită din piatră, în plan triconic, cu turla pe naos, arhitectură specifică bisericilor din Țara Românească.
În secolul al XVIII-lea, când Transilvania a trecut sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, românii ortodocși erau obligați să se convertească la greco-catolicism. În 1759, a avut loc o răscoală anticatolică ce a avut ca rezultat o reîntoarcere masivă la Ortodoxie a preoților și credincioșilor care fuseseră ademeniți sau forțați să accepte religia catolică. Ca răspuns la represalii, în 1762, biserica a fost incendiată la ordinul generalului austriac Nicholaus Adolf Bukow și jefuită de calvinii și uniții din satele vecine. După ce a fost reconstruită în 1775, Mănăstirea a rămas în stăpânirea greco-catolicilor până în 1948, trecând printr-o serie de restaurări și consolidări.
În 1948 preoții și credincioșii uniți s-au întors la credința ortodoxă, iar Mănăstirea Prislop a redevenit ortodoxă. A fost adus aici Ieromonahul Arsenie Boca, care a efectuat multe lucrări de renovare a bisericii și clădirilor din jur, inclusiv a sculptat personal catapeteasma, a pictat fresce și icoane. În 1950, Mănăstirea Prislop a fost organizată ca mănăstire de maici, iar Arsenie Boca a rămas aici ca preot-duhovnic.
La sfârșitul anilor´50, când Arsenie Boca a fost îndepărtat din preoție din ordinul comuniștilor, Mănăstirea a fost desființată, iar pentru o perioadă clădirile sale au fost transformate în azil pentru vârstnici.
În anul 1976 a fost din nou reînființată ca mănăstire pentru maici, iar după 1990 s-au realizat lucrări de consolidare și restaurare atât a bisericii, cât și a clădirilor pentru stăreție, chilii și cămine aflate la răsărit de biserică.
Legende legate de Mănăstirea Prislop
De-a lungul celor peste 6 secole de existență, Mănăstirea Prislop a fost cu siguranță martor tăcut al multor evenimente, însă cele mai cunoscute legende legate de lăcașul sfânt se referă la călugărul Ioan Prislop și Domnița Zamfira.
Ioan Prislop - călugărul care dă numele Mănăstirii
Despre Ioan de la Prislop se știe că a fost un călugăr care a trăit în secolul al XVI-lea. El s-a retras din viața mănăstirii și și-a construit o chilie din piatră pentru a duce acolo o viață de pustnic. Peștera sa extrem de mică este cunoscută în zilele noastre sub numele de "Casa Sfântului" și este loc de pelerinaj pentru mulți creștini.
Din păcate, călugărul Ioan de la Prislop sau Ioan Sihastrul a trăit puțin în acea peșteră, fiind împușcat de un vânător care l-a confundat cu un animal sălbatic.
Domnița Zamfira - al doilea ctitor al Mănăstirii
În 1909, zidarii au scos la iveală de sub pardoseala bisericii mormântul domniței Zamfira, cea care a contribuit la reclădirea mănăstirii în secolul al XVI-lea.
Fiica voievodului muntean Moise, Domnița Zamfira s-a refugiat în Ardeal în 1530, la moartea tatălui ei. Legenda spune că frumoasa doamnă ar fi băut apă din izvorul din apropiere și s-ar fi vindecat de o boală de care suferea de ani de zile. Simțindu-se foarte bine aici, Zamfira a promis că se va întoarce în acest loc și va ridica o biserică mai mare. Într-adevăr Zamfira s-a ținut de cuvânt și a donat mulți bani pentru reclădirea bisericii. Mai mult decât atât, după o viață tumultoasă și o dezamăgire mare în dragoste, Domnița Zamfira s-a retras spre sfârșitul vieții la Mănăstire, unde a și murit.
Datele istorice spun că Zamfira a fost căsătorită de două ori, cu doi oameni extrem de bogați ai vremii și a rămas văduvă de tot atâtea ori. După moartea primului soț, Stephan Keserew de Gybarth (fiul căpitanului cetății Devei), Zamfira a primit o moștenire impresionantă ce i-a asigurat un trai luxos. Totuși, la scurt timp după decesul soțului său, Zamfira se recăsătorește cu Stanislaw Nieżowski, sfetnicul reginei Izabela al Ungariei. Acesta era un nobil polonez ce stăpânea zeci de moșii și sate din Hunedoara și Bihor. La doar 5 ani de la căsătorie, Stanislaw moare, lăsându-i Zamfirei o avere uriașă.
Potrivit documentelor din acea vreme, Zamfira s-a recăsătorit pentru a treia oară cu Pál Markházi, un nobil bogat, fost căpitan al cetăţii Ajnácskő, din Slovacia. După doar un an de convieţuire, doamna depune plângere împotriva lui și cere separarea.
Ce i-a frânt însă inima domniței a fost iubirea neîmpărtășită pe care i-a purtat-o logofătului Ioan Norocea, un nobil muntean căsătorit. Deși cei doi au avut o relație romantică intensă și Zamfira i-a oferit multe daruri bărbatului în speranța că o va cere de soție, Norocea nu a cedat insistențelor femeii. După despărțirea lor, fiul Zamfirei l-a dat în judecată pe Norocea, cerând returnarea darurilor domniței. Se spune că procesul respectiv a fost mult timp miezul bârfelor vremii, stârnind un adevărat scandal. Cu toate acestea, bogățiile nu au fost niciodată returnate domniței.
Cum ajungi la Mănăstirea Prislop?
Mănăstirea Prislop este situată la 13 km depărtare de Hațeg și 16 km de Hunedoara.
Din Hațeg se merge pe drumul județean DJ687A până în Silvașu de Jos, apoi pe DJ687K spre Silvașu de Sus. De aici mai sunt aproximativ 2-3 km până la Mănăstirea Prislop.
Dacă vii prin Hunedoara, urmezi același drum județean DJ687 în direcția Silvașu de Jos. De acolo, mergi pe drumul DJ687K spre Silvașu de Sus, apoi spre Mănăstirea Prislop.
Dacă mergi cu trenul, trebuie să ajungi fie în Hunedoara, fie în Hațeg. De acolo, sunt autobuze zilnice care merg spre Silvașu de Jos. De aici, fie mergi cu autostopul, fie faci o plimbare de aproximativ 5 km pe jos până la Mănăstire.
Mănăstirea Prislop: program de vizitare
Mănăstirea Prislop se poate vizita pe tot parcursul anului, de dimineață de la ora 8:00, până seara la 20:00. Intrarea este gratuită.
Cele mai potrivite luni de vizitare sunt din martie până-n iunie sau din septembrie până-n noiembrie deoarece în lunile de vară este foarte mare aglomerație, iar în sezonul rece, drumul până la Mănăstire poate fi îngreunat de condițiile meteorologice.
Așadar, Mănăstirea Prislop este un loc liniștit, în mijlocul naturii, unde te poți reculege și ruga în voie. Lăcașul sfânt este cunoscut mai ales prin prisma părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, care a locuit o perioadă aici. În 1989, Arsenie Boca a fost înmormântat în acest loc, iar moaștele sale sunt vizitate astăzi de zeci de mii de creștini în fiecare an.
Citește și: În pelerinaj în România: Popasuri la mănăstiri cu legende
Urmareste-ne pe Google News
