Dar te-ai gândit vreodată că și matematica are legătură cu relațiile dintre oameni? Pare greu de crezut, dar este cât se poate de adevărat. Iată cum îți prezice știința aceasta soarta în dragoste:
Matematica poate prezice momentul în care ar trebui să te așezi la casa ta
Poate și tu ai ieșit la mai multe întâlniri de-a lungul vieții și ai avut câteva relații pasagere, dar încă nu știi dacă a venit momentul să pui stop căutărilor și să alegi un om la brațul căruia să rămâi pentru tot restul vieții. Nu este greșit să experimentezi și este alegerea ta dacă încerci să cunoști mai multe persoane înainte de a te căsători. Dacă nu știi ce ai de făcut în viitor, matematica te poate ajuta să îți dai seama.
„Problema opririi optime”, numită și „problema secretarului”, este o formulă matematică menită să prezică momentul optim pentru a opri căutarea opțiunilor și a lua o decizie. Unii angajatori o folosesc pentru a alege cel mai bun candidat la un loc de muncă, unii investitori apelează la ea pentru a cumpăra o casă și anumite persoane o aplică pentru a decide pe cine să iubească.
Iată ce ai de făcut dacă vrei să încerci și tu această metodă:
Trebuie să estimezi cu câți parteneri intenționezi să te întâlnești și apoi să ii respingi pe primii 37,4% dintre ei. Există cercetări care arată că posibilitatea de a găsi persoana potrivită crește dacă ne oprim în acel punct. Dacă te căsătorești mai devreme, s-ar putea să regreți alegerea, iar dacă o faci mai târziu, există riscul să simți că inima ți-a rămas la cineva din trecut.
Iată o versiune simplificată a modului în care poți aplica această formulă în viața ta amoroasă în următorul an:
Pasul 1:
Estimează la câte întâlniri vei merge în următorul an (fă o medie anuală, în funcție de câte ieșiri ai avut în anii trecuți). Să presupunem că ar trebui să ai 30 de prime întâlniri cu bărbați diferiți.
Pasul 2:
Începe să ieși la acele întâlniri, dar respinge-i pe primii 37,4% dintre parteneri. Ar trebui să faci asta chiar dacă ți se par minunați la o primă vedere. (Nu este vina lor, e doar matematică!)
Pasul 3:
Alege prima persoană care trece de pragul 37,4%. În acest exemplu ar trebui să respingi primii 11 pretendenți, ceea ce înseamnă că al 12-lea este norocosul. Cu el te poți așeza la casa ta, potrivit acestei teorii. Bineînțeles, ai posibilitatea de a da înapoi dacă realizezi că formula nu a dat rezultatul dorit în cazul tău și dacă există nepotrivire. Mai bine alegi să rămâi singură decât să îți faci o familie cu omul nepotrivit.
Matematica poate prezice dacă vei divorța
Psihologul John Gottman și matematicianul James Murray au făcut împreună cercetări ce s-au întins pe zeci de ani. John Gottman a observat expresiile faciale, ritmul cardiac, tensiunea arterială și limbajul pe care partenerii le aveau atunci când se certau. Apoi a descoperit o singură emoție care prezicea dezastrul - disprețul.
Acest sentiment se strecoară ușor în interacțiunea dintre două persoane și uneori nici nu ne dăm seama că el există. Iată gesturile care indică prezența disprețului: ochii dați peste cap în timpul discuțiilor, întreruperile lipsite de respect, cuvintele urâte, reproșurile constante. Toate acestea indică faptul că nu vă mai apreciați ca la început, ci vă desconsiderați. Psihologul a asociat acest sentiment cu o metaforă destul de dură: „acidul sulfuric al iubirii”.
Munca în echipă i-a ajutat pe cei doi experți să dezvolte un model statistic menit să indice momentul în care disprețul va atinge un punct de ruptură. L-au numit „Pragul de negativitate al cuplului” - punctul în care nu ne mai putem vedea partenerul într-o lumină pozitivă.
Matematica devine un pic mai complicată, dar, în principiu, acela este momentul în care disprețul vă împinge relația în prăpastie. Aici nu trebuie să aplici nicio formulă, căci poți identifica ruptura dacă reușești să conștientizezi momentul în care negativitatea se infiltrează în legătura voastră.
Conform descoperirilor, cele mai de succes cupluri au învățat cum să „stopeze și să repare” problemele apărute în aceste clipe critice. Partenerii puternici nu lasă diferențele banale sau piedicile minore să devină o mare problemă, dar au curajul de a-și exprima nemulțumirile.
„Briciul lui Occam” este un principiu după care te poți ghida în viață și, mai ales, în relația amoroasă. Trebuie să alegi întotdeauna definiția cea mai simplă prin care poți explica un fenomen și, prin analogie, calea cea mai ușoară prin care poți exprima ceea ce simți.
De multe ori îi rănim pe cei dragi fără intenție, fiindcă nu le spunem direct ceea ce gândim. Cu cât informația este mai simplă, cu atât ajunge mai ușor la ei, nu? Respectă acest principiu și vei reuși să eviți un divorț, care este iminent în cazul în care disprețul nu este îndepărtat din cuplu.
Citește și: Dacă faceți asta la nuntă, sunt șanse mari să ajungeți la divorț! Ce spun experții
Matematica explică de ce rămânem în relații toxice
Te-ai gândit vreodată că iubirea și jocurile de noroc au ceva în comun? Hmm...oare ce poate fi? Riscul și recompensa! Se spune că nu poți câștiga dacă nu riști, astfel că mulți se ghidează după acest principiu și în dragoste. Aleg să rămână în relațiile nepotrivite, din cauze adrenalinei pe care o simt când își imaginează că, într-un final, pot face lucrurile să funcționeze. Ei simt că sunt atât de aproape de reușită, încât încearcă la nesfârșit. Așa se instalează ceea ce noi numim „obișnuința” în cuplu. Este același lucru cu „dependența” care apare în cazul jocurilor de noroc.
O statistică matematică arată că jocurile de noroc sau așa numitele „păcănele” sunt extrem de atractive, fiindcă presupun „ratarea la limită” sau „apropierea de câștig”. Cvasi-câștigul este atunci când aparatul de joc oferă un rezultat care este la doar un pas de câștig. (Exemplu - doi de 7 și o cireașă.) Evident, ai nevoie de trei de 7 pentru a câștiga, dar creierul tău nu o procesează în acest fel. Un studiu a constatat chiar că apropierea de câștig declanșează aceleași căi de recompensă în creierul tău ca un câștig real. Când vezi că ai fost atât de aproape potul cel mare, ai tendința de a încerca iar și iar.
În 1953, părintele behaviorismului, B.F. Skinner, a observat că „Apropierea de premiul cel mare crește probabilitatea ca individul să joace în continuare la acel aparat”. Din acest motiv, cazinourile programează aparatele de jocuri pentru a oferi mai multe rezultate aproape de câștig.
La fel se întâmplă și în cazul relațiilor bolnăvicioase. Partenerii care poate devin victime ale unor abuzuri, tind să se agațe de comportamentul frumos al celuilalt, care oricum este mult mai rar. Dar odată ce văd că există și posibilitatea ca între ei să fie bine, speră să ajungă în punctul în care să fie totul în regulă permanent.
Potrivit psihologului și autorului Dr. Ramani, abuzatorii nu se comportă ca niște monștri tot timpul. Au și momente în care fac mici gesturi de bunătate. Când ai o slăbiciune pentru acea persoană, ajungi să te agăți de acele clipe scurte, dar plăcute. Mințile noastre optimiste vor risca totul pentru a obține un mare câștig, chiar dacă el s-ar putea să nu apară niciodată.
Matematica poate prezice de cine te vei îndrăgosti
Ai auzit vreodată de „Raportul de aur” sau „Proporția divină?” Este vorba despre un număr aproximativ egal cu 1,618, care se regăsește în matematică, geometrie, artă, arhitectură și natură. Noi, oamenii, suntem atrași de fețele ale căror trăsături respectă această proporție. Sunt, de fapt, chipurile pe care le considerăm frumoase și reprezintă un indicator al sănătății.
În timpul Renașterii, artiștii se foloseau de „Raportul de aur” pentru a crea cele mai atrăgătoare portrete din punct de vedere estetic. Astăzi, chirurgii plasticieni apelează la aceste proporții pentru a se apropia de perfecțiune când reconstruiesc fețele anumitor persoane care au suferit leziuni grave.
În „La Fornarina”, portretul realizat de Raphael, se poate observa că un chip în proporție divină este de 1,6 ori mai mare în lungime decât în lățime.
De asemenea, spațiul dintre linia părului și ochi trebuie să fie egal cu acela existent între ochi și baza nasului, dar și cu acela dintre baza nasului și bărbie.
Lungimea ochilor este egală cu lungimea bazei nasului și cu distanța dintre fiecare ochi.
În cele din urmă, lungimea urechilor este egală cu lungimea nasului. Partea de sus a urechilor se aliniază cu partea de sus a pleoapei, iar partea de jos a lobului urechii se aliniază cu nările.
Nu este nevoie să apelezi la bisturiu pentru a-ți crea fața perfectă și nici să iei rigla cu tine la întâlniri pentru a măsura proporțiile trăsăturilor posibilului partener.
Adu-ți aminte că matematica nu poate măsura carisma, umorul, bunătatea sau inteligența (alți factori extrem de importanți în alegerile amoroase pe care le facem). Și, în plus, s-ar putea să conteze mai mult decât aspectul fizic. Această știință ar putea prezice unele comportamente, dar are limitele sale.
Cercetătorul Steven Pinker spunea că „emoțiile sunt mecanisme care stabilesc obiectivele de cel mai înalt nivel ale creierului”. Emoțiile nu pot fi niciodată reduse la unu și zero, având în vedere că alegerea partenerului este o decizie emoțională.
Matematica ne ajută să înțelegem probabilitățile, ca să ne putem elibera de tiparele noastre distructive sau să evităm persoanele toxice.
Uneori încercăm să găsim un sens complex atunci când o soluție simplă se află sub nasul nostru, așa că matematica încearcă să ne învețe cum să ne simplificăm viața. Aceasta este adevărata ei putere - demonstrațiile științifice elegante ne ajută să descompunem un univers de emoții.
Articolul este o adaptare a articolului publicat inițial pe PS I Love You și preluat apoi de Thought Catalog.
Citește și: Dacă vrei o dragoste eternă, acesta este tipul de bărbat cu care să te vezi
Urmareste-ne pe Google News
