Casa din Scornicești a lui Nicolae Ceaușescu s-a transformat în loc de pelerinaj. Oamenii sunt curioși să vadă unde s-a născut „cel mai iubit fiu al poporului”
La mai bine de trei decenii de la prăbușirea comunismului, în micul oraș Scornicești, din județul Olt, locul unde s-a născut Nicolae Ceaușescu a devenit o adevărată destinație de pelerinaj. Zeci de nostalgici trec zilnic pragul casei modeste în care a văzut lumina zilei „cel mai iubit fiu al poporului”, dornici să vadă cu ochii lor începuturile celui care a condus România cu mână de fier timp de 22 de ani.
În perioada comunistă, ziua de 26 ianuarie era marcată cu roșu în calendar. Era aniversarea lui Nicolae Ceaușescu, momentul în care întregul aparat de stat și partidul își exprimau „dragostea nețărmurită” față de conducătorul suprem.
De la grădinițe și până la uzine, ianuarie era luna omagiilor: poezii, lozinci, cântece, panouri uriașe și ode aduse conducătorului.
Scornicești, locul de baștină al fostului lider comunist
Scorniceștiul ar fi, probabil, un orășel anonim din sudul României dacă nu s-ar fi legat pentru totdeauna de numele lui Nicolae Ceaușescu.
În anii ’70-’80, localitatea a fost transformată radical. Au apărut blocuri, drumuri asfaltate, o fabrică de mobilă, o echipă de fotbal promovată până în Divizia A și, în mai 1989, Scornicești a primit statutul de oraș, un cadou personal de la „tovarășul” pentru locul nașterii sale.
După 1989, modernizarea s-a oprit brusc, iar Scorniceștiul a redevenit o localitate liniștită, dar fără prea multe oportunități.
Singurul punct care continuă să atragă atenția vizitatorilor rămâne casa natală a dictatorului.
Cum arată casa în care a crescut Nicolae Ceaușescu
Casa familiei Ceaușescu a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un stil simplu, tradițional oltenesc, cu două camere, un hol și un pridvor.
Aici s-au născut zece copii – printre ei, Nicolae, care avea să devină președintele Republicii Socialiste România.
Mobila de lemn, lăzile de zestre, covoarele țesute manual și câteva fotografii vechi completează decorul unei gospodării țărănești tipice.
Într-una dintre camere se găsește bustul Alexandrei Ceaușescu, mama fostului lider, dar și o pictură care îl înfățișează pe Nicolae Ceaușescu la vârsta de 14 ani.
De-a lungul anilor, multe obiecte originale s-au pierdut. După Revoluție, casa a fost vandalizată, iar o parte din mobilierul autentic a dispărut.
„Sunt foarte mulți români care îi trec pragul și acum”
Deși nu este muzeu oficial, casa are un îngrijitor permanent. Este vorba despre Gabriel Lupescu, prieten apropiat unuia dintre nepoții dictatorului, Emil Bărbulescu (fiul Elenei Bărbulescu, sora fostului dictator), care a decedat în anul 2016.
Fiul lui Ion Ceaușescu (cel mai mic dintre frații fostului șef de stat) care poartă același nume cu fostul lider comunist, a confirmat pentru Gândul că există deja planuri avansate pentru deschiderea unui muzeu oficial la Scornicești.
„Muzeul se va face sigur, sunt discuțiile între noi nepoții. După Revoluție nu au mai existat îmbunătățiri sau renovări, însă până la inaugurarea muzeului le vom face.
Este posibil să existe și un bilet de intrare, dar vom decide împreună. Însă ce pot să vă asigur că va fi inaugurată această casă memorială, sunt foarte mulți români care îi trec pragul și acum, lună de lună, există multă curiozitate și multă emoție”, a declarat Nicolae Ceaușescu (Brinki).
Valentin Ceaușescu refuză moștenirea de la Scornicești
Singurul fiu rămas în viață al cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu, Valentin Ceaușescu, nu este interesat nici de terenurile familiei, nici de proiectul muzeului.
Potrivit lui Serghei Mizil, Valentin a refuzat să participe la orice proces de revendicare sau de reabilitare.
„El nu a vrut să deschidă nici procesul pentru terenurile de la Scornicești. A încercat Mircea (n.r. – Oprean, cumnatul lui Valentin Ceaușescu, soțul Zoiei Ceaușescu) și a zis că pe el nu-l interesează.
Nu a vrut, e foarte reticent la astea. Eu cu Mircea și cu nepotul ăla, pe care îl cheamă chiar Nicolae Ceaușescu, am fost cu avocați să cerem partea și el n-a vrut, a zis că nu-l interesează.
Nu a acceptat să dea în judecată statul. I-am spus, de ce nu puneți ceva acolo la intrare (n.r. – pentru organizarea unui muzeu). Nu-l interesează nimic. Eu m-am înțeles cu soția, cu fetița lui, sunt o groază de oameni care vin la Scornicești”, a povestit Serghei Mizil pentru Gândul.
„Pelerinaj” cu drapele roșii și insigne PCR
În fiecare an, la sfârșitul lui ianuarie, curtea casei din Scornicești devine loc de adunare pentru nostalgici.
Oamenii vin cu steaguri ale Republicii Socialiste România, insigne ale Partidului Comunist Român și afișe de propagandă și tablouri cu Nicolae Ceaușescu.
Unii aprind lumânări, alții lasă flori sau coroane la bustul din curte.
Pentru mulți dintre acești oameni, Nicolae Ceaușescu este un simbol al unei lumi pierdute.
Sondaj: jumătate dintre români consideră că „înainte era mai bine”
Potrivit celui mai recent sondaj INSCOP, realizat în 2024, 48,4% dintre români cred că înainte de 1989 se trăia mai bine, iar 55,8% afirmă că regimul comunist „a fost un lucru bun pentru România”.
În același timp, peste 80% dintre respondenți recunosc că în comunism libertățile erau limitate, alimentele raționalizate, iar funcțiile importante erau accesibile doar membrilor de partid.
Cum se explică, atunci, această aparentă contradicție?
Remus Ștefureac, director al INSCOP Research, atrage atenția asupra unei disonanțe cognitive periculoase.
„Aceste disonanțe reprezintă una dintre cheile majore în care ar trebui citite datele acestei cercetări. Pe de o parte, avem 56% dintre români care spun că regimul comunist a fost un lucru bun pentru România, dar 80% spun că, în timpul comunismului, libertățile erau limitate.
Pare o disonanță – păi cum, dacă nu aveam libertate, cum era un regim bun? Asta ridică și un semn de alarmă cu privire la atașamentul nostru real față de libertate. Poate că nu înțelegem suficient ce înseamnă lipsa de libertate.
Și aici e datoria noastră, ca societate, să educăm mai bine – să ne educăm cu toții, și copiii noștri, și pe bunicii noștri – să înțelegem valorile libertății și ce înseamnă să nu o avem”, a declarat sociologul pentru Digi24.
Ce pensie are singurul moștenitor al lui Nicolae Ceaușescu. Ce venituri are Valentin Ceaușescu
Nostalgia, incertitudinea și lipsa de educație – cauze ale fascinației pentru comunism
În România, istoria comunismului este tratată superficial în manuale. Până recent, elevii învățau despre perioada 1945–1989 doar în ultimele luni de liceu, într-un capitol scurt.
Mulți tineri nu știu ce a însemnat Securitatea, cenzura, frica sau foametea anilor ’80.
„În ceea ce privește percepția asupra crimelor comunismului, vorbim și de un nivel cras de necunoaștere. În ultimii 35 de ani am făcut mult prea puțin.
În afară de Memorialul Durerii, care a fost organizat la începutul anilor ’90, nu am depus eforturi mari să promovăm acest tip de cunoaștere. Nu predăm elemente clare care să reflecte ororile regimului comunist în școli.
De-abia acum se discută despre istoria regimului comunist predată în clasa a XII-a. Eu aș întreba: ce facem mai degrabă pentru clasa a IV-a? În Germania, astfel de lucruri, cu privire la istoria fascismului și comunismului, se predau la vârste mult mai fragede.
Nu avem nici resurse suficiente, dar nici eforturi curriculare pe acest subiect. Pe acest fond, îți vine și o propagandă rusă agresivă, care vântură niște minciuni grosolane despre regimul comunist fără nicio legătură cu realitatea”, a mai spus Remus Ștefureac.
Propaganda comunistă este încă vie atât în memoria oamenilor, cât și pe rețelele sociale
Inclusiv persoanele mature, care au trăit pe pielea lor greutățile din timpul regimului, pot încă să cadă în capcana creată de propaganda comunistă.
Deși multe libertăți le era îngrădite, unii oameni consideră că era mai bine deoarece aveau „siguranța zilei de mâine”.
Abuzurile sistemului s-au estompat în mentalul colectiv, iar cei care îl regretă pe Ceaușescu și vin să îl sărbătorească la Scornicești vor să retrăiască o perioadă în care nu simțeau incertitudine.
După 1989, milioane de români s-au confruntat cu inflația, pierderea locurilor de muncă, corupția și exodul în masă. Statul comunist de altădată, oricât de opresiv, părea să ofere o certitudine: aceea că nimeni nu rămânea pe stradă.
Din acest motiv, imaginea liderului care a condus țara „cu o mână de fier” a devenit pentru mulți o figură nostalgică.
Un alt factor care alimentează nostalgia comunistă este propaganda online. Pe Facebook și TikTok circulă zilnic mii de clipuri distribuite de pagini obscure sau de conturi pro-ruse, care glorifică „Epoca de Aur”.
Căsuța de la Scornicești este un simbol al modului în care românii se raportează la propriul trecut.
Cei care îl regretă încă pe Ceaușescu trec pragul acelei case mici, ridicată pe un drum de țară, căutând poate, printre pereții vechi de lut, răspunsuri despre România de ieri și despre cea de azi.
Deși regimul comunist este o perioadă întunecată din istoria țării noastre, în lipsa unei educații istorice solide, trecutul riscă să fie rescris de nostalgie în loc să fie privit cu luciditate.
Surse foto: trecator, gandul, gandul,
Surse articol: gandul, trecator, digi24, digi24
Tags: Stiri Romania
Urmareste-ne pe Google News
