Călin, un tânăr de etnie romă care a crescut în orfelinate, fără părinți, a reușit să devină asistent medical la Institutul Oncologic „Ion Chiricuță” din Cluj
Călin Alexandru Ponta s-a născut la Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, dar nu a avut ocazia să crească într-o familie iubitoare. A fost abandonat de părinți, așa că și-a petrecut anii copilăriei în centre de plasament. Acum are 31 de ani și a reușit să își găsească un loc de muncă stabil, într-un domeniu complet neașteptat.
Tânărul de etnie romă și-a depășit de mult condiția, iar în prezent este asistent medical în cadrul Institutului Oncologic „Ion Chiricuță” din Cluj-Napoca, pe secția de Pediatrie. Are grijă de copiii internați acolo și este foarte încântat de ceea ce face. Din păcate, drumul său nu a fost unul ușor, chiar dacă astăzi își trăiește visul pe care nu oricine are ocazia să și-l împlinească: acela de a merge cu drag la serviciu.
Copilăria grea l-a ambiționat să ajungă cineva
A fost abandonat la naștere și, în ciuda acestui fapt, a avut norocul să își găsească drumul în viață. Norocul său a fost că i-a plăcut școala și că a dorit să învețe cât mai multe despre domeniul care îl pasiona.
„Am locuit într-o casă de copii din Zalău, după care la una din Jibou. Am terminat 8 clase, după care am urmat o școală profesională în domeniul construcțiilor. Mi-am dorit să continui școala și am terminat și liceul, rută progresivă, și nu m-am lăsat până nu am absolvit 13 clase, în Zalău.”, a povestit Călin Ponta pentru publicația Cluj24.
Când era mic, a fost internat la spitalul din Zalău, moment în care a luat pentru prima oară contact cu această lume. Atunci și-a dat seama că vrea să lucreze în domeniu, și-a setat un obiectiv și nu a renunțat până când nu l-a atins. Bineînțeles, a avut de parcurs cale lungă și chiar a întâlnit numeroase obstacole pe drum.
În ultima clasă de liceu, s-a înscris la o școală post-liceală de asistenți medicali pe care o putea promova doar dacă lua Bacalaureatul. Mulți nu au crezut în el la început, gândindu-se ca va pica examenul, dar el le-a dovedit că știe ce vrea și unde are de gând să ajungă.
„M-am înscris la post-liceală, dar personalul de acolo nu a avut încredere în mine că voi reuși. Am trecut, însă, la toate materiile.
M-am pus pe învățat, în paralel învățam și pentru BAC. Primul am luat examenul de Română iar după 2 ani, în sesiunea din vară, l-am luat pe cel de Matematică, cu nota 5,15. Atât de tare m-am bucurat de nota asta, ca unul care a luat 10. Și apoi am luat și examenul la Chimie, parcă a scris pixul singur, așa de bine am știut.”, și-a amintit tânărul.
Următorul pas a fost înscrierea la facultate
Anul 2014 a reprezentat o nouă treaptă în evoluția sa, fiindcă atunci și-a luat Bacalaureatul și a absolvit post-liceala. Această dublă reușită i-a dat curaj să se înscrie la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, pe locurile speciale pentru romi.
„Am intrat cu media 6,64 la Facultatea de Medicină, specialitatea Asistentă Medicală Generală. M-am bucurat că mi s-a îndeplinit visul de a deveni student. Țin minte că am avut un examen în anul I la care se pica la greu, la Microbiologie, doar 40% luau. M-am pus pe învățat, am fost foarte atent la cursuri. Trebuia să scriu despre virusurile hepatice și cele gripale, am scris fără greșeală, iar la final m-am văzut pe lista celor reușiți cu nota 8. Eram în al noulea cer.”, a povestit Călin Ponta cu nostalgie despre anii studenției.
Viața bate filmul! O mamă a absolvit facultatea de medicină din Iași alături de fiul ei
„Sunt făcut pentru așa ceva”
Călin Alexandru Ponta și-a dat seama că nu poate să facă altceva în viață, după ce a trecut prin mai multe experiențe. Nu a reușit să își găsească un post la spital din prima, așa că a fost nevoit să aștepte șansa lui. După absolvirea facultății (cu media de licență 7,50), a fost infirmier trei luni, apoi a lucrat ca agent de pază la o firmă din București și apoi la una din Zalău.
Nu i-a mers rău nici atunci, doar că simțea că îi lipsește ceva. Până la urmă, li-a făcut curaj și s-a prezentat la un concurs pentru postul pe care îl are acum.
„Mi-am luat inima în dinți și în aprilie 2022 m-am înscris la concurs la Institutul Oncologic Cluj-Napoca (IOCN), să-mi încerc norocul. Am vrut să văd cum e un astfel de concurs la Cluj.
Am dat întâi proba scrisă, iar după aceea am fost chemați de comisie la interviu, ca să nu mai venim a doua zi. La partea de interviu am avut o singură întrebare, ce știu despre glucoză, și am spus tot ce învățasem.
Nu am știut ce am făcut la examen, dar după câteva zile, eram la Zalău, primesc un telefon de la IOCN prin care am fost anunțat că am luat postul de asistent medical. I-am zis doamnei care m-a sunat că nu cred până nu văd.”, a spus Călin Ponta despre vestea care i-a umplut sufletul de bucurie.
Dar în inima lui s-a născut și un soi de îndoială, fiindcă a trebuit să facă o alegere grea. Nu știa dacă i-ar fi mai bine să rămână în Zalău, unde cheltuielile erau mai mici sau dacă să se mute în Cluj, unde are de plătit o chirie mai mare. Dar, în cele din urmă, și-a ascultat inima, iar astăzi muncește cu plăcere.
„Atunci a început lupta cu mine însumi. Ce să fac? Să merg la Cluj-Napoca, unde viața e mai scumpă și chiriile sunt mai mari? Sau să rămân la Zalău, ca agent de pază? Dar am decis să îmi urmez visul de a profesa ca asistent medical, astfel că, la finalul lunii aprilie, eram angajat la Institutul Oncologic, unde lucrez și în prezent.”, a mai spus el.
Tânărul a mărturisit, pentru aceeași sursă, că a fost atras încă din școală de anatomie și că se consideră făcut pentru a ajuta oamenii:
„Mi-a plăcut tot ce am învățat la școală de la început și tot de atunci am simțit că trebuie să ajut oamenii. Materia preferată a fost, fără îndoială, anatomia. Dacă nu iubești omul, nu ai ce să cauți în medicină, iar eu sunt făcut pentru așa ceva. (...) Sunt fericit, merg cu drag la serviciu în fiecare zi.Este cel mai plăcut lucru din viață, să fii bucuros pentru ceea ce faci. Dumnezeu mi-a dat minte și m-a ajutat”
Își trăiește visul, deși nu a avut niciodată sprijinul părinților biologici
Deși inițial a fost repartizat pe Secția Hematologie la compartimentul Transfuzii, a reușit să se transfere pe Secția Oncologie Pediatrică, unde lucrează și astăzi.
A ajuns atât de departe pe cont propriu și singur a luptat pentru a răzbi în viață, având în vedere că până în anii studenției nu își văzuse nici măcar o dată mama. Femeia care l-a adus pe lume s-a gândit că ar fi bine să îl caute când era în anul II de facultate, dar l-a mai făcut încă o dată să sufere. L-a invitat la o întâlnire și apoi l-a lăsat cu ochii în soare.
„Eram curios să văd cine e mama mea care mi-a dat viață, cum arată. De tatăl meu nu știu nimic nici în ziua de astăzi. Prima oară am vorbit și am văzut-o pe mama pe telefon. Mi-a spus că îi pare rău că m-a lăsat, dar nu avea altă soluție. Am iertat-o, pentru că așa se spune și în Biblie.
M-a întrebat dacă vreau să mă întâlnesc cu ea la Timișoara și am acceptat, eram student, aveam reducere pe tren. Mi-am luat bilet și am cumpărat cele mai scumpe flori pentru mama, eram în Gara Cluj-Napoca, gata să urc în tren, când m-a sunat că nu mai ajunge și să nu mai merg…”, a mai spus tânărul pentru sursa menționată anterior.
Marea întâlnire a avut loc abia în 2017, când mama sa l-a căutat din nou, oferindu-se să îl viziteze. S-au văzut în căminul în care stătea el pe atunci, dar acel moment nu a fost de ajuns pentru a solidifica relația mamă-fiu. În prezent, cei doi vorbesc rar pe rețelele sociale, după cum a dezvăluit el pentru publicația Cluj24:
„Am așteptat-o în gară. A ajuns și trenul ei și, pe peron, ne-am îmbrățișat, dar nu am simțit nimic. Nimic. Niciun sentiment că îmi țin mama în brațe. A fost mai mult o curiozitate din partea mea, să văd cine mi-a dat viață.
A stat cu mine o noapte în cămin și am văzut că avea teancuri de bani, dar nu mi-a dat niciun leu. Dimineață am condus-o la gară și a plecat…Mai ținem din când în când legătura pe rețele de socializare, dar cam atât. Asta a fost întâlnirea cu mama.”
Greutățile vieții nu l-au împiedicat pe Călin Ponta să ajungă în locul pe care îl merită și pentru care a muncit. Povestea sa ar trebui să fie un exemplu pentru mulți tineri care au toate condițiile și care, din păcate, nu depun niciun efort pentru a reuși în viață.
Surse foto: Facebook, Facebook, Facebook
Surse articol: Cluj24, Gandul, Ziaruldeiasi
Urmareste-ne pe Google News
