Bradul a fost folosit ca decorațiune de mii de ani ca motiv de sărbătoare în timpul festivalurilor de iarnă păgâne sau creștine. Păgânii foloseau ramurile pentru a-și împodobi casele în timpul solstițiului de iarnă pentru ca primăvara ce urma să fie prosperă. Pe de altă parte, romanii îi foloseau pentru a decora templele în timpul Saturnaliei, o sărbătoare dedicată în cinstea zeului Saturn. Creștinii asociau bradul cu faptul că Dumnezeu este nemuritor.
Însă cu mult înainte de secolul I d.Hr., când a apărut creștinismul, plantele verzi aveau o însemnătate specială pentru oameni, mai ales în timpul iernii. Crengile erau atârnate de uși și ferestre pentru a ține la distanță vrăjitoarele, bolile și spiritele rele. Pe vremuri, când avea loc solstițiul de iarnă în emisfera nordică, adică pe 21/22 decembrie, păgânii credeau că zeul Soarelui este obosit și că din această cauză vine anotimpul rece. Sărbătoreau solstițiul de iarnă pentru că însemna că zeul Soarelui începea să se simtă mai bine și foloseau ramurile veșnic verzi ale bradului ca decorațiuni pentru a le reaminti că zeitatea este puternică și că vara se va întoarce.
Copacii verzi mai erau folosiți și în teatrele germane medievale, în loc de recuzită când se jucau piese cu motive biblice, pe data de 24 decembrie, ziua în care se spune că au fost creați primii oameni, Adam și Eva. Pomii verzi erau comparați cu cei din Grădina Edenului și de aici conotația divină și alăturarea ulterioară cu sărbătoarea nașterii Domnului, de pe data de 25 decembrie.
Nimeni nu știe cu exactitate când au fost folosiți brazii ca pomi de Crăciun. Se spune că istoria lor a început pe vremea egiptenilor și a romanilor și că a continuat cu tradiția nemțească a brazilor luminați cu ajutorul lumânărilor din secolul XVI și adusă în America în jurul anului 1800 de germanii imigranți stabiliți în orașul Pennsylvania.
Citește și: Statistici interesante despre Crăciun
Primul brad de Crăciun împodobit în România
Bradul împodobit, așa cum îl știm în zilele noastre, a apărut pentru prima oară în România la curtea regelui Carol I, în primul an de domnie, 1866. Atunci a venit și dinastia Hohenzollern în Țările Românești. De atunci, obiceiul a fost preluat și de boierimea de la acea vreme și a devenit foarte popular pe teritoriul țărilor românești.
Sursa foto: Imgur
Însă bradul se împodobea în alte părți ale Europei dinainte cu trei decenii ca noi să aflăm despre acest obicei. Primul brad a fost împodobit în orașul Riga, Letonia, în 1510. În 1521, prințesa Helene de Mecklenburg a dus tradiția mai departe în Franța și imediat s-a răspândit pe tot teritoriul Europei.
În 1605 a fost expus pentru prima oară public un brad împodobit, în Strasbourg, fiind decorat cu dulciuri și mere roșii. În 1885, după inventarea instalației electrice, din 1882 de către asistentul lui Thomas Edison, a fost împodobit și primul brad la Casa Albă, de către cel de-al 22-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, Grover Cleveland.
De ce nu a apărut obiceiul mai devreme în România?
Românii nu și-au dorit să adopte moda occidentală de a împodobi bradul deoarece acesta se decora doar la înmormântări în anumite zone rurale ale României, pentru a alunga fantomele. Primii brazi de Crăciun au apărut în țara noastră în a doua jumătate a secolului XIX-lea, mai ales în locuințele cetățenilor nemți. Treptat, obiceiul a devenit popular pe tot teritoriul României, iar în prezent este ceva ce nu lipsește din casele românilor în perioada sărbătorilor de iarnă.
Sursa foto: Pexels
Motivul pentru care bradul este mereu verde
Există aproximativ 56 de specii de brad pe glob și toate fac parte din familia Pinaceae. Se găsesc cel mai mult în emisfera nordică, în zonele montane. Bradul este mereu verde și nu se usucă datorită faptului că frunzele sale seamănă cu niște ace, sunt protejate de o rășină, mențin apa în interiorul lor, dar nu îngheață în timpul sezonului rece.
Surse articol: Shtiu.ro / History.com / WhyChristmas
Urmareste-ne pe Google News
