Neobișnuitul dintr-o zi „obișnuită”
Era o zi obișnuită, când Miriam s-a apucat de curățenie, ca de obicei. Jack, soțul ei, plecase la muncă, fiul lor era la școală, așa că tot ce avea de făcut era să pună casa la punct până la ora prânzului. A început cu ordinea în bucătărie, apoi a trecut la spălat rufe și, la un moment dat, a observat că partenerul ei pusese în coșul cu haine murdare un ciorap rupt. Și-a dat seama că acesta nu a luat-o în seamă când l-a rugat să își arunce toate șosetele deteriorate, așa că a fugit în dormitor, direct la sertarul cu lenjerie, și a hotărât să îi sorteze ea fiecare pereche.
A scos toți ciorapii din sertar și în colț a observat ceva strălucitor. A întins mâna și a sesizat că era verigheta soțului său. Cum de a uitat-o acasă? Și de ce era în acel sertar? Oare i-a alunecat de pe deget când se pregătea să plece la birou? Dar imediat și-a dat seama că, de fapt, era ascunsă, pentru că era poziționată strategic, fix în colț, sub o șosetă.
S-a gândit că nu ar trebui să intre în panică și să își facă tot felul de scenarii, așa că a pus mâna pe telefon și l-a apelat pe Jack. Pentru că nu a răspuns, a decis că ar trebui să sune la recepția firmei în care lucra. Secretara a recunoscut-o imediat, dar răspunsul ei a luat-o prin surprindere pe Miriam:
„Doamna Parker? Bună ziua! Cum se mai simte domnul Parker acum? Sperăm că este mai bine. Cu ce vă pot ajuta?”
Femeia a simțit că i-a căzut cerul în cap și nu înțelegea ce se întâmplă, dar și-a păstrat calmul și nu i-a dat secretarei de înțeles că ar fi ceva în neregulă.
„Uh, da, Jack... e bine. Îmi pare rău, dar s-a întâmplat ceva la serviciu? Adică... el nu-mi spune dacă este stresat de muncă. Știți, nu vrea să mă deranjeze.”
„Oh... nimic neobișnuit nu-mi vine în minte, doamnă. Dar domnul Parker oricum lucrează extrem de mult. Este un mare om de afaceri, dar trebuie să acorde prioritate sănătății. Sper să se însănătoșească în curând și să se întoarcă la birou. Îl așteptăm cu toții. Mie îmi vine greu că nu l-am văzut în ultimele zile, chiar mi se pare foarte... ciudat. Domnul Parker mă saluta întotdeauna când intra în birou.”
Inima lui Miriam s-a rupt în două când a aflat că soțul ei nu fusese de câteva zile la muncă. Oare ce motive avea să o mintă? A ascuns verigheta în sertar și i-a spus că se duce la serviciu ca de obicei? De ce?
Plină de mâhnire, a încercat să nu facă un gest necugetat sau o criză de gelozie, mai ales că aveau în spate 20 de ani de căsnicie, timp în care totul a mers perfect. Fiul lor de 8 ani nu ar fi iertat-o dacă făcea o scenă urâtă fără să aibă dovezi care să arate clar că ar fi înșelată. A hotărât să aștepte ora cinei și să îl confrunte la masă, într-o discuție sinceră și deschisă.
Spre seară, femeia a primit un mesaj de la soțul ei:
„Bună, dragă! Nu mă aștepta azi. A apărut ceva la serviciu și voi întârzia. Îmi pare rău.”
Cele mai negre gânduri i-au inundat mintea atunci, dar a hotărât să lase timpul să treacă și să aștepte dimineața pentru a purta o discuție. Și-a propus să îl aștepte, dar, până la urmă, a adormit.
Când s-a trezit, a văzut că jumătatea lui de pat era neatinsă, dar a observat că din bucătărie venea un miros puternic de cafea. A fugit să îl prindă încă acasă și a fost surprinsă să vadă că îi pregătise și ei micul dejun și că își pusese verigheta pe deget.
„Te grăbești?”, l-a întrebat ea nerăbdătoare.
„Da, dragă! Am o mulțime de treburi la serviciu. Aseară dormeai ca un urs, așa că am decis să nu te trezesc, dar ți-am făcut o omletă.”
„Mulțumesc pentru masă, dar voiam să discut ceva cu tine.”
„Îmi pare rău, iubito, dar chiar sunt în întârziere. Putem să o lăsăm pe altădată. Promit că ajung devreme diseară și vom avea timp să vorbim. Acum trebuie să plec. Te rog să mă ierți!”
Apoi s-a retras în dormitor să se pregătească și, când a revenit, gata de plecare, Miriam a observat un detaliu neașteptat. Jack purta mănuși, deși nu era atât de frig afară. A fugit imediat în cameră, la sertarul cu șosete, unde a găsit din nou verigheta ascunsă într-un ciorap. Și-a dat seama că mănușile acopereau lipsa verighetei și suspiciunile din sufletul ei au început să se intensifice.
A fugit imediat după el, l-a zărit în stația de autobuz și a hotărât să îl urmărească de la distanță. Era singura metodă prin care putea afla unde mergea soțul ei, dacă pe cei de la birou îi mințise că este bolnav.
O descoperire sfâșietoare
Mare i-a fost mirarea să constate că s-a urcat într-un alt mijloc de transport, nu în acela care ducea spre locul de muncă. A procedat la fel, folosind însă o altă ușă, și l-a privit din umbră cum butona telefonul. Când a coborât, a coborât și ea, după care l-a văzut sunând la ușa unei case. O femeie mai tânără cu aproximativ 20 de ani i-a deschis și s-au sărutat pătimaș în prag.
Atunci Miriam a înțeles că gelozia ei nu era nefondată și că bărbatul care îi era alături de 20 de ani o înșela. Oare nu conta pentru el că aveau un fiu împreună? Ce exemplu îi putea oferi el băiețelului de opt ani?
A rămas în cafeneaua de vizavi și a așteptat că bărbatul să plece, moment în care a fugit într-un suflet la ușă, dorindu-și să discute cu amanta lui. S-a gândit că a mințit-o și pe ea din moment ce nu purta verigheta când se întâlneau și a sperat să găsească un aliat. De fapt, și-a imaginat că se va simți și ea rănită și că împreună vor reuși să îl confrunte.
Miriam a sunat la ușă și a așteptat. Câteva clipe mai târziu, ușa s-a deschis în sfârșit și aceeași femeie a apărut în prag.
„Da? Vă pot ajuta cu ceva?”
„Bună! Hm... tu nu mă cunoști, dar nu o voi lua pe ocolite. Te-am văzut cu soțul meu, știu ce se întâmplă între voi. Pot intra să vorbim?”
„Poftim? Cred că ați greșit adresa, doamnă! Nu știu despre ce vorbiți!”
Apoi femeia a încercat să îi trântească lui Miriam ușa în nas, dar aceasta a opus rezistență și a rugat-o să mai rămână câteva secunde.
„Nu, stai! Te rog! E vorba de Jack. Bărbatul cu care te întâlnești... îl cheamă Jack, nu? El este soțul meu. Și eu sunt soția lui de 20 de ani. Nu este cine pretinde că este. Mă înșală cu tine și probabil că ție nu ți-a spus despre mine. Și-a scos verigheta înainte de a pleca la serviciu”, a spus Miriam, arătându-i femeii verigheta.
„Doamne! Nu pot să cred așa ceva! Deci m-a mințit? Îmi pare rău! Nu am știut nimic! Jur!”
„Nu aș vrea să fac o scenă, vreau doar să vorbim.”
Tessa, căci așa o chema pe femeia mai tânără, cu care Miriam era înșelată, a invitat-o în casă și a ascultat îngrozită povestea despre cel pe care îl credea doar al ei.
„Îl iubesc. Ne-am construit o viață fericită și nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să trăiesc o asemenea zi! Încă nu-mi vine să cred că sunt aici și că vorbesc cu tine.”
„Nici eu și nu știu ce să spun. Ne-am întâlnit într-un bar, în urmă cu șase luni. Eram cu prietenii de la serviciu, iar Jack s-a apropiat de mine și m-a întrebat dacă aș dori să beau ceva. Nu purta verighetă și am crezut că era singur. Mi s-a părut fermecător și, deși de obicei nu accept favoruri de la străini, nu știu de ce... M-am gândit, ce rău ar putea să se întâmple dacă accept să beau un pahar cu el? Dar apoi ne-am întâlnit din nou o săptămână mai târziu... la același bar. Și am aflat că birourile noastre sunt apropiate. Am început să ne întâlnim în fiecare zi și am trecut de la cunoștințe la „prieteni”. Dar amândoi știam că orice era între noi... cu siguranță nu era doar prietenie. Felul în care mă privea... Îmi pare rău, știu că este soțul tău, dar nu am făcut-o intenționat, nu am vrut să mă îndrăgostesc de el. Și... știu că și el mă iubește.”, a oftat Tessa.
„Uite, Tessa, nu te învinuiesc. Știu că nu știai că Jack este un bărbat căsătorit. Și eu nu te judec pentru nimic din ceea ce ai făcut. Dar trebuie să înțelegi că orice ai cu Jack trebuie să se termine. Are o casă. O familie. O soție și un fiu de 8 ani. Nu poți distruge familia altcuiva. Nu ai acest drept.”, a spus femeia, înghițindu-și lacrimile.
„Nu distrug casa nimănui! Nu este vina mea dacă Jack nu te mai iubește, Miriam. Îl iubesc pe Jack așa cum nu am iubit pe nimeni până acum și știu că și el simte la fel. Puteai să fii căsătorită cu el și o mie de ani, dar ce este scopul căsătoriei când nu mai există dragoste? În mod clar, el nu te va iubi la fel de mult pe cât mă iubește pe mine. Deci... poate tu ești aceea care ar trebui să dea înapoi și nu eu.”
Miriam a fost surprinsă de îndrăzneala tinerei și, pe când simțea că va exploda de nervi, o voce blândă de copil le-a întrerupt discuția.
Amândouă și-au întors privirile spre intrarea în bucătărie, unde stătea o fetiță cu ochi albaștri, care semăna mult cu Tessa. Totuși, Miriam nu a putut să nu observe că micuța nu avea păr, era palidă și cu cearcăne adânci sub ochi. A realizat imediat că micuța este bolnavă de cancer sau de altceva la fel de grav.
„Când vii să ne uităm la desene animate? Vii și tu cu noi?”, a întrebat micuța Lily, uitându-se la Tessa.
„Aproape am terminat, dragă. Ce-ai zice să intri și să mă aștepți? Cred că ar trebui să pleci, Miriam.”
„Este fiica ta?”
„Nu e treaba ta! Te rog să pleci. Nu mai veni aici niciodată! La revedere!”
Dar Miriam nu a plecat și nici nu a vrut să cedeze. S-a gândit cum o poate convinge să renunțe la soțul ei. A văzut că Tessa avea o casă modestă și s-a gândit că este posibil să nu aibă suficienți bani pentru tratament, așa că i-a venit o idee.
„Văd că are cancer. Te pot ajuta. Dacă-mi lași soțul în pace, voi plăti tratamentul lui Lily. Integral. Am primit o moștenire de la o rudă îndepărtată, dar Jack nu știe despre asta. 100.000 de dolari. Este o sumă aproximativă pe care am primit-o după achitarea taxelor și impozitelor. Sunt gata să ți-o dau ție dacă faci cum spun eu.”
Cu lacrimi în ochi, Tessa se zbuciuma, întrebându-se dacă să accepte sau nu oferta. Era în joc viața fiicei sale.
„Fă o alegere înțeleaptă, dragă! Știu că banii pe care ți-i ofer ar fi suficienți pentru chimioterapia lui Lily și pentru ca voi două să începeți o nouă viață într-un oraș nou! Pot să vă aduc banii mâine! Deci... ce zici?”
Tessa nu a putut rosti nimic, doar s-a uitat pierdută spre micuța ei și după câteva secunde a dat din cap afirmativ.
„Ei bine, atunci, bănuiesc că este un da! Ai făcut alegerea corectă! Crede-mă, nu vei regreta. Deci... ne vedem mâine la două. Sper că așa rămâne!”
A doua zi, cele două s-au revăzut, Tessa a luat banii și i-a promis lui Miriam că va pleca departe și îl va lăsa în pace pe Jack.
Se va ține de cuvânt amanta?
După câteva zile, Miriam se simțea deja mai ușurată, mai ales că nu percepea vreo schimbare în comportamentul lui Jack. S-a gândit că nu suferă după despărțire și a presupus că a fost doar o aventură. Bărbatul nu își mai scotea verigheta când pleca dimineața de acasă, ceea ce însemna că se ducea la serviciu.
Dar, la numai patru zile după confruntarea cu Tessa, a găsit din nou verigheta soțului în dulap. Plină de mâhnire, a fugit într-un suflet la casa femeii, acolo unde i-a descoperit din nou pe amândoi. Jack a deschis ușa fără să se aștepte că mama fiului său ar putea fi afară.
„Mmm... Miriam?! Ce cauți aici?”
„Ce fac eu aici?! Doamne, sper că glumești! Biroul tău și-a schimbat adresa? E timpul să-mi dai un răspuns, Jack! Cum ai ajuns aici când trebuia să fii la serviciu?!”
„Jack, cine e acolo?”
Lui Miriam nu i-a venit să creadă când Tessa a apărut în prag, ocupându-și locul lângă Jack.
„Wow! Așa te ții tu de cuvânt? Manipulatoare ce ești! Cum îndrăznești să te întorci aici după ce mi-ai promis că vei părăsi acest oraș pentru totdeauna?! Ai crezut că sunt o proastă care nu va afla niciodată, nu?!”
„Vă cunoașteți? Unde trebuia să mergi, Tessa? Ce se întâmplă?”, a întrebat Jack nedumerit.
Tessa și-a încrucișat brațele și s-a uitat sfidătoare la Miriam.
„Soția ta a venit să mă confrunte acum patru zile, după ce ai plecat, Jack. Ea a vrut să mă scoată din viața ta în schimbul a 100.000 de dolari. M-a mituit. Mi-a spus că va plăti chimioterapia lui Lily dacă te las. Și am fost de acord. Dar...”
„Ce naiba?! 100.000 de dolari? De unde ai luat toți banii ăia? Și... ai mituit-o?”
„Uite, Miriam, ești o femeie bună. Și da, ar fi trebuit să fac cum ai spus. Am vrut!”, a adăugat Tessa.
„Atunci ce naiba cauți aici?! Te-am rugat să ne părăsești, Tessa! Și tu... iată-te! Cu soțul meu! În nenorocita asta de casă!”
„Uite, îmi pare rău, Miriam. Am încercat, bine? Chiar am încercat! Dar... nu am putut înceta să îl iubesc pe Jack. Nu puteam să-l uit și să merg mai departe... Îl iubesc mai mult decât orice. Și el mă iubește. Așa că a trebuit să mă întorc. Nu am putut să stau departe de el.”
„Jack, tu auzi ce spune? Pretinde că te iubește! Haide, Jack! Știi că suntem căsătoriți de peste 20 de ani! Și această fată are impresia că te poate cuceri în doar câteva luni. Spulberi anii de dragoste și încredere avută unul în celălalt! Pentru numele lui Dumnezeu, vino acasă cu mine! Bine? Ea... este cu 20 de ani mai tânără decât tine, Jack! Nu face asta! Te iert pentru tot! Doar vino cu mine! Te rog! De ce să ne distrugem familia fericită pentru a ei?!”
„Ei bine, dacă știi deja totul, cred că la această întrebare devine și mai ușor de răspuns... Te respect, Miriam... ca femeie, ca mama fiului meu... Apreciez tot ce faci pentru noi. Ești foarte specială pentru mine, dar ce este între noi nu se mai poate numi dragoste. Știm amândoi asta. Îmi place Tessa. Și nu mai simt același lucru pentru tine.”
„Oh, te rog, Jack! Lasă prostiile astea! Crezi că să te culci cu o femeie pe care ai întâlnit-o acum șase luni este dragoste?! Întoarce-te de dragul familiei noastre, Jack! Ce o să se gândească fiul nostru despre tine când va crește?!”
„Vă voi sprijini pe tine și pe Harry după ce vom divorța. Și asta este tot ce pot face pentru tine acum. Uită-mă și mergi mai departe... Această relație ne ucide pe amândoi. Nu vreau să te forțez și mă simt sufocat că trebuie să caut căi și să te mint pentru a petrece timp cu Tessa și Lily. Eu... cred că am răspuns la ceea ce ai vrut să știi. Așa că... te rog, lasă-mă liber!”
„O, Doamne! Nu vezi ce încearcă ea să facă?! Nu pot să cred că o tânără necăsătorită te-a spălat pe creier. Dar ei bine, dacă crezi că voi sta aici și o să cerșesc, asta nu se va întâmpla, Jack. Și tu, îmi vreau banii înapoi! Fiecare bănuț!”, a țipat, îndreptându-se spre Tessa.
„Eu... nu îi mai am acum!”
„Nu-i ai? Ce naiba vrei să spui?! Nu te-ai ținut de cuvânt, așa că ai face bine să-mi dai banii!”
„Îți voi aduce banii, Miriam, dar... Am nevoie de ceva timp. Am plătit deja pentru tratamentul scump și chimioterapia lui Lily. Îmi pare rău. Îți promit că-ți voi plăti fiecare ban pe care ți-l datorez.”
„Spune că îți va da totul înapoi, Miriam. Nu ne mai hărțui!”, a intervenit Jack.
„Nu a făcut o altă promisiune pe care nu a reușit să o țină? Cum îndrăznești să-mi cheltuiești banii și apoi să ai pretenția ca eu să te mai cred?”
Un deznodământ neprevăzut
Miriam a simțit că nu se mai poate controla, așa că a plecat. L-a mințit pe tatăl fiului ei că s-a împăcat cu ideea și a pretins că așteaptă banii și actele de divorț în liniște. Dar, în tot acest timp, a pus la cale un plan diabolic și s-a gândit cum ar putea să scape de Tessa. A făcut rost de o sticluță cu otravă, ceva care nu putea fi depistat ușor la analize și a așteptat momentul potrivit.
Era nerăbdătoare să vadă cum va plânge de durere amanta soțului ei când toxinele respective urmau să-i ajungă în sânge. Avea nevoie de oportunitatea perfectă pentru a folosi licoarea și credea că a găsit-o. Într-o zi, Jack a venit acasă să-și scoată fiul de 8 ani la plimbare.
„Deci... unde plănuiți să mergeți? Vreau ca Harry să fie acasă în siguranță și înainte de 8.”
„Serios, Miriam? Crezi că-l lași pe mâna unui străin? Te îndoiești de faptul că sunt părinte? Sunt tatăl lui!”
„M-ai înțeles greșit, Jack. N-am spus asta niciodată. Doar că... sunt îngrijorată, bine? Haide! În calitate de mamă, merit să știu unde se duce.”
„La grădina zoologică. Tessa merge la sală azi după muncă, așa că Harry și cu mine îi vom duce geanta de sport cu lucrurile necesare pentru antrenament, iar după aceea, vom merge la grădina zoologică până ce iese ea de la sală. Acum, dacă mă scuzi, trebuie să merg la baie.”
„Bine, bine. Da, sigur. Știi drumul.”
Miriam știa că aceasta era singura ei șansă. A luat flaconul cu otravă și a turnat-o pe toată în termosul de sală din care urma să bea Tessa.
Apoi, femeia a rămas liniștită acasă, așteptând să primească vestea cea „tragică”. Dar ceva neprevăzut s-a întâmplat, iar planul ei a fost dat peste cap!
I-a sunat telefonul, era chiar tatăl fiului său:
„Miriam, te rog, vino acum la spitalul din oraș! Îl duc pe Harry acolo! Nu știu ce s-a întâmplat, dar a spus că îi este sete și în mașină aveam doar termosul lui Tessa, așa că l-am rugat să bea apă din el. Și Harry... a leșinat imediat. Nu se trezește... Am încercat totul! Te rog să vii la spital!”
Lui Miriam i-a scăpat telefonul din mână și s-a prăbușit la podea, sfâșiată de durere, după ce a realizat ce făcuse... Fiul ei a fost victima dorinței sale de a-și păstra soțul cu orice preț.
Această poveste este dovada care atestă că, de cele mai multe ori, copiii au de suferit cel mai mult din cauza orgoliilor părinților.
Articolul este o adaptare a celui publicat pe Amomama.
Urmareste-ne pe Google News
