Convingerea convențională conform căreia poți fi mamă înainte de a fi pregătită nu este întotdeauna adevărată.
Aveam 21 de ani când am dat naștere primului meu copil și tot ce știam era că voi fi mamă. Nu am înțeles ce presupunea acest rol, chiar nu știam la acea vreme ce avea să însemne venirea pe lume a unui copil.
Nu știam nimic altceva în afară de faptul că iubeam acel copil. Am știut din prima clipă că îl iubesc, dar m-a îngrozit în prima noapte în spital, când eram singuri și nu era nimeni în afară de noi, nu era mama mea cu pachetul ei plin cu prăjiturele și cu hăinuțele de nou născut pe care bebelușul deja nu le-ar mai fi purtat la două luni. Nu erau nici prietenii care deja se îndepărtau din viața mea, ușor, dar sigur.
Iubirea acelui băiețel mă îngrozea noaptea și mă făcea să mă simt întreagă în timpul zilei. Nu reușeam să privesc spre viitor și nici măcar nu știam că trebuie să mă gândesc la vremurile îndepărtate. Am continuat să fiu la fel de relaxată și când i-am născut pe următorii trei băieți la 23, 26 și 28 de ani. Apoi a urmat un divorț în urma căruia am rămas singură cu ei. Și aveam doar 30 de ani. Am fost fericită ca mamă singură cu patru copii mici. Pare greu de crezut, nu-i așa? Dar eram fericită pentru că nu priveam niciodată înainte, eu trăiam doar prezentul și nu mă gândeam o secundă la ce va urma. Am rămas noi cinci împreună și am încercat doar să supraviețuim, nimic mai mult...
Scriitoarea Jen McGuire și cei patru băieți ai săi
Sursă foto: Goodhousekeeping
Băieții mei au crescut și am rămas pe cont propriu, așa că știu cum este să fii o mamă tânără și singură, care se transformă în mamă de adulți, chiar în vreme ce ea însăși nu se simte deloc adultă. Abia acum știu ce avea să îmi aducă viitorul și știu că nu este deloc așa cum m-am așteptat. Uneori pare a fi ceea ce am crezut că va fi, dar nu întotdeauna. Uneori este mai bine decât am crezut și, din păcate, alteori e mai rău.
Iată care este adevărul despre a fi o mamă tânără și singură, în opinia mea:
1. Te vei simți singură
Te vei simți singură chiar și în momentele în care le speli șosetele mici, în care le citești o poveste sau le scoți păduchii din păr după ce la școală s-a anunțat o infestare cu păduchi. Da, chiar și atunci te vei simți singură. Vei realiza că ești pe cont propriu în toate poveștile pe care le creezi în capul tău despre celelalte familii care duc o viață mai bună decât tine. Acum pot să spun că acest lucru nu este neapărat adevărat - doi părinți nu sunt întotdeauna mai fericiți decât unul singur. S-ar putea să crezi că lor le este mai ușor decât îți este ție pentru că împart treburile la doi. Să te simți singur în doi este mai rău decât a te simți singur în singurătate.
Te vei plictisi să iubești necondiționat și să simți uneori că nu ești suficient de iubită. Te vei simți plictisită doar la gândul că trebuie să îi întrebi pe toți cum le-a fost ziua, cum mai merg relațiile lor de prietenie, ce griji îi macină și ce răni îi dor. Doamne, este dureros să realizezi că nimeni nu te întreabă și pe tine cum te simți și chiar este îngrozitor.
Dar pot să îți spun că acesta este și un dar, fiindcă înveți să trăiești în interiorul solitudinii de a-ți crește singură copiii. În plus, înveți să îți faci timp și pentru tine, să treci de la zilele monotone în care te axai doar pe serviciu la nopțile liniștite. Îmi amintesc prima mea zi fericită de singurătate: copiii mei erau plecați în weekend, așa că am dormit mult, m-am holbat la pereți și am mâncat o grămadă de biscuiți până când m-am săturat și nu am vrut să îi mai văd. Am fost la un film într-o după-amiază ploioasă. Singură. Am cumpărat ciocolată, popcorn cu mult unt, un suc mare, chiar dacă am jurat că nu mai vreau să beau suc acidulat niciodată. Și m-am iubit atât de mult vreo două ore!
2. Vei face totul pe dos
Acest adevăr este valabil tot pentru mamele tinere și singure. Nu vei mai avea parte de acele prietenii pe care mulți oameni le sudează la 20 de ani și care se spune că rămân pe viață, nu te vei bucura de prietenii de la facultate și de la serviciu, de colegii de cameră care văd toate părțile din tine și te înțeleg perfect. Totul va fi diferit. Acum, colegii tăi de cameră vor fi copiii tăi și nu-și vor plăti partea lor de chirie. Dar îți vor mânca toată mâncarea și vei face mereu, mereu curățenie după ei. Apoi, brusc, pe la vârsta de 30 de ani, vei ridica ochii din pământ și te vei întreba: „Ce s-a întâmplat? Unde sunt prietenii mei?”.
Prietenii au plecat, ok? Nu întotdeauna se întâmplă la fel, dar adesea pleacă și este în regulă că fac asta. Așa e viața! Ei nu erau pregătiți pentru copiii tăi la 20 de ani, așa cum poate nici tu nu erai, dar ei pot face o alegere. Au avut ocazia să plece dacă au vrut și au avut dreptul să aleagă viața pe care au vrut-o: să-și facă prieteni la facultate, la serviciu, să aibă colegi de cameră care să le cunoască limba, cea pe care tu nu o mai vorbești.
Vei întâlni și tu prieteni noi, sigur, celelalte mame care vorbesc aceeași limbă, care înțeleg prin ce treci și au experiențe similare. Tu vei fi noua lor prietenă sau prietena-mamă, dar poate că nu vei ajunge să te numești cu adevărat prietenă. Este vorba despre prima gașcă de oameni pe care i-ai cunoscut când erai ocupată cu făcutul copiilor, care, dacă ești atât de norocoasă, vor fi ei prietenii tăi într-o zi.
Dacă te întebi cum va fi cariera ta, s-ar putea să fie la fel ca a mea. Dacă ești ca mine, vei avea una, două și poate chiar trei slujbe care nu pot fi numite cariere, fiindcă vei încerca doar să umpli rafturile frigiderului cu mâncare și să supraviețuiești. În plus, va trebui să lucrezi în timpul în care micuții sunt la școală, asta dacă vrei să petreci timp cu ei dimineața, să le faci micul dejun, să îi conduci la ore sau să îi culci seara. Și nu ai cum să nu lucrezi, fiindcă școala și grădinița sunt scumpe. Nu dormi, nu te odihnești, nu faci nimic altceva decât să supraviețuiești cu orice loc de muncă pe care îl găsești.
Mi-ar fi plăcut să fiu scriitoare, asta am vrut toată viața mea. Am ajuns la 48 de ani și, în sfârșit, abia acum încep să pun bazele unei cariere, în calitate de începătoare. Acest lucru nu este îmbucurător pentru nimeni, dar este în regulă.
Nu am putut să-mi construiesc o carieră atunci, eram ocupată să construiesc alt lucru - numit „familie”. Știu, am alunecat în cealaltă extremă, făcând să pară că viața mea a fost îngrozitoare, dar nu a fost așa. Nu am mers la școală și nici nu mi-am făcut prieteni, dar am ajuns să învăț alături de copiii mei, ca și cum am fi fost cu toții de aceeași vârstă, pentru că așa am simțit aproape întotdeauna.
Noi toți am fost ca niște parteneri în toate cele. Pentru mine, întotdeauna existam mai întâi noi și apoi restul lumii. Toți cinci am încercat să montăm scaune și ne-am uitat împreună pe instrucțiuni, am învățat să facem chifteluțe într-o duminică, să schimbăm becuri, să reparăm o chiuvetă stricată, să legăm o cravată. Întotdeauna mințile noastre au lucrat împreună ca mintea unui singur om. Acest lucru nu s-a schimbat acum că au crescut, acum că noi am crescut.
Jen McGuire și cei patru băieți ai săi deveniți adulți
Sursa foto: Goodhousekeeping
Am descoperit și o minciună în experiența mea de mamă singură și tânără: Nu vei mai fi niciodată persoana care erai înainte
Minciuna pe care o aud despre ideea de a fi mamă singură, cea mai rea și care te va doborî de fiecare dată, este că nu te vei putea întoarce niciodată la perioada în care tu erai rolul principal, femeia care era extrem de iubită, de populară. Îți spun că acest lucru nu este adevărat.
Fata din trecut este încă acolo, nu a dispărut, a rămas doar într-o stare de hibernare, așteptându-și rândul, cu răbdare.
................... Și șoapta aceea s-a diminuat în perioada în care copiii erau mici, era un murmur, un bâzâit de muscă în urechea ta când încercai să dormi. Dar, odată ce micuții vor deveni oameni mari și voinici, gata să fie pe propriile picioare, o să-ți auzi vechiul sine vorbindu-ți clar. Dacă vei asculta vocea interioară, îți va spune că ești încă tânără, curioasă, capabilă să călătorești, dacă asta vrei să faci. Încă poți merge la școală dacă simți că ți-a lipsit acest lucru, încă ești capabilă să faci acele prietenii să reziste de data asta. Și știu sigur că poți.
3. Încă poți evolua
Și știi de ce? Pentru că ai făcut deja cea mai grea parte, ai fost curajoasă, poate mai curajoasă decât ar fi trebuit să fii. Ai făcut alegeri pentru oameni mici când toți ceilalți încă învățau să facă alegeri doar pentru ei înșiși.
Vei ajunge să fii din nou prima ta versiune când acei copii vor fi mari. Chiar mai bună de atât pentru că vei ști că ești curajoasă și acesta este adevăratul dar. Mamele singure știu, fiindcă s-au pregătit pentru furtuni și au trecut prin toate.
La final, după toate ploile, când soarele va răsări din nou, mamele singure vor ști că a venit rândul lor să își îndrepte fața spre raze și să se lase încălzite și răsfățate.
Textul de mai sus este o adaptare a articolului scris de Jen McGuire, o scriitoare independentă care și-a crescut singură cei patru copii.
Citește și: Mamă singură de doi copii, care a crescut în centre de plasament, adoptă șase băieți
Sursă articol: Goodhousekeeping
Sursa foto principală: Unsplash
Urmareste-ne pe Google News
