Pe scurt, chiar înainte să se nască mama mea, bunicul meu a plecat, iar bunica mea nu s-a recăsătorit niciodată. În anii '60, o astfel de situație era considerată o mare tragedie, mai ales în cazul unei femei catolice. La vremea aceea, nimeni nu divorța. Iar dacă, cumva, făceai asta, trebuia imediat să-ți găsești pe altcineva. Pur și simplu, nu exista conceptul de femeie singură.
Dar știi ce? Bunica mea, Thelma, a fost o mamă singură înainte ca termenul să fie inventat. Chiar dacă pe atunci nu era ceva normal, ea s-a descurcat și a făcut-o chiar bine. În timp ce le creștea pe mama și pe cele două mătuși ale mele, era învățătoare pentru elevii de clasa a doua la școlile publice din Detroit. În același timp, urma și cursurile de masterat la Wayne State University. Mama ei și străbunica mea, Mimi, a fost de un real ajutor și a avut grijă de nepoatele sale, cât timp Thelma lucra sau era la cursuri.
Și mulți oameni chiar au crezut pe atunci că bunica mea este nefericită, că viața ei, pur și simplu, s-a oprit în loc pentru că un bărbat a părăsit-o. Ar fi putut să se recăsătorească dacă și-ar fi dorit, însă nu făcut-o. Asta a fost alegerea ei.
"Biata ta bunică nu s-a recăsătorit niciodată. Ți-ai putea imagina cum ar fi să crești singură trei fetițe?", mi-au spus numeroși oameni de-a lungul timpului.
Eu, cu siguranță, nu aș putea, dar asta nu înseamnă că este imposibil. Bunica, mama mea și mătușile mele consideră același lucru: viața nu devine mai ușoară și mai frumoasă lângă un bărbat. Tu ți-o faci așa.
Până la urmă, bunica mea a fost iubită cu adevărat. De mine. De mama. De celelalte fiice ale sale. De toți nepoții ei. Știm cu toții cât de norocoși suntem să avem pe cineva ca ea în viața noastră. Și ea, la rândul ei, abia așteaptă să ne vadă. Ne adoră, știu asta.
Și pe lângă toată iubirea pe care ne-o poartă nouă, și-a descoperit dragostea și pentru multe alte lucruri. De exemplu, a început să călătorească. A fost în Egipt, Anglia, Canada, Germania și în multe alte părți ale globului pe care majoritatea oamenilor nu le vor vedea niciodată.
Și ghici ce? Și-a descoperit iubirea chiar și pentru cariera ei. A fost învățătoare până la 60 de ani și încă își aduce aminte și cele mai mici detalii despre elevii ei de altădată. Așa este bunica mea. Observă tot ceea ce alte persoane nu pot vedea.
S-a îndrăgostit chiar și de baseball. Știe mai multe despre Detroit Tigers decât orice altă persoană pe care o cunosc. Și îi mai place să citească, să facă sport, să facă voluntariat la spital...
Și dintotdeauna a fost adorată de cercul ei de prieteni. Henrietta, soții Johns, mătușa Maryann, Carole și Mary... dacă ar fi să numesc câteva persoane. Toți o iubesc. Și cum să nu o facă? E minunată.
Bunica mea, Thelma, nu a avut un bărbat lângă ea, dar asta nu înseamnă că viața sa a fost lipsită de iubire. Ea, de una singură, s-a înconjurat cu multă-multă dragoste și acum se poate lăuda cu un parcurs al existenței incredibil. Cine nu și-ar dori asta?
Pe bunica mea nu o definește faptul că a fost părăsită. Sau că nu s-a mai căsătorit niciodată. Pe bunica mea o definesc toate lucrurile minunate pe care le-a făcut pe parcursul vieții ei.
Dacă ești singură și îți faci griji că nu vei găsi niciodată pe cineva, ei bine, să știi că și eu am trecut prin asta. Dar adevărul este că unii dintre noi, pur și simplu, nu suntem făcuți pentru a trăi alături de altcineva. Motivele sunt numeroase și nu ar trebui să ne dicteze în niciun fel existența.
La urma urmei, bunica mea este dovada vie că poți avea o viață incredibilă și fără un bărbat alături...
* Articolul este o adaptare a celui de pe Thoughtcatalog.
Citește și: Ce am înțeles când soțul meu m-a lăsat pentru mai tânăra lui amantă
Urmareste-ne pe Google News
