Între victimă și salvator s-a creat instant o conexiune bazată pe încredere și simpatie. Pompierul Iulian Pînzariu a știut cum să-l convingă pe micuț să își păstreze calmul în acea situație delicată, spunându-i că totul o să fie bine și făcându-i o promisiune sinceră. Empatia și dedicarea au fost esențiale în această intervenție, dar probabil a contat la fel de mult și faptul că bărbatul este, la rândul său, tată. Are acasă doi copii, în vârstă de trei și 11 ani.
„Eu sunt Iulian și am venit să te ajut. Te rog să te calmezi. Tremuri! O să te acopăr cu haina mea până când vin colegii de la ambulanță. Uite, acesta este un guler cervical, și o să ți-l pun la gât. Acum o să îți pansăm rana.”, i-ar fi spus atunci sergentul major Iulian Pînzariu.
Iată ce și-a mai amintit sergentul major Iulian Pînzariu din ziua în care a devenit îngerul păzitor al lui Gabriel:
„Era extrem de speriat. Am stat de vorbă cu el, l-am încurajat și l-am mângâiat pe frunte și pe cap, așa cum fac cu proprii mei copii când suferă. I-am promis că îl voi vizita la spital și să nu îi fie teamă.”
Povestea acestui pompier a fost făcută publică de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Iată cum au relatat, cu mândrie, colegii săi întâmplarea pe care micuțul Gabriel probabil nu o va uita niciodată:
„Gabriel, un copil în vârstă de 10 ani, internat în secția de chirurgie, primea, de două ori pe zi, vizitele unui bărbat. Acesta venea uneori îmbrăcat în uniforma de pompier, alteori în haine obișnuite. Chipul lui Gabriel strălucea de bucurie în timp ce ochii bărbatului se înmuiau de emoție. Cu o voce blândă, îl întreba cum se simte, în timp ce, protector, îl mângâia pe frunte. Cunoștea exact cuvintele potrivite pentru a-i aduce un zâmbet pe buze lui Gabriel. Se despărțeau cu greu, dar nu înainte de a face planuri pentru viitoarele vizite și ce bunătăți să aducă.
Personalul medical care îl îngrijea pe Gabriel se întreba: „Oare acest bărbat este tatăl lui sau poate un membru al familiei?”
„El este Iulian, pompierul care a avut grijă de mine imediat după accident,” a spus Gabriel, parcă citindu-le gândurile. „Mi-a promis că mă va vizita la spital și s-a ținut de cuvânt. Dimineața vine singur, iar după-amiaza vine cu soția. L-a adus și pe fiul său în vizită, și acum suntem prieteni. Nu am cuvinte să-i mulțumesc!”.”
Nu doar colegii de breaslă au fost impresionați de atitudinea pompierului, ci și medicul care i-a oferit îngrijiri lui Gabriel după accident. Iată cum a încercat acesta să își arate aprecierea pentru Iulian Pînzariu:
„Doresc să exprim sincerele mele mulțumiri și aprecieri față de Pînzariu Iulian, unul dintre membrii echipei dumneavoastră. În calitate de medic curant al micului pacient de 10 ani, victima unui accident rutier, ce a fost preluat și îngrijit pe timpul transportului de Pînzariu Iulian, am fost impresionată de profesionalismul, dedicarea și competența sa.
Este cu adevărat un activ valoros al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Nicolae Iorga” al județului Botoșani, acesta demonstrând o pasiune și o empatie remarcabilă, vizitând pacientul pe toată durata internării și oferindu-i suport emoțional.
Vă rog să primiți această scrisoare ca o dovadă a recunoștinței mele pentru angajamentul și sacrificiul pe care Pînzariu Iulian le aduce în munca sa. Vă felicit pentru modul în care ați reușit să îl inspirați, acesta este un rezultat direct al eforturilor și devotamentului dumneavoastră în a construi și a menține o echipă de elită la ISU Botoșani.”
Acum, victima și salvatorul au rămas prieteni și oamenii care au fost martori ai legăturii create se așteaptă ca pompierul să devină un model pentru micuțul rănit în accident. Așa a aflat Gabriel că adevărații eroi există și că au chip uman.
Urmareste-ne pe Google News
