Ce spune biserica despre căsătoria dintre frații spirituali de botez. „În aceeași apă, erau botezați soțul și soția sau părinții și copiii"
În credința populară există o superstiție potrivit căreia două persoane botezate în aceeași apă nu se pot căsători. Se spune că devin „frați spirituali” sau „frați de botez” și că această legătură este o piedică în vederea săvârșirii Tainei Căsătoriei. Să fie oare adevărat? Vom afla ce spune biserica!
Se mai întâmplă ca preoții să boteze în aceeași zi, în aceeași apă, doi copii (fată și băiat), dar în niciun canon (regulă/normă bisericească) nu scrie că aceștia devin frați în urma scufundării lor în aceeași apă din cristelniță.
Cum explică înalții bisericii de ce nu devin frați, așa cum se crede, cei botezați împreună
„Știm că în trecut, înainte de generalizarea pedobaptismului (nr.red. practica botezării copiilor), creștinii se botezau doar la marile sărbători în baptisteriu. În aceeași apă a botezului se puteau afunda zeci, sute, iar în cazuri speciale chiar și mii de candidați, indiferent de vârstă, etnie și sex. Cred că nu de puține ori, în aceeași apă, erau botezați soțul și soția sau părinții și copiii, în funcție de momentul convertirii fiecăruia la creștinism și al parcurgerii disciplinei catehumenatului. Oricum, nicio prevedere canonică nu interzice sau limitează în vreun fel practica botezului de obște. În canoane se vorbește doar de o înrudire spirituală între fin și naș și între nași și părinții finilor. Deci nu există nici un impediment în botezarea într-o cristelniță a unui băiat cu o fată, chiar dacă aceștia ar urma să se și căsătorească.”, a spus ierom. Petru Pruteanu, lector la Catedra de liturgică a Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova.
După spusele acestui ieromonah (călugăr cu funcție de preot), nu este interzisă căsătoria între două persoane care au fost botezate împreună, pentru că acestea nu se înrudesc prin intrarea în aceeași apă. Doar înrudirea trupească îi poate ține departe de Taina Căsătoriei.
Și atunci de unde a luat naștere superstiția mai sus menționată care îi sperie pe mulți? Ei bine, se pare că anumiți oameni au înțeles greșit un canon în care se explică interdicția căsătoriei nașilor cu finii sau cu părinții finilor. Deși nicăieri în canonul respectiv nu se menționează o regulă și pentru copiii botezați, informația a fost distorsionată și dată mai departe așa cum probabil a ajuns și la tine.
La ce se referă, de fapt, Canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic
Canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic, numit și Trulan, interzice căsătoria între naș și mama finului, adică în gradul II al rudeniei spirituale, care se naște prin actul ținerii în brațe a pruncului la slujba Botezului. Tot din acest canon se înțelege că este interzisă căsătoria între rudele spirituale de gradul I, adică între nași și fini.
Să vedem și ce scrie în canonul respectiv:
„De vreme ce rudenia (înrudirea) cea după suflet este mai mare decât legătura trupurilor, iar noi am aflat că în unele locuri unii primesc copii din sfântul și dătătorul de mântuire botez, și după aceea încheiau însoțire de nuntă (căsătorie) cu mamele văduve ale acelora, orânduim ca, de la (canonul) de față, nimeni să nu mai facă un lucru ca acesta. Iar dacă oarecare ar fi prinși făcând acest lucru, după canonul de față, unii ca aceștia să se lase (depărteze) mai întâi de la această însoțire nelegiuită, iar apoi să fie supuși certărilor (pedepselor) celor pentru desfrânați.” (Canonul 53 Trul al Sinodului VI Ecumenic - Rudenia nășiei de la botez)
Trebuie să mai știi că naș este acela care ține pruncul în brațe în timpul slujbei și rostește Crezul. Asta înseamnă că tradiția punerii mai multor perechi de nași la botezul unui singur prunc nu are niciun sens. Copilul nu va mai ști care este părintele său spiritual, căruia îi poate cere oricând ajutorul în momentele grele.
Această informație spulberă un alt mit, acela potrivit căruia doi tineri necăsătoriți care botează un copil nu se mai pot căsători după aceea.
„Participând la un botez, doi tineri nu devin rude spirituale. Spre deosebire de participarea ca nași la slujba Cununiei, când sunt implicați amândoi, la slujba Botezului angajarea practică este doar a unuia dintre ei. Dacă pruncul este băiat, de obicei se angajează bărbatul, iar dacă este fată, se angajează femeia. Și chiar dacă se implică amândoi, cum se obișnuiește, doar unul dintre ei este nașul și doar el spune Crezul în locul celui botezat. În ceea ce-i privește, botezul produce efecte harice de înrudire spirituală, dar nu atât de stricte încât să împiedice cununia.”, a explicat, pentru Ziarul Lumina, părintele profesor Nicolae D. Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul" din București.
Iată ce spune despre acest subiect și ierom. lect. Petru Pruteanu:
„Nu toți cei care asistă și se roagă la botez sunt și nași. Restul persoanelor, cum îi numim noi, cumetri, nu sunt decât niște asistenți-rugători la săvârșirea Tainei, și corect ar fi ca ei nici să nu fie implicați în toate gesturile liturgice de la Botez: lepădările, înconjurul cristelniței (la cântarea "Câți în Hristos v-ați botezat…") etc. În acest caz, chiar dacă unul din soți este naș de botez, celălalt este un simplu asistent-rugător, așa cum și în vechime era întreaga comunitate (sat sau chiar oraș).”
Important de menționat este că ideea ca unul dintre părinți să devină nașul propriului copil nu este acceptată de biserică. Dacă s-ar întâmpla una ca asta, cei doi soți nu ar mai putea trăi împreună, deoarece ar deveni rude spirituale de gradul II.
Te poți împărtăși dacă nu ai ținut post? Ce spune Biserica
Surse foto: iStock
Surse articol: Ziarullumina, Crestinortodox, Manastirea Saharna, Buna Vestire
Urmareste-ne pe Google News
