Este cunoscută în principal pentru rolurile sale din „Veronica” (unde a interpretat-o pe îngrijitoarea Smaranda) și din „Veronica se întoarce”. A jucat și în alte producții, iar, în paralel, s-a ocupat de cariera muzicală pentru care s-a pregătit de la o vârstă fragedă. De asemenea, este considerată interpreta de muzică populară care i-a făcut pe bucureșteni să îndrăgească ritmurile basarabene.
Iată cele mai îndrăgite cântece din repertoriul Angelei Moldovan:
- „La oglindă” (piesa cu care s-a lansat),
- „Mi-am făcut bundiță nouă”,
- „Sunt o fată frumușică”,
- „Pocnind din bici”,
- „Am un bade tinerel”,
- „Mi-a venit bădiță azi”.
Filmele în care a primit un rol sunt:
- „Desfășurarea” (1954, regia Paul Călinescu),
- „Pădurea spânzuraților” (1964, regia Liviu Ciulei),
- „Veronica” (1972, regia Elisabeta Bostan),
- „Veronica se întoarce” (1973),
- „Saltimbancii” (1981, regia Elisabeta Bostan).
A absolvit două facultăți, dar a ales muzica
Angela Moldovan s-a născut pe 19 septembrie 1927, în Chișinău, Moldova, dar viața a purtat-o mereu în diferite colțuri ale lumii. În copilărie s-a mutat cu părinții săi la Târgu-Mureș, apoi la Timișoara și Suceava, din cauza obligațiilor de serviciu pe care le avea tatăl său.
„Tata se ocupa de analiza și marcarea metalelor prețioase la un birou special. Era șef de serviciu pe județ. Era destul de delicată meseria lui, supusă la felurite riscuri și ispite. Pentru a nu putea intra în cine știe ce relații necinstite cu negustorii sau alți proprietari de aur, de argint, era mutat, la fiecare patru ani, într-un alt oraș. Normal, și eu am colindat astfel toată țara.”
A absolvit liceul la Suceava, apoi a urmat, în paralel, cursurile a două facultăți: Litere (română-franceză) și Conservatorul. Când era în ultimul an de facultate, adică în 1950, a debutat pe scena Operei din Cluj, unde și-a exercitat cu plăcere rolul de artistă, timp de patru ani.
„Intrasem, încă din anul I de facultate, și în corul Operei, ca să mai câștig un ban, să mă pot întreține. Fugeam de la facultate la Operă pentru repetiții, apoi la cealaltă facultate și seara, spectacol. Mâncam la niște cantine, ale Crucii Roșii, ale învățătorilor, și ele sărace. Supă de chimen și mămăliga cu prune uscate.
Când am luat primii bani de la Operă, am stat și m-am gândit: ce să-mi cumpăr? O pereche de ciorapi sau o prăjitură? După un an în cor, am câștigat un concurs pentru un post de solistă și am început să cânt în diferite spectacole. Timp de 14 ani am interpretat 14 roluri, mai mici sau mai mari, în „Nunta lui Figaro”, de Mozart, în „Rigoletto”, de Verdi, în „Hänsel și Gretel”, de Humperdinck. Debutul într-un rol de mare cuprindere a fost cu Gilda, din „Rigoletto”.”, și-a amintit ea într-un interviu mai vechi.
Povestea ei de dragoste este demnă de scenariul unui film
Angela Moldovan a iubit toată vița un singur bărbat. Și-a dat seama de acest lucru după ce a divorțat de el și s-a căsătorit cu altcineva. Într-un final, viața a dus-o din nou în brațele primului soț.
Marea ei iubire a fost, fără doar și poate, actorul Victor Moldovan, bărbatul pentru care a părăsit Clujul și s-a mutat la București. S-au cunoscut în 1950 în timpul spectacolului, „Paharul cu apă” și s-au căsătorit în 1952.
Din cauza unor neînțelegeri, au divorțat în 1958 și au stat despărțiți o perioadă, timp în care s-a căsătorit cu poetul, textierul, actorul și scenaristul Mircea Block. Acesta a compus versurile multor cântece pe care ea le-a interpretat și care vor rămâne în istorie: „Mi-am făcut bundiță nouă”, „Fata neichii”, „Sârba de la Deleni”, „Ia mai zi-i măi fluieraș”, „Merge satul la cules”, „Dorul mă cată pe-acasă”. Nunta lor a avut loc în 1960, iar divorțul s-a produs în 1970.
La 8 ani după divorțul de al doilea soț, artist i-a spus din nou „da” lui Victor Moldovan.
Viața ei s-a schimbat complet când s-a căsătorit pentru prima dată
La doi ani după ce a devenit oficial doamna Moldovan, a trebuit să se mute la București pentru a fi aproape de soțul ei, care fusese transferat datorită meritelor deosebite în teatru.
„Nu voiam să plec din Cluj. Am stat un an așa, el aici, eu acolo. Nu se putea adapta și tot făcea memorii să revină la Cluj. Nici acum, după 51 de ani, nu s-a obișnuit cu viața din Capitală.
Nu i-au aprobat să revină în Cluj. A trebuit să mă mut eu. Nu am găsit nicio poartă deschisă pentru mine. La Operă, toate locurile erau ocupate, nici n-au vrut să audă de mine. Cine eram eu?
Nu aveam nici unde locui. Am stat un an de zile într-o cabină a actorilor la teatrul care acum se cheamă Odeon, de pe Calea Victoriei. Atunci era acolo Teatrul Național.”
După această perioadă grea, succesul a început să o copleșească pe artistă. Inițial, a fost acceptată ca solistă în ansamblul „Barbu Lăutaru”, iar apoi în ansamblul „Ciocârlia”. De atunci, spectacolele s-au înmulțit peste noapte, ajungând astfel să colinde întreaga lume. A cântat în aproape toate colțurile Globului și au apărut știri despre ea în presa de peste hotare. Toate ziarele pomeneau numele Angela Moldovan și o prezentau cititorilor pe artista noastră ca pe o ambasadoare a culturii românești.
În emisiunea „Familia Favorit”, Fuego a citit câteva pasaje extrase din ziarele internaționale în care s-a scris despre ea. Iată-le:
„Angela Moldovan are o voce fină cu care urcă și coboară, de la registrul înalt, până la notele joase, cu ușurința cu care o pasăre se lasă din zbor pe o crenguță, fără să facă să îi tremure frunzele.” - „Times of India”.
„Trebuie să facem o mențiune specială pentru Angela Moldovan care asigură partea vocală. Angela Moldovan, cu ochi strălucitori, o face cu atâta gentilețe, cu ingenuitate, cu veselie și comunicare, încât a fost răsplătită cu un succes personal, care a obligat-o să dea nu mai puțin de trei bisuri.” - „Le Figaro” (1964)
„Vreau să menționez că mi-a fost dat să văd cel mai captivant zâmbet apărut până acum în sala Pavilion. El aparține unei soliste micuțe, pe nume Angela Moldovan, care a cântat imitând un bucium, un instrument muzical păstoresc specific românilor. Am înțeles că România dorește să fie bine cunoscută în lume, ori acest ansamblu este cel mai fericit ambasador al țării sale.” - scria un ziar din Anglia în 1967.
Comunismul a ținut-o departe de meleagurile natale
Deși a colindat lumea în lung și-n lat prin prisma meseriei, ani de zile, regimul comunist a ținut-o departe de meleagurile natale. Este basarabeancă la origini și a revenit cu greu în Chișinău, acolo unde s-a născut. Abia în 1988 a putut păși pe pământurile copilăriei sale.
„Până în 1988, nu mi s-a dat voie să ma duc în Basarabia. Deși eram artistă destul de cunoscută nu primeam viză pentru Chișinău. Nu aveam rude de gradul întâi în Basarabia și nu mă puteam duce. În 1988, când începuseră manifestațiile pentru limba națională, am dat o serie de concerte la Chișinău. Ne mai oprisem, de fapt, pentru un singur spectacol, invitați de autoritățile de la Chișinău, la întoarcerea din China. Câteva ceasuri într-o seară, cu mii de oameni veniți să ne vadă pe o scenă în aer liber. Plângeau și ei, plângeam și noi.”, a povestit Angela Moldovan într-un interviu despre momentul revenirii sale în Chișinău.
Cu la fel de multă emoție în glas a vorbit întotdeauna despre toate concertele sale, căci experiențele trăite pe scenă au făcut-o de fiecare dată să simtă fiori pe șira spinării. S-a simțit apreciată de publicul său la fiecare concert, indiferent de țara sau orașul în care urca pe scenă.
„Am fost primiți cu onoruri deosebite, ca de altfel peste tot, unde ne-am deplasat. Am ținut un jurnal aproape zilnic pe tot timpul turneului.”, a mărturisit ea.
Artista a avut onoarea de a canta inclusiv pentru Regina Marii Britanii și pentru regele Marocului.
„Eram o artistă cunoscută, apreciată și de aceea solicitată. Am cântat la mai toate recepțiile oficiale, când veneau oaspeți de rang înalt. Interpretam câte un cântec și în limba țării respective. Mi-au prins bine aici studiile de fonetică din facultate. Am cântat în fel de fel de limbi, de la rusă până la chineză, coreeană sau vietnameză.”, a mai povestit interpreta de muzică populară.
Talentul ei a fost răsplătit de fiecare dată
Angela Moldovan a avut o carieră impresionantă de peste 50 de ani și, de-a lungul timpului, a obținut numeroase premii, atât pe plan național, cât și internațional.
În 1962 i s-a oferit titlul de Artistă emerită (1962), iar în 1967 a fost decorată cu Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a. Apoi, în 2002, a fost decorată cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească universală”.
Plecarea ei printre îngeri a lăsat un mare gol în lumea muzicii românești. A murit pe 13 octombrie 2013, la vârsta de 86 de ani, din cauza unor probleme cardiace.
Povestea unei românce de succes! Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume
Urmareste-ne pe Google News
