A te bucura de răul altuia, a simți plăcere când altcineva este umilit sau dă de necaz - această stare nu apare doar la persoanele cu probleme psihice. Este o emoție complexă pe care o pot experimenta majoritatea oamenilor și care poartă si un nume în limba germană: Schadenfreude (de la Schaden = necaz, rău și Freude = bucurie).
Atunci când cineva pe care nu-l prea avem la inimă sau pe care îl invidiem suferă, simțim o anumită satisfacție, pe care nu ne-o recunoaștem nici față de noi înșine. Zicala românească „Să moară și capra vecinului” reproduce, într-o oarecare măsură, această bucurie vinovată, despre care unele studii consideră că este instinctivă, viscerală.
O emoție pe care toți o experimentăm
Chiar și cei mai buni sau mai morali dintre noi simțim o undă de mulțumire atunci când un șef care ne-a jignit este concediat sau o persoană care ne-a făcut rău într-un fel sau altul pățește un necaz. Avem chiar tendința să considerăm astfel de lucruri o pedeapsă divină și ne spunem în gând: Merita să i se întâmple asta!
Dar nu ne bucurăm de răul altuia doar când cineva ne-a făcut ceva personal. Și dacă invidiem o persoană sau dacă cineva are un ascendent asupra noastră (este mai bogat decât noi, mai frumos, mai puternic), avem tendința să zâmbim când i se întâmplă o neplăcere, ba chiar și un lucru grav. Copiii au mai des acest gen de emoție, dar nici adulții nu sunt feriți de ea.
De ce ne bucurăm de răul altuia
Psihologii au demonstrat că în spatele acestui sentiment complex stau trei motive primare: agresivitatea umană, rivalitatea și nevoia de dreptate. În plus, persoanele care au o stimă de sine scăzută ar experimenta mai frecvent Schadenfreude față de alți oameni. Acest lucru este determinat de faptul că atunci când cineva cade, noi ne simțim mai puternici, iar o persoană cu stimă de sine scăzută experimentează un sentiment de confort și siguranță când cel pe care îl invidiază o duce rău.
Atunci când facem parte dintr-un grup, ne bucurăm adesea când grupurile rivale suferă, iar acest gen de bucurie conține și multă agresivitate, cum este, de exemplu, în cazul echipelor de fotbal.
Competiția cu o altă persoană stă, de asemenea, la baza experimentării unui sentiment de plăcere când rivalului nostru i se întâmplă ceva rău. Iar cum în societate este încurajată, din ce în ce mai mult, competitivitatea, se înțelege de la sine că și satisfacția față de necazul altora a devenit tot mai pronunțată.
Testele de scanare a creierului au arătat că plăcerea față de răul altuia este puternic corelată cu sentimentele de invidie. Se pare că sentimentele de invidie activează anumite zone „dureroase” din creierul nostru, în vreme ce atunci când auzim că persoanele pe care le invidiem au pățit ceva rău se activează centrii plăcerii și ai recompensei din creier.
Interesant, acest sentiment este experimentat din ce în ce mai des odată cu apariția rețelelor de socializare. S-a demonstrat că oamenii simt, de multe ori, nefericire când văd succesele altora (de exemplu, pe Facebook), mai ales dacă nu sunt mulțumiți cu propria viață și consideră că au eșuat pe mai multe planuri. Mai multe studii bazate pe teoria comparației sociale au arătat că ne bucurăm de răul altora pentru că ne poate face să creștem în propriii ochi și să ne simțim mai împăcați cu eșecurile noastre.
În ceea ce privește ideea de a se face dreptate, un studiu din 2006 a demonstrat că în special bărbații simt plăcere atunci când „cei răi” sunt pedepsiți sau suferă. Iată de ce sentimentul de Schadenfreude este puternic corelat și cu viziunea politică a oamenilor, explicând de ce multe persoane simt satisfacție atunci când li se întâmplă lucruri rele celor pe care îi consideră vinovați de diverse delicte politice sau care fac parte dintr-o tabără politică diferită.
Urmareste-ne pe Google News
