Mărturiile șocante ale unui pacient vindecat de coronavirus! Andrei Andó este pacientul cu numărul 102 și, cu toate că a reușit să treacă cu bine de infecția cu coronavirus, bărbatul a rămas profund marcat de chinurile prin care a trecut atunci când se afla sub tratament.
Andrei Andó, directorul executiv în cadrul Consiliului Județean Arad, a relatat în cadrul unei postări pe profilul său de Facebook, întreaga sa poveste, de la momentul în care a fost diagnosticat, până când s-a vindecat.
Sursă foto: Facebook
"Simțeam că mi se rup mușchii, fâșie cu fâșie, de pe picioare"
Bărbatul a povestit depsre stările prin care a trecut și despre ce înseamnă cu adevărat să ai simptomele coronavirusului.
"Sunt pacientul 102 vindecat la Arad de Covid-19. De fapt, între 102 și 105, nu știu exact, dar îmi place să cred că am fost în capul listei, la cât de nerăbdător am așteptat rezultatul…
Vă mulțumesc tuturor pentru susținere, pentru încurajări, pentru miile de mesaje (care continuă să curgă), pentru apelurile telefonice din aceste săptămâni. Nu am răspuns la toate, mai ales la telefon, pentru că nu m-am simțit în stare de conversații, nici măcar scurte.
Da, am avut emoții, am fost îngrijorat. Am avut uneori accese de panică, mi s-a părut, în anumite momente, că starea mea se degradează, mai ales atunci când febra nu ceda nici după zece zile de tratament greu, sau când aveam frisoane, sau când simțeam că mi se rup mușchii, fâșie cu fâșie, de pe picioare.
Am avut o formă moderată Covid-19, fără să fiu cuplat la oxigen. Am urmat 14 zile de tratament, cu medicamente foarte puternice: Lopinavir (Kaletra), Plaquenil, Norvir, Azitromicină, la care s-au adăugat Paracetamol, Algozone, Hepiflor, Vitamina C cu zinc. Lopinavir și Norvir se administrează pacienților care suferă de HIV-SIDA, Plaquenil (sulfat de hidroxiclorochină) celor care suferă de malarie sau lupus. Azitromicina este un antibiotic utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene severe, inclusiv pentru bolnavii de HIV. Acesta este, astăzi, tratamentul pentru formele moderate de Covid-19, dar înțeleg că e o dinamică permanentă a medicației, că se experimentează formule noi mai ales la pacienții afectați sever", a scris acesta pe Facebook.
Citește și: Medic britanic: ”Aceste trei alimente sunt un bun aliat împotriva COVID-19”
Terapia Intensivă, cel mai negru coșmar
Andrei Andó a mai povestit că cea mai frică a sa a fost să nu ajungă la Terapie Intensivă, acolo unde șansele să rămâi în viață sunt foarte scăzute. Experiența pe care Andrei a trăit-o este terifiantă, așa cum se poate deduce din povestirile sale.
"Cea mai mare spaimă a mea a fost să nu ajung la Terapie Intensivă. Acolo, rata de supraviețuire este sub 20%, și nu pentru că medicii nu ar face tot posibilul pentru salvarea pacienților, ci fiindcă virusul ăsta păcătos evoluează agresiv și imprevizibil. Am citit știrile despre morțile frecvente, am văzut dezbaterile la televiziuni și, de fier să fi fost, tot te-ar fi îndoit infodemia violentă, relatările alarmiste, scandalurile permanente stârnite în jurul situației de la Arad. Din interior, lucrurile se văd diferit. Aștepți, stors de putere, ca medicamentele să își facă efectul.
Ești într-o stare psihică delicată, orice creștere de puls sau scăderea cu o unitate a oxigenării plămânului ți se pare semn de sfârșit inevitabil, chiar dacă nu este așa. Și, da, uneori ești în pragul isteriei sau treci de el, te agiți, te panichezi. Nu te-ar consola nici o sută de medici la căpătâi, pentru că ai o tensiune interioară care îți strânge stomacul, îți întunecă rațiunea. Te simți suspendat între viață și moarte, chiar dacă nu ești așa… Necunoscutul te face să crezi într-un deznodământ tragic inevitabil, deși peste 90% dintre pacienți ajung acasă pe picioare, vindecați", relatează Andrei Andó pe Facebook.
Ce tratament a urmat Andrei Andó
Andrei a mai povestit despre tratamentul pe care l-a urmat pentru a se putea vindeca de infecția cu coronavirus. Cu toate că l-a ajutat să își revină, efectele adverse ale medicamentelor l-au făcut să trăiască un adevărat chin.
"În primele cinci zile am urmat tratamentul cu Lopinavir (Kaletra), Hepiflor, vitamine și Paracetamol. Efectele adverse au apărut de la prima administrare: tulburări digestive, mialgie (dureri musculare). Mi-am pierdut total gustul și mirosul. Zilnic schimbam de patru ori pijamalele, uneori nu apucau să se zvânte pe măsură ce transpiram în ele. Am avut frisoane care mă țineau sub pătura pe care o simțeam ca pe o lespede de marmură deasupra mea. M-a îngrijorat o febră constantă, până în 38,3 (în majoritatea timpului 37,5-38 de grade Celsius, foarte rar peste 38). Kaletra mai are un efect advers delicat, la nivel intestinal.
Se administrează după micul dejun și cină. La câteva minute de la administrare te lipești de vasul toaletei, apoi îl „vizitezi” frecvent, ceea ce nu e ușor, pentru că de la Kaletra simți o sfârșeală, o amețeală, te deplasezi greu și nesigur. Cel puțin în cazul meu, la alții poate acționa diferit. În ce privește mialgia, durerile au început inițial în zona șalelor, au coborât în fese, apoi în pulpe și în gambe. Dureri severe, de nu știi cum să te învârți în pat, cum să stai, să te ghemuiești, să te ridici, să te întorci pe spate sau pe burtă, să îți ridici picioarele pe perete, poate-poate sângele va oxigena mușchii încordați. Nu se compară cu o febră musculară, ci cu o senzație de strâns în menghină și smuls, și te chinuie mai ales noaptea, când totul se liniștește în jur…
După cinci zile de Kaletra, febra nu a cedat, iar analizele de sânge au arătat o creștere a infecției în organism. Am trecut pe Plaquenilor și Norvir. A fost ca un miracol. De la prima administrare a hidroxiclorochinei durerile de mușchi au dispărut ca luate cu mâna. Dar febra a continuat să persiste, îngrijorător. În plus, deja de la prima administrare a Plaquenilului pulsul a crescut la 115, de unde până atunci era 80-85. A crescut și tensiunea, și deși nu la valori îngrijorătoare pentru un medic, nu puteam să nu îmi fac o mie de scenarii despre asta. M-au chinuit mai mult gândurile decât efectele adverse ale medicamentului…
Am rămas în continuare cu durerile de stomac, cu vertijul și cu o slăbiciune ca o sfârșeală, o epuizare care mă țintuia în pat, fără poftă de mâncare, fără chef de vorbă, apatic și îngrijorat. Am continuat să citesc știrile despre morțile subite, și recunosc că asta m-a afectat. Fiecare oscilație de tensiune, tuse, amețeală, am interpretat-o ca pe un semnal critic al organismului, chiar dacă nu era cazul… Am scăzut cinci kilograme în greutate", este povestea acestuia.
Reamintim faptul că România are, până la acest moment, 11,339 de cazuri confirmate de coronavirus și 631 de decese. Mai multe informații pe datelazi.ro.
Urmareste-ne pe Google News
