Alexandra, adolescenta salvată dintre dărâmăturile din Rahova face declarații uluitoare la o lună de la tragedie. „Am ridicat și eu mâna și am strigat cât de tare am reușit”
A trecut o lună de la explozia devastatoare care a zguduit cartierul Rahova și a transformat un bloc într-un morman de beton. Acum, una dintre supraviețuitoare rupe tăcerea și povestește tot ce a simțit în acele clipe de coșmar.
Este vorba despre Alexandra Neagu, adolescenta de 17 ani care a căzut de la etajul 7 până pe nivelul 5, după ce suflul deflagrației a aruncat-o în gol. Tânăra își amintește cu lux de amănunte cum a agonizat sub bucățile de beton și sub praful greu.
Tragedia, care a curmat viața a trei persoane și a rănit zeci de locatari, continuă să lase urme adânci în rândul celor care au supraviețuit miraculos. Pentru Alexandra, părea să urmeze o zi obișnuită, după ce se băgase la somn cu gândul că urma să meargă la școală. Dar nu a mai ajuns la ore, iar câteva secunde au fost suficiente pentru a-i separa viața în „înainte” și „după”.
„A fost un coșmar care încă nu s-a terminat”
În mesajul ei, publicat la exact o lună de la tragedie, fata își adună puterile și descrie forțele nevăzute care au ținut-o în viață. Spune că este recunoscătoare lui Dumnezeu, dar mai ales mamei ei, Marilena Neagu, care, disperată, striga după ea printre dărâmături și fum.
„Tot ce am făcut a fost să mă bag la somn și ce a urmat a fost un coșmar care încă nu s-a terminat. Puteam să mor, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut în viață. Dar nu numai lui Dumnezeu îi mulțumesc, de asemenea și mamei mele. Dacă nu era ea, eu nu mai trăiam. Tot ce-mi amintesc este mama care mă striga și le arăta pompierilor care nu voiau să o asculte unde sunt.
Am văzut-o și am auzit-o și am ridicat și eu mâna și am strigat cât de tare am reușit înapoi. După îmi amintesc că am văzut în blocul alăturat un bărbat și o femeie care aveau geamul spart și se uitau la mine din apartamentul lor. Îmi amintesc vag discuția cu pompierul care m-a salvat și căruia îi sunt profund recunoscătoare. Știu că i-am zis că nu-mi simt picioarele. Nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva din cauza unor oameni incapabili și iresponsabili.”, așa începe mesajul tulburător al Alexandrei Neagu.
„Pe cei vinovați i-aș pune doar o săptămână în locul meu”
Descrierea recuperării pe care Alexandra trebuie să o urmeze este uluitoare. Fata detaliază suferințe pe care majoritatea oamenilor nu le vor experimenta niciodată într-o viață. Iar la toate acestea se adaugă o incertitudine copleșitoare, căci nu știe dacă va reveni vreodată la viața de dinainte de explozie.
„Pe cei vinovați i-aș pune doar o săptămână în locul meu ca să simtă pe pielea lor cum este să fii mobilizat din două în două ore, de pe o parte pe alta, de către alte persoane. Să fii transferat cu cearceaful de pe un pat pe un fotoliu mobil pentru a merge la proceduri și invers, să fii sondat din șase în șase ore pentru a li se goli vezica urinară, să i se facă clismă în fiecare seară pentru a putea avea defecație, să fie spălați pe cap și pe corp de către părinți sau de către alte persoane, să suporte tratamentul administrat, analizele care se recoltează în mod frecvent, nemai vorbind de procedurile zilnice care sunt epuizante și să trăiască cu incertitudinea că viața lor nu va mai putea fi niciodată la fel.”, a mai povestit adolescenta cu durere în suflet.
„Tot ceea ce vreau este să-mi reiau viața de dinainte”
În mesajul ei, Alexandra vorbește și despre lipsa de responsabilitate și sprijin pe care spune că a simțit-o din partea autorităților. Familia ei, rămasă fără locuință și fără stabilitate, încearcă să se adapteze unei realități dure din care a ajuns, fără nicio vină, să facă parte.
Adolescenta și-a deschis sufletul atât de mult încât a mărturisit care este cea mai mare dorință a ei, aceea de a reveni la viața pe care a dus-o înainte alături de toți cei dragi.
„Eu și familia mea suntem într-o situație pe care nu ne-am ales-o și n-am greșit cu nimic să fim în ea. Doar am plătit taxe și am cotizat pentru un stat care doar se împiedică în birocrație și caută vinovați în loc să găsească și să ofere soluții.
Asta este o mică imagine din tabloul în care trăiesc de o lună de zile încoace. Tot ceea ce vreau este să-mi reiau viața de dinainte, să pot dansa din nou și să fiu 100% independentă și în siguranță în căminul pe care îl aveam cu familia mea și ca părinții mei să aibă viețile lor normale cu job și tot ce înseamnă și surorile mele să poată să-și reia viața normală de copii.”, a mai scris tânăra în mesajul său.
Cu toate acestea, speranța rămâne unul dintre puținele lucruri care încă îi luminează drumul. Alexandra Neagu visează să poată dansa din nou, să se întoarcă în sala de clasă, să meargă singură, cu pașii ei, spre viitor.
Important de precizat este că familia ei are în continuare nevoie de sprijin financiar, fără de care nu ar putea suporta costurile recuperării. Donațiile se pot face în contul mamei:
IBAN: RO48INGB0000999909044521
Titular cont: Marilena Neagu
Banca: INGB Centrală
Moneda: RON
SWIFT/BIC: INGBROBU
Surse foto: Facebook, Facebook, Facebook
Surse articol: Stirilekanald, Antena3, Cancan, Prosport
Tags: Stiri Romania
Urmareste-ne pe Google News
