Din nefericire, în ultima vreme, tot mai multe căsnicii se termină printr-un divorț și, de cele mai multe ori, măcar unul dintre soți ajunge, mai devreme sau mai târziu, să regrete cele întâmplate și felul în care au ajuns să pună punct poveștii de iubire.
Pentru că, vârnd nevrând, ne-am obișnuit ca femeile să sufere cel mai rău în urma unor evenimente de acest gen, poate că ne e greu să ne imaginăm că și bărbații se pot alege cu inima făcută bucăți după ce divorțează de femeia căreia i-au jurat credință veșnică în fața altarului. În întâmpinarea acestei afirmații vine și o statistică recentă, care ne spune, negru pe alb, că unu din patru bărbați regretă că a divorțat și spune că și-ar fi dorit să procedeze diferit în relația care s-a încheiat.
Ce au răspuns 11 bărbați divorțați la întrebarea „Ce ai schimba în fosta căsnicie?”
Unele răspunsuri au fost intuitive, altele au fost ceva mai neașteptate. Dar toate au reflectat onestitatea cu privire la lucrurile mici și mari pe care și-ar fi dorit sau nu să le fi făcut de-a lungul căsniciei.
- Mi-aș fi dorit să fi cerut mai mult ajutor
„Când aveam probleme, atât de mulți oameni s-au oferit să ne ajute. Dar au lăsat asta la latitudinea noastră, ne-au spus să îi căutăm noi când este cazul, nu s-au băgat cu bocancii în viața noastră. Cred că amândoi am fost vinovați de faptul că am crezut că trebuie să ne rezolvăm problemele singuri, așa că rareori - sau chiar niciodată – am acceptat mâna întinsă de cei din jur.
Poate o sfătuire cu o persoană apropiată, din când în când, ar fi contat, dar nu ne-am gândit niciodată pe bune că ne va putea ajuta altcineva. Sau că ar fi vrut din suflet să o facă. Era o mentalitate foarte arogantă. Nu sunt sigur că, dacă am fi vorbit și am fi cerut sfaturi ne-ar fi salvat căsnicia, dar, privind în urmă, ar fi meritat să încercăm și asta." - Aaron, 40 de ani, Illinois - Mi-aș fi dorit să fiu mai vulnerabil
„Mi-am cunoscut soția când aveam mult succes. Aveam bani, o mașină de lux, încredere în mine, toate astea. După ce ne-am căsătorit, mi-am pierdut slujba. Dar am fost hotărât să nu o las să vadă că sunt mai prejos decât cine eram la început. Am păstrat aparențele destul de bine, dar mă luptam cu adevărul din interior, mai ales cu identitatea mea. Știu că bănuia ceva, pentru că se oferea mereu să vorbim, dar eu mereu îi spuneam: „Nu, lasă-mă, sunt bine". În cele din urmă, s-a săturat de asta și de acolo lucrurile au început să se înrăutățească. Nu știa cum să mai aibă încredere în mine, totul pentru că eu încercam să las impresia că am totul sub control, când, de fapt, lucrurile stăteau fix invers." - Richie, 37 de ani, Texas - Mi-aș fi dorit să fi fost mai puțin nesigur în legătură cu problemele noastre legate de intimitate
„Viața noastră intimă s-a degradat îngrozitor după ce au venit pe lume copiii noștri. Era pur și simplu inexistentă. Pentru o vreme, niciunul dintre noi nu a vorbit despre asta, deși amândoi știam cum stă treaba. Apoi, într-o zi, ea a adus, în sfârșit, vorba despre acest subiect. O parte din mine chiar s-a bucurat că a făcut-o. Cărțile erau pe masă. Dar...apoi am început să vorbim despre cum să rezolvăm problema, iar eu m-am simțit jignit și nesigur. Am urât ideea că masculinitatea mea provenea dintr-o sticlă. Asta a fost ceea ce am făcut – nu este vorba de faptul că nu am vrut să încerc să rezolv problema, ci de faptul că nu am fost dispus să încerc pentru ea. Sau pentru noi." - Alan, 36 de ani, Ohio - Mi-aș fi dorit să îmi ascult prietenii
„De foarte mult timp, prietenii mei apropiați mă tot întrebau dacă sunt sigur pe decizia de a mă căsători cu fosta mea soție. Știau că o iubeam, dar pur și simplu nu erau convinși de ea ca persoană. Cu toții sunt niște oameni grozavi, așa că îngrijorările lor au fost întotdeauna exprimate cu mult tact și grijă. Eram atât de îndrăgostit, încât vorbele lor mi-au intrat pe o ureche și mi-au ieșit pe cealaltă. După aproximativ trei ani de căsnicie, am aflat că mă înșela și am pus capăt relației. M-au avertizat și ei despre asta. Nu în mod specific, doar mi-au spus motivele pe care le aveau pentru a bănui că era ceva în neregulă. Au suportat-o pentru că știau cum mă simțeam, așa că a fost în totalitate vina mea fiindcă am fost prea orbit și nu am ascultat." - Matt, 39 de ani, Florida - Mi-aș fi dorit să am mai puține lucruri inutile
„Când divorțezi, îți dai seama exact cât de multe lucruri inutile ai adunat, de fapt. Asta pentru că trebuie să le împarți. La sfârșit, eu și fosta mea soție nu am vrut să stăm unul în compania celuilalt mai mult decât era necesar. Dar, din cauza tuturor DVD-urilor, roboților de bucătărie și obiectelor inutile pe care le achiziționasem, a trebuit să trecem literalmente prin toate lucrurile, unul câte unul, și să decidem cine ce va păstra. Cu siguranță m-a făcut să mă gândesc la cât de mult timp am irosit doar adunând lucruri materiale. M-a făcut mai puțin materialist, asta e sigur." - Neil, 38 de ani, Colorado - Mi-aș fi dorit să ne fi mutat împreună înainte de a ne căsători
„Se spune că mariajul îi schimbă pe oameni, dar cred că, de fapt, conviețuirea este aceea care scoate la iveală ce e mai rău în noi. Eu și fostul meu iubit nu ne-am mutat împreună decât după ce ne-am căsătorit efectiv. Petreceam timp unul la celălalt, așa că am crezut că știm în ce ne băgăm, cu tabieturile și obiceiurile proaste ale fiecăruia. Dar a fost atât de diferit când a devenit ceva permanent. Aveam nevoie de acea perioadă de probă. Chiar dacă asta însemna că urma să ne despărțim. Mai bine mai devreme decât mai târziu și după o nuntă de 50.000 de dolari, bani cheltuiți pe avocați de divorț și toate astea. Nu-i așa?" - KJ, 33 de ani, California - Mi-aș fi dorit să pot renunța la slujba mea
„Am fost o slujbă îngrozitoare, îngrozitoare, și veneam acasă frustrat aproape în fiecare zi. Cu siguranță am adus povara asta acasă și mi-am "infectat" căsnicia. Eram încordat, eram deprimat. Dintr-un motiv oarecare, pur și simplu nu puteam să renunț. Soția mea mă tot îndemna să fac asta, mi-a spus că simte efectul pe care îl avea asupra relației noastre. Dar nu puteam suporta gândul de a fi șomer, așa că am continuat să mă duc la muncă. În cele din urmă, s-a săturat și ne-am despărțit. Mi-e dor de ea în fiecare zi, dar nu pot spune că o învinovățesc. Eram insuportabil și ea nu merita asta." - Matthew, 35 de ani, New Jersey - Mi-aș fi dorit să merg la terapie
„Soția mea m-a rugat să merg la terapie de zeci de ori. Prima dată, de unul singur, doar pentru a mă ocupa de niște probleme personale pe care le aveam. Apoi, când nu am vrut să fac asta, mi-a cerut să mergem în cuplu. M-am simțit atât de... jenat, cred. Nu am putut să merg până la capăt. Nu actul propriu-zis de a refuza terapia a fost cel care mi-a condamnat căsnicia, dar cred că a dus la o mulțime de probleme care ar fi putut fi rezolvate cu ajutorul unui profesionist. În orice caz, ar fi meritat să fac o încercare. Orgoliul mi-a stat în cale. Dar, într-adevăr, ce aveam de pierdut dacă încercam?". - Joe, 41 de ani, Toronto - Mi-aș fi dorit să fi divorțat mai devreme
„Uneori, pur și simplu știi că lucrurile se îndreaptă spre haos, dar te agăți pentru că fie ești prea speriat să faci ceva, fie crezi că situația se va îmbunătăți. Toate instinctele mele îmi spuneau că trebuie să ne despărțim. Erau o mulțime de lucruri. Pur și simplu nu eram „buni" unul pentru celălalt. Și cel mai rău era că și ea simțea la fel. Niciunul dintre noi nu a vrut să vorbească și să recunoască, așa că am continuat în același mod timp de vreo doi ani, până când totul a explodat în cele din urmă. Și nu exagerez când spun că acei doi ani pe care i-am petrecut doar încercând să evităm conversațiile dificile au fost o pierdere totală de timp. Trebuia doar să luăm atitudine și să mergem mai departe." - Jonathon, 40 de ani, New York - Mi-aș dori să fi stabilit limite cu socrii mei
„Socrii mei au fost cei mai răi. Băgăcioși. Nepoliticoși. Prefăcuți. Erau ca niște personaje de film. Cred sincer că mi-au distrus căsnicia în mod intenționat pentru că nu mă plăceau și credeau că fiica lor ar putea avea pe cineva mai bun. Dacă aș fi fost mai ferm de la început, cred că aș fi putut salva relația. Ar fi fost neplăcut și incomod pe termen scurt, dar simt că asta ne-ar fi oferit mie și fostei mele soții spațiul de care aveam nevoie pentru a lucra cu adevărat la relația noastră. Ne-am căsătorit destul de tineri, așa că nu știam mare lucru. Dar, da, socri răi. Ar fi trebuit să schimb încuietorile din prima zi." - David, 31 de ani, California - Mi-aș fi dorit să renunț la rețelele sociale
„Social media este un fel de Grădina Edenului. Este doar acest peisaj perfect, pitoresc, al momentelor importante din viață de care devii complet îndrăgostit. Și apoi iei o mușcătură dintr-unul, fie că vezi viața altcuiva pe care crezi că ai prefera să o ai, fie că afli despre căsnicii fericite și de succes când tu te lupți și devii dependent. Continui să vrei mai mult, căutând indicii despre cum poți avea acea viață. Și ceea ce nu-ți dai seama este că nu este posibil, dacă nu culegi cu grijă toate lucrurile bune și le renegi pe cele rele. Atât eu cât și soția mea am făcut-o. Ne-am comparat pe noi înșine și căsnicia noastră cu aproape toată lumea pe care o cunoșteam. Și am făcut-o cu jumătate din imaginea adevărată. Multe dintre cuplurile despre care spuneam: „De ce nu putem fi mai mult ca...?" sunt și ele divorțate acum. Ne făceam iluzii. Și pentru ce? Pentru câteva like-uri și un comentariu? Încă mă uimește modul în care social media a transformat în ceva toxic ceea ce credeam că este o relație destul de bună." - Gabriel, 37 de ani, Pennsylvania
Tu ce spui despre aceste păreri? Te-ai fi așteptat ca bărbații să aibă astfel de gânduri profunde când privesc în urmă la căsniciile lor eșuate? Viața de după divorț este grea, dar nu imposibil de suportat, iar amintirile dureroase pot fi șterse doar cu blândețe și răbdare.
Surse articol: Yourtango, Onlinedivorce, Dailyadvent
Urmareste-ne pe Google News
