Atlasul parului

      Cultura o descoperim in fiecare dintre noi, iar identitatea unui popor se remarca si se identifica cu personalitatea fiecaruia, si fara sa ne dam seama purtam cu noi obiceiuri si traditii mai departe. Fiecare tara se remarca prin traditii incantatoare, deosebite sau chiar ciudate. In privinta parului, simbolurile si obiceiurile sunt nenumarate si uimesc de pe un continent pe altul.
     Africa de Sud este una dintre tarile in care parului ii sunt date puteri magice. Se crede ca parul taiat poate fi folosit de magicieni pentru blesteme si incantatii. Astfel, pentru a evita astfel de blesteme, dupa ce este tuns, parul este ars sau ingropat. De asemenea, conform traditiei o femeie nu isi tunde parul fara consimtamantul sotului ei. Pe de alta parte, trebuie sa il acopere din respect pentru familia ei. Este un mod prin care femeile maritate se deosebesc de cele nemaritate.
     In Congo, ca si in alte mari culturi, parul si unghiile sunt considerate o extensie a propriei tale persoane atat in timpul vietii cat si dupa moarte. In Congo, de exemplu, parul si unghiile unei persoane decedate sunt asezate intr-o statueta ce simbolizeaza moartea, pentru a mentine o atmosfera benefica in famila decedatului.
     In multe tari parul a fost considerat ca fiind o leguma. In Nigeria si Benin parul este comparat cu un tufis. Dar nu orice tufis – din moment ce protejeaza capul – iar capul este considerat un sanctuar pentru spirit si avand puteri deosebite. Corpul, se crede, ca are origine intr-o statueta modelata de un Dumnezeu artistic si adusa la viata prin suflarea divina. Prin urmare, este important sa ai grija de tufisul protector si sa-l faci cat mai atractiv prin ornamente.
     Ca toate tarile africane, Togo are o traditie foarte bogata in obiceiuri, mai ales in privinta parului, confirmandu-i natura sacra si magica. Indiferent de varsta unei persoane, chiar si cand este tuns, parul este considerat o extensie a propriei persoane. De aceea nu poate fi ingrijit chiar de oricine, alegandu-se cu mare grija un stilist. Momentul in care tunzi parul este crucial, in nici un caz noaptea, pentru ca spirite malefice ar putea captura aceasta parte din trupul tau pentru a blestema sau pentru a provoca moartea.
     In Egipt, ca si in multe alte tari, constient sau nu, parul si coafura lui sunt un mod de a te identifica cu un anume grup social. Se pare ca civilizatia egipteana a dovedit acest fapt cu cea mai mare claritate. Femeile si barbatii din clasa sociala cea mai inalta purtau peruci foarte sofisticate, din par natural sau lana. Preotii erau imediat recunoscuti dupa capetele rase, simbol al puritatii, in timp ce taranii si servitorii erau obligati sa poarte parul foarte scurt.
     In Israel, mai precis traditia ebraica, ce nu este exclusiv israelita, baietii nu isi tund parul pana ce nu incep sa inteleaga regulile iudaismului, inainte de a implini 3 ani. Prima lor tunsoare simbolizeaza supunerea fata de religie. Astfel, barbatii trebuie sa poarte parul scurt, pentru ca parul lung se considera ca duce catre vanitate si mandrie.
     Daca exista vreo tara care sa aiba o legatura foarte stransa cu parul, aceasta trebuie sa fie Franta. Romanii, care au primit o opozitie fioroasa in aceasta tara, au numit-o „Gallia Comata” sau „ Galia cu parul lung” , iar cand Cezar a fost, intr-un final, victorios, s-a impus scurtand parul lung al adversarilor. Din moment ce parul a simbolizat forta si libertate inca de pe vremea celtilor, tunderea parului a reprezentat cea mai mare umilinta posibila. Regii merovingieni erau cunoscuti ca si „regii cu parul lung”. Parul reprezenta virtutea si sacrul. Dupa ce au mai trecut secole, parul e devenit un element esential al modei, si, chiar daca perucile au fost folosite inca de pe vremea Egiptului antic, in Anglia si in Franta au devenit populare in secolul 17. Considerat o extensie a fiintei, parul este mai mult decat un suvenir, parul Mariei Magdelena fiind pastrat in manastirea iacobina Sf. Maxim.
     Ca o tara „noua” si multietnica, Statele Unite nu are o traditie bine conturata in privinta parului. Detine insa o istorie a amerindinenilor, asa cum au observat primii exploratori, indienii aveau mare grija de parul lor, aplicand grasime si colorandu-l. Indienii erau recunoscuti pentru colectionarea scalpurilor dusmanilor, aceasta practica fiind intalnita si la gali, franci, germani si sciti. Scalpul simbolizeaza forta si magia atribuite parului, chiar si cand parul este tuns. Astfel, scalparea dusmanilor era lovitura finala prin care i se inlatura sufletul.
     In Mexic parul ocupa un loc sacru si magic in societate. In cultura azteca, parul era considerat casa Domnului si preotilor le era intrezisa tunderea lui. In zilele noastre, este foarte comun sa auzi o femeie ca promite sa-si tund parul lung, daca ruga ii este ascultata. De asemenea, parul este folosit si in ritualuri magice sau voodoo, pentru blesteme si alte vrajitorii.
     India este una dintre tarile in care parul are poate cel mai important rol in societate, fiind primul criteriu pe care se bazeaza frumusetea unei femei si avand un caracter sacru. Femeile indiene vor sa aiba un par negru, lung si drept, 80% dintre ele avandu-l asa si ingrijindu-l cu mare atentie. Cuvantul samponare vine din hindusa, „champoo”, insemnand masaj. La nunta, femeia hindusa poarta bijuterii sau flori in par, prezenta unei pudre rosii dovedind statutul de femeie maritata. Pe de alta parte, vaduvele trebuie sa-si taie parul pentru ca nu mai au de ce sa fie atragatoare.      In Rusia, traditia asociaza simbolic parul cu natura, cu Mama Natura, mai precis, cu recoltele si painea. De aceea, painea este impletita ca si parul.
     In Japonia antica, parul avea un rol social si ierarhic, cu par lung lasat liber pentru femeile de la curte si implicit, parul strans in cazul servitoarelor. In cazul samurailor, exista o ceremonie intitulata” kami wo hayasu”, prin care tinerii samurai deveneau adulti primind o anumita coafura. Alt obicei este acela de a pastra o suvita din prima tunsoare a copilului petru a face o pensula. In prezent, in cazul luptatorilor de sumo, daca unul dintre ei renunta la aceasta disciplina, intr-o ceremonie speciala „mage wo kiru” ii este taiat parul.
     In Singapore, majoritatea etnica, chinezii, are traditii diferite. Rad capul copilului la o luna, si nu tund parul in primele doua saptamani din Noul An Chinez. Dupa ce o ruda moare, nu au voie sa isi taie parul 49 de zile.
     Ca in multe alte culturi ancestrale, traditia aborigena din Australia, ofera o mare importanta parului. Acesta are puteri magice si poate fi folosit de vrajitori pentru magie si blesteme. In zona urbana, locuitorii au mare grija la modul in care arunca parul tuns. Lungimea parului dovedeste si o anumita ierarhie. Daca lasi parul sa creasca inseamna ca ai avansat in functie. Simbolic, parul este taiat daca familia este in doliu.
     In Romania, parul poate fi inclus intr-un obicei mai putin comun. In prima zi de nastere a copilului, o tava este plasata in fata lui cu mai multe obiecte: o carte, un cutit, un stilou, bani, etc. Conform traditiei, „ la mot” o suvita din parul copilui este taiata si pusa pe crestet. Obiectul pe care il va alege acesta de pe tava va conditiona viitorul sau profesia lui.