Dragi cititori, vă aducem la... cunoștință sau cunoștiință? Care crezi că este varianta corectă?
Dacă ai ales-o pe prima, meriți toate laudele, ai trecut testul de gramatică de astăzi! Dacă nu, te invităm să citești în continuare de ce este greșit să spui „cunoștiință”.
Cunoștința sau cunoștiința?
Cunoștința sau cunoștiința – deși sunt foarte asemănătoare ca scriere, un singur „i” făcând diferența între cele două cuvinte, doar primul dintre ele este corect din punct de vedere gramatical. De altfel, cunoștiință nici măcar nu este un cuvânt prezent în dicționarele limbii române, fiind mai degrabă un amestec între cunoștință și conștiință.
Foarte multe persoane confundă aceste două cuvinte din urmă, însă ele exprimă situații cu totul diferite. Se impune, deci, o clarificare!
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române din 1998, conștiința reprezintă:
- Sentiment sau intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență;
- Faptul de a-și da seama, înțelegere (de ex: conștiință socială = ansamblu de reprezentări, idei, concepții, mentațități ale unei colectivități umane, care reflectă condițiile de existență ale acesteia, precum și psihologia socială a oamenilor; conștiință de clasă = parte a conștiinței sociale care reflectă existența socială a unei clase determinate);
- Gândire, spirit;
- Sentiment al responsabilității morale față de propria conduită (de ex: proces de conștiință = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat; mustare de conștiință = remușcare, regret; a fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor morale sau a legilor statului; a fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule etc.);
- Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filosofică etc.
Pe de altă parte, potrivit aceluiași DEX '98, cunoștința poate avea următoarele sensuri:
- Cunoaștere;
- Minte, rațiune;
- A aduce la cunoștința cuiva = a informa pe cineva; în cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva; a-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina;
- Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare;
- Persoană pe care vorbitorul o cunoaște (de ex: a face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva).
Așadar, cele două cuvinte exprimă idei diametral opuse, iar „cunoștiința” nu are ce căuta în vocabularul vostru, în niciun fel de situație.
Reține: substantivul „cunoștință” este derivat cu sufixul „-ință” de la cuvântul de bază, verbul „a cunoaște”. Deoarece rădăcina acestui verb este „cunoșt-”, iar sufixul este „-ință”, cuvântul derivat conține un singur „i”, având drept rezultat construcția „cunoștință”. De asemenea, ortografierea cu un singur „i” este corectă și în cuvintele derivate „recunoștință” și „nerecunoștință”.
Exemple:
a) Am luat decizia în cunoștință de cauză.
b) Azi am făcut cunoștință cu noii colegi de clasă.
c) Fotbalistul și-a pierdut cunoștința în timpul meciului.
d) Vă aduc la cunoștință că îmi dau demisia.
Acum știi care este varianta corectă dintre cunoștință și cunoștiință! Află și diferența dintre prenume și pronume!
Urmareste-ne pe Google News
