„Tu ești sluga mea. Tu ești aici că să mă servești în primul rând pe mine și apoi copiii", drama trăită de Victoria după ce s-a căsătorit cu un musulman. Acum riscă să-ți piardă copiii
Viața Victoriei părea, la început, povestea unei tinere care își găsise iubirea peste hotare și care urma să trăiască visul american. A plecat din Republica Moldova cu speranța unei vieți mai bune, a cunoscut un bărbat atent și carismatic și a crezut că și-a găsit familia perfectă. În realitate, spune ea, mariajul s-a transformat treptat într-un coșmar din care nu a mai știut cum să scape.
Astăzi, Victoria vorbește deschis despre anii în care susține că a fost umilită, controlată și abuzată de soțul ei originar din Irak. Femeia povestește că a trăit permanent cu frică, că a fost izolată de familie și prieteni și că cei doi copii ai lor au crescut într-o atmosferă apăsătoare.
După ce s-a întors în Republica Moldova și a cerut divorțul, situația s-a complicat și mai mult. Victoria spune că fostul soț a obținut în Statele Unite o hotărâre prin care copiii ar trebui să locuiască alături de el, iar acum trăiește cu teama că i-ar putea pierde pentru totdeauna.
„La început era atent, grijuliu și îmi spunea că mă iubește”
Victoria spune că l-a cunoscut pe viitorul ei soț în perioada în care lucra în Statele Unite prin programul Work and Travel. La început, bărbatul părea exact genul de partener pe care orice femeie și l-ar dori: atent, generos și implicat. Ea își amintește că primea flori, cadouri și multă atenție, fără să își dea seama că, în paralel, începea să fie îndepărtată de toți oamenii apropiați din viața ei.
„Era foarte amabil, era foarte drăguț. Mă ducea prin restaurante, îmi aducea flori, cadouri foarte frumoase. Era și un pic agresiv, dar după asta, după ce agresa sau spunea cuvinte urâte, permanent îmi aducea un buchet de flori. Era permanent atent, grijuliu. În același timp mă distanța de prietenii pe care îi aveam atunci și îmi spunea că ei nu sunt ca mine, că sunt geloși pe mine și că nu îmi vor binele.”
„Atunci eram foarte activă pe rețelele de socializare. Într-o minută am dispărut de peste tot, la dorința lui. Îmi spunea că rudele și prietenii sunt geloși pe mine pentru că sunt în Statele Unite și că ar fi mai bine să dispar de pe rețele și să nu mai vorbesc cu nimeni. Așa am făcut. Pe parcurs, am pierdut legătura cu verișorii, colegii și prietenii mei. Controla permanent telefonul și voia să știe absolut tot ce vorbeam inclusiv cu părinții mei.”
„Tu ești sluga mea. Pentru asta te hrănesc”
După căsătorie și apariția copiilor, comportamentul soțului s-ar fi schimbat radical. Victoria spune că fiecare zi era organizată după regulile impuse de el și că ajunsese să trăiască doar pentru a-l servi. Femeia povestește că trebuia să gătească permanent, să păstreze liniștea în casă și să respecte reguli stricte inclusiv legate de mâncare și programul copiilor.
„Îmi spunea direct că eu sunt sluga lui și că trebuie să am grijă de el non-stop. Dimineața mă trezeam la cinci ca să îi pregătesc micul dejun. Îl ajutam inclusiv la eseuri și la tot ce avea nevoie pentru școală. Pâinea trebuia să fie proaspătă, mâncarea caldă și diferită de fiecare dată. Dacă repetam aceeași mâncare, începea scandalul. Farfuriile zburau pe pereți și îmi spunea că nu sunt bună de nimic.”
„Când venea acasă, trebuia să fie liniște totală. Eu ieșeam cu copiii afară în ploaie, vânt sau frig ca să poată dormi. Nu aveam voie să mâncăm fără el. Eu îi hrăneam pe ascuns pe copii și apoi ne așezam din nou la masă când venea el. Îmi spunea mereu: «Tu ești sluga mea. Pentru ce ești tu aici în casă? Pentru ce eu te hrănesc?» Ajunsesem să mă ascund în bucătărie ca să mănânc ceva ce îmi plăcea.”
„Copiii trăiau permanent cu frică”
Victoria susține că nu doar ea era afectată de comportamentul fostului soț, ci și cei doi copii ai lor. Femeia povestește că micuții se temeau constant să nu îl supere și că încercau să fie cât mai liniștiți pentru a evita izbucnirile lui.
„Fata noastră desena foarte mult și lui nu îi plăcea. Îi spunea că își pierde timpul și că trebuie să învețe matematică. Striga la ea și îi spunea cuvinte foarte grele pentru un copil. Ea nu avea voie să fie copil. Trebuia doar să învețe și să stea liniștită. Ajunsese să fie închisă în cameră pentru că se juca sau pentru că desena.”
„Copiii mergeau pe vârfuri prin casă ca să nu îl trezească. Dacă auzea zgomot, începea să țipe. Noi nu aveam voie nici măcar să tragem apa la toaletă dacă el dormea. Dimineața îi scoteam afară și stăteam ore întregi prin frig și ploaie până se trezea. Copiii trăiau permanent cu frică și mereu trebuiau să fie atenți să nu îl supere pe tata.”
„Mi-au spus să tac și să nu spun nimănui”
Victoria spune că au existat momente în care a încercat să ceară ajutor, însă de fiecare dată a simțit că nu este ascultată. În timp, teama și izolarea au făcut-o să creadă că nu mai are pe nimeni de partea ei.
„Prima dată când cineva a observat că plâng a fost o vecină de pe baza militară. I-am povestit ce se întâmplase, iar ea mi-a spus să tac, pentru că altfel îmi voi pierde copilul. De atunci am început să ascund totul și mai mult. El mă făcea să cred că eu sunt problema și că din cauza mea devine violent.”
„Am mers și la poliție după ce m-am întors în Republica Moldova și am cerut ajutor. Mi-au spus să merg acasă, să beau o cafea și să mă relaxez. Când am explicat ce înseamnă abuz economic și psihologic, un polițist mi-a spus că el nici nu știe ce înseamnă asta. M-am simțit complet neputincioasă și abandonată.”
„În Irak totul a devenit și mai grav”
După ce soțul ei a ieșit din forțele aeriene americane, familia s-a mutat în Irak. Victoria spune că acolo viața ei s-a schimbat complet și că a început să se simtă captivă într-o lume pe care nu o cunoștea și unde depindea total de soțul ei.
„Ne-am mutat în orașul Suleimania și am locuit cu sora și fratele lui într-o singură cameră. El pleca ore întregi și eu rămâneam singură cu copiii, fără bani și fără să cunosc limba. Copiii îmi spuneau că le este foame și trebuia să așteptăm până când sora lui gătea. Nici măcar nu aveam voie să folosesc bucătăria.”
„Acolo am înțeles cât de dependentă devenisem de el. Nu puteam ieși singură nicăieri. Mi-era frică permanent. Credeam că dacă voi continua să tac și să îl înțeleg, lucrurile se vor schimba. Dar comportamentul lui devenea tot mai agresiv și eu mă simțeam tot mai pierdută.”
„Pot să rămân fără orice, dar nu fără copiii mei”
Astăzi, Victoria spune că cea mai mare teamă a ei este că și-ar putea pierde copiii. Femeia susține că fostul soț ar putea să îi ducă în Iraq și că atunci nu i-ar mai putea vedea niciodată.
„Eu am venit în Republica Moldova cu copiii și am cerut ajutor. Nu m-am ascuns nicăieri. El știa exact unde suntem. Între timp am aflat că în Statele Unite exista deja o hotărâre de divorț și că domiciliul copiilor a fost stabilit la tată. Copiii nu vor acest lucru și nici nu sunt de acord să plece.”
„Pot să rămân fără nimic, dar numai nu fără copii. El nu are nevoie de copii. El dorește să mă distrugă pe mine moral. Frica mea cea mare este că într-o zi va veni și îi va lua sub pretextul că îi duce în Statele Unite, dar îi poate duce în Iraq. Dacă îi duce acolo, eu nu îi mai văd niciodată. Cer ajutor înainte să fie prea târziu.”
Povestea Victoriei este una care a impresionat și a șocat mulți oameni. Dincolo de diferențele culturale și religioase, femeia vorbește despre ani întregi de control, teamă și umilință, dar și despre lupta disperată de a-și proteja copiii. Astăzi, ea spune că singura ei dorință este ca cei mici să fie ascultați și să poată trăi fără frică.
În tot acest timp, Victoria continuă să ceară sprijin autorităților și speră că drama prin care spune că a trecut nu va rămâne fără răspuns. Pentru ea, cel mai important lucru nu mai este trecutul și nici suferința prin care a trecut, ci viitorul copiilor săi și șansa de a nu-i pierde definitiv.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Tags: Stiri Romania
Urmareste-ne pe Google News
