După cum bine știm, cuvântul lui Dumnezeu a început să fie propovăduit prin Iisus Hristos, ca mai apoi învățăturile Acestuia să fie duse în toată lumea de propovăduitorii contemporani cu Hristos. Un alt punct important al omenirii și creștinismului a fost moartea Mântuitorului, care este plânsă anual de creștinii din întreaga lume. Un simbol al morții și Învierii lui Iisus este crucea, metoda barbarică folosită de romani pentru a-l „pedepsi” pe Fiul lui Dumnezeu. Dacă ați observat, pe crucea Mântuitorului există o inscripție, care de obicei este semnalată deasupra capului Acestuia, în care se poate deosebi o înșiruire de litere: „INRI”. Știi oare ce înseamnă?
Dacă ne uităm din perspectiva istorică, Iisus a fost una dintre cele mai importante personalități care a existat pe Pământ, povestea lui fiind cunoscută de miliarde de oameni de pretutindeni. Din punct de vedere religios, Iisus este una dintre cele mai puternice și importante entități Divine, fiind Fiul lui Dumnezeu.
Acesta face parte din Sfânta Treime, în care se află și Tatăl (Dumnezeu) și Duhul Sfânt. Nașterea și Învierea Lui sunt cele mai importante evenimente din istoria creștinătății, viața lui pe Pământ însemnând practic nașterea Noului Testament și a legilor după care se ghidează creștinii din ziua de azi.
Ce înseamnă INRI?
Deși majoritatea oamenilor au văzut aceste însemne, foarte puțini știu ce înseamnă cu exactitate înșiruirea de litere. Practic, aceste litere sunt prescurtarea unei propoziții batjocoritoare la adresa lui Iisus, pusă de romanii care l-au răstignit. Legendele spun că romanilor le făcea plăcere să își bată joc de persoanele asupra cărora aveau autoritate. Astfel că, atunci când l-au torturat pe Mântuitor, romanii i-au adresat o propoziție în semn de hulă, scriind INRI: Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum (Iisus din Nazaret, Regele Iudeilor). Încă de când a fost răstignit Iisus Hristos și până în prezent, aceste patru litere se scriu pe crucile decedaților din cimitirele ortodoxe.
În cazul crucificării romane, titulus era o tăbliță a cărei funcție era de a preciza motivul condamnării: de obicei, îl preceda pe condamnat în drumul său spre locul de execuție sau era atârnată de gât. Deși nu era esențială, inscripția era frecventă și cu o libertate la nivel de alegerea cuvintelor, ceea ce le permitea soldaților să scrie și o formă jignitoare sau batjocoritoare de adresare. În afara Noului Testament, există numeroase consemnări ale existenței unei astfel de practici, citate de diferiți istorici. De obicei, pe tăbliță era trecut numele condamnatului, eventual locul de reședință și cauza pentru care fusese condamnat.
În toate cazurile, scopul principal al acelui titlu era acela de a-i descuraja pe alții să comită aceeași crimă. În cazul lui Iisus din Nazaret, doar Evanghelia după Ioan menționează existența unui titlu propriu-zis. Dar toate cele patru evanghelii canonice sunt de acord că acuzația care a dus la condamnarea lui Iisus la moarte pe cruce a fost specificată la locul crucificării propriu-zise.
„Iisus din Nazaret, Regele Iudeilor”
În Noul Testament, Iisus este numit „Regele Iudeilor” sau „Regele Israelului” de mai multe ori. Potrivit Evangheliei după Matei, după naștere, Magii veniți din Orient l-au numit pe Iisus „Regele iudeilor”, fiind prima dată când Mântuitorului i s-a spus în acest fel. Ca urmare, regele Irod s-a speriat și, în cele din urmă, a ordonat măcelărirea celor nevinovați și în special a copiilor sub vârsta de doi ani din împrejurimi, ca pedeapsă pentru faptul că a fost numit un alt rege „fals” în rândul evreilor.
În mod similar, în judecata lui Iisus de după arestarea din Grădina Ghețiman, folosirea expresiei „Regele Iudeilor” este esențială în procesul civil în fața prefectului roman Ponțiu Pilat, atunci când Iisus este socotit un escroc și este condamnat la moarte prin crucificare de către romani.
Întrebarea pe care acesta i-o adresează Pilat lui Iisus: „Ești tu regele Israelului? Ești tu regele iudeilor?” se regăsește în toate cele patru evanghelii, punându-se accent pe faptul că Acesta era văzut ca și conducătorul evreilor din zona Nazariteană și nu numai. Acest titlu, ajunge până la urmă să fie un motiv în plus pentru crucificarea Lui.
Iisus nu neagă acest titlu, dar precizează că Împărăția Sa nu este din această lume, astfel încât nu este un titlu al cărui domeniu de competență coincide cu cel al Cezarului. Practic, Iisus îl asigură pe Pilat că statutul său nu este pus în pericol de către titlul Său de „Rege”, fiindcă acesta nu se aplică pe Pământ.
În Noul Testament, titlul de „Rege al Iudeilor” apare rostit doar de personajele păgâne, care nu cred în Dumnezeu, cum ar fi Ponțiu Pilat, Magii din Orient sau soldații romani, pe când evreii și liderii bisericii preferă să rostească titlul de „Rege al Israelului”, considerând că Iisus nu este conducătorul lor direct. Dar, din perspectiva lui Ponțiu Pilat, cuvântul „rege” (fie că este „al iudeilor” sau „al Israelului”) este un termen sensibil din cauza conotațiilor sale de posibilă rebeliune împotriva Imperiului Roman.
Unde s-a născut și a trăit Mântuitorul
Ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului 4 înaintea erei noastre și a murit în jur de anul 30 era noastră, fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei și Luca, precum și Evanghelia după Toma menționează ca loc al nașterii orașul Bethleem Efrata. Mulți dintre istorici consideră așezarea Nazaret ca locul nașterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale”.
Ce semnifică bucatele din Cina cea de taină, ultima cină a lui Iisus
Nazaretul pare cea mai bună aproximare a locului nașterii lui Isus. Ca alternativă, unii numesc Betleem de Galileea, o așezare la 10 km de Nazaret, deoarece Betleemul Iudeei nu poate fi luat în seamă din lipsă de dovezi arheologice că ar fi fost locuit în timpul lui Isus. În ortodoxie Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh).
Acestă dogmă susține că Iisus ca ființă divină a existat în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh, înainte de întrupare. Astfel se păstrează egalitatea între persoanele Sfintei Treimi. Conform unei doctrine ontologice, Iisus ar fi preexistat în ceruri, înainte de concepția sa, concept legat de Sfânta Treime.
Urmareste-ne pe Google News
