„Rezistența”, al doilea volum din seria „Cele douăsprezece încuietori” de Ștefan Ciocioi. Pătrunde în regatul magiei, de unde nu vei mai vrea să te întorci. Garantăm!
Acum aproape cinci ani, în plină pandemie, făceam cunoștință cu universul mitic descris de Ștefan Ciocioi în seria sa epic fantasy „Cele douăsprezece încuietori”. Da, ne-a luat ceva să descoperim a doua apariție din serie, dar recuperăm timpul pierdut cu forțe proaspete și abia așteptăm să vizitezi iar alături de noi tărâmul imaginar al Planariei, acolo unde autorul român a închipuit o lume complexă, bazată pe un tip de magie numai Maga (nu, nu are nimic în comun cu acel... MAGA), în care eroi realiști joacă jocul supraviețuirii într-o lume dură.
Dacă ai citit pe nerăsuflate primul volum din serie, îți promitem că „Rezistența” îți va plăcea și mai mult. Dar nu mai pierdem vremea și te invităm mai jos să descoperi culisele luptei cu un zeu. Curios/asă unde va duce această încleștare epocală? Iată!
„Asta e problema cu toți cei care nu au condus nimic niciodată”
„... Mereu există o responsabilitate” continuă Regina Henrietta, unul dintre personajele-cheie din al doilea volum semnat de tânărul autor român Ștefan Ciocioi. Este exact conceptul cu care jonglează cu multă finețe „Rezistența”, acela al ideii că, așa cum afla și super-eroul Omul Păianjen Spider-Man, odată cu puterea vine și responsabilitatea.
O lecție cu care majoritatea eroilor din „Rezistența” încă se luptă cu vitejie, din sudul unde eroii sunt înzestrați cu magia luminii și până în nordul dominat de puterea focului, acolo unde zeul Sylas Daeron arde mii de suflete, aproape fără discriminare, considerând că prin purificarea flăcărilor sale va salva lumea.
Aceștia sunt cei doi poli printre care „alunecă” narațiunea în „Rezistența”. Din Liniera unde Eldric Linus primește primele povețe ale responsabilității unui rege în Daetria în care Sylas refuză să își asume vreo responsabilitate tocmai pentru că nu e rege, e zeu, puține personaje ale lui Ciocioi știu cu adevărat ce să facă cu puterea, și tocmai de aceea ne place atât de mult acest volum, fiindcă permite eroilor săi să crească și să greșească.
Dar să nu ne pripim, mai ales că, spre deosebire de Regele Eldric, care e nevoit să accelereze organizarea regatului său, în zorii unui război nu cu una, ci cu două puteri magice amenințătoare, avem tot timpul din lume să savurăm intrigile din Planaria. Ca să facă față amenințării venite din partea Stăpânului Coșmarurilor, ce întoarce oamenii la viață, și Zeului Focului, tânărul suveran recompune Consiliul de coroană. Din instituție fac parte acum soția sa Reanna, tatăl acesteia, generalul Jonah Atlas, Maestrul Ronan Thessarian, liderul Ordinului, și prietenul Regelui, Templierul Klaugh Grom, alături de reprezentanta Departamentului Regal de Spionaj, Olivia Lonn (dacă nu îți mai amintești de aceste personaje, descoperă aici recenzia noastră pentru „Încleștarea epocilor”, primul volum din serie). Împreună hotărăsc să investigheze fenomenele stranii ce au subjugat Planaria, trimițând grupuri care să cerceteze tărâmul magic și care să oprească manifestarea acestei magii misterioase.
Dar cât Eldric pune la cale partea sa de „rezistență”, îl lăsăm pe Rege să se obișnuiască cu noile sale responsabilități și cu „viața” de om întors din morți, și facem cunoștință cu Talia. „Rezistența” deviază de la parcursul primului volum al seriei, astfel că fata e personajul principal al acestei epopei fantasy mult mai complexe și mai mature.
Dacă îți plac personajele misterioase, atunci o să o adori pe tânăra ce ascunde mai multe secrete decât toate celelalte personaje adunate la un loc. În primele pagini ale romanului, o surprindem pe Talia participând la Ziua Conscripției, respectiv seria de teste prin care tineri din toate colțurile lumii sunt invitați să își dovedească puterile și să fie astfel aleși în Legiunea Daetriei. Cum, Daetria? Da, ne-am mutat din Liniera în nordul Planariei, acolo unde și miticul Zeu al Focului își adună armate. Pe lângă Talia, dintre recruți ne mai fac cu ochiul Percival Haswel și Gareth Parth, diferiți ca ziua de noapte: primul e Trădătorul care a întors armele împotriva Magmaticilor pentru a se da de partea lui Sylas Daeron și a-și salva astfel pielea, celălalt e, aparent, un „ilustru anonim” mereu cu zâmbetul pe buze și o glumă la purtător. Împreună, cei trei trec testele Cavalerilor Cenușii și se înscriu în Legiune, dar curând lealitatea le va fi pusă la încercare.
Împotriva Zeului Focului se formează o Rezistență fragilă. Un pol al său e Liniera lui Eldric, dar mânuitorii magiei Luminii trebuie să se confrunte și cu cei întorși din moarte, și cu facțiunile rebele de pe teritoriul propriului regat. În aceste condiții, să fie Talia, Percival și Gareth, noii noștri eroi, ultima speranță? Ori lumea se va îneca în foc și moarte? Rămâne să descoperi în acest roman unde supraviețuirea e pusă din nou pe muchie de cuțit.
„Adevărul e că amândoi suntem monștri, numai că eu nu mă mint singur în legătură cu asta”
Nu ai cum să nu apreciezi și să nu îl feliciți pe Ștefan Ciocioi pentru cât de mult au evoluat personajele sale de la un roman la altul. Iar asta e valabil mai ales în ce-l privește pe Eldric Linus; între prințul leneș care adora să citească și să doarmă la umbra unui copac și cârmuitorul care învață ce înseamnă responsabilitatea puterii neabătându-se de la deciziile abile, de o inteligență rece, nici măcar atunci când propria sa soră e prizonieră, e cale lungă. Și povestea de dragoste cu Reanna e „spălată” de idealism; ambii sunt personaje imperfecte, cu „mâinile murdare de sânge”, dar tocmai de aceea legătura dintre ei e mai vie și mai realist schițată.
Deși Eldric nu e decât sporadic prezent în „Rezistența”, ironia face să fie mai captivant decât mulți dintre eroii cu mai mult spațiu de desfășurare. Întors din moarte, fără să mai resimtă necesitatea de a dormi sau de a mânca, niciodată sleit de puteri, Eldric conștientizează că a devenit „propriul său gen de stafie”, o descriere briliantă a unui caracter gri plin de imprevizibilitate.
În contrast cu Eldric, trioul Percy, Talia și Gareth e mult mai idealist, deși nu te teme, și aici Ștefan Ciocioi are în plan o inerentă maturizare. Edificatoare în acest sens e și prezența lor la Turnirul Zilei Reginei din Rilam, acolo unde Percy se înscrie în confruntarea aparent onorabilă cu cavaleri de pe tot cuprinsul lumii, într-o metaforă a evoluției celor trei de la tineri visători la noi jucători plini de surprize în „rezistența” Planariei. Fiecare ascunde câte ceva, iar cititorului nu îi mai rămâne decât să aștepte cu gura căscată revelație după revelație.
Totul e bigger and better în al doilea roman din seria „Cele douăsprezece încuietori”. Acțiunea e la fel de trepidantă, dar mult mai realistă, cu scene brutale de o uluitoare forță, iar descrierile sunt lirice, evidențiind frumusețea tărâmului magiei. Din acest ultim punct de vedere, am fost cucerite de utopicul Rilam, cetatea îmbelșugată aflată la granița cu Regatul Ferecat Meldra, tărâmul umbrelor. În Rilam podgoriile acoperă dealurile cu culmi domoale, aerul miroase a fructe și lavandă și castelul Agath e comparat cu „o bijuterie prețioasă, strălucind deasupra văii, iar de la distanță, zidurile din marmură pură îl transfiguraseră într-un far al regăsirii, o chemare spre o viață așa cum ar fi meritat fiecare, dar pe care Planaria crudă și necruțătoare de afară o curmase”. În aceste descrieri își dezlănțuie Ștefan Ciocioi întreaga sa forță creativă și... îi iese de minune. Deși celelalte teritorii sunt „văduvite” de farmecul Rilamului, unde totul e aureolat de o lumină în care și razele soarelui sunt „pete de lumină divină”, asta face și mai prețioasă incursiunea de la mijlocul romanului într-un regat care îți va rămâne în inimă.
Toate la superlativ în „Rezistența”? Poate mai puțin dragostea. Ne-ar fi plăcut să fi stat mai mult cu Eldric și Reanna și, deși am savurat primii fiori de iubire care s-au înfiripat între Talia și Gareth (sau între Talia și Percy, rămâne să descoperi chiar tu), am fi năzuit ca autorul să fi lăsat mai mult timp de iubire personajelor sale. Dar acțiunea compensează din plin, intrigile sunt abil intersectate, umorul e spumos – specialitatea casei -, personajele sunt vii, iar misterele, din ce în ce mai adânci. Adaugă și câteva scene cu o amprentă de horror și, desigur, magie cât cuprinde, într-un roman care își depășește din toate punctele de vedere predecesorul.
Acestea fiind spuse, găsești toate cele 6 volume ale seriei finalizate „Cele douăsprezece încuieturi” în mediul online, iar nouă nu ne mai rămâne decât să ne pregătim sufletește pentru „Ordinul umbrelor”!
Surse foto: Facebook, Microsoft Bing
Urmareste-ne pe Google News
