Paraclisul Maicii Domnului, cea mai puternică rugăciune de mijlocire

În cultul creștin ortodox există două Paraclise închinate Maicii Domnului. Pe parcursul anului, la slujbele de Duminică este cântat doar unul dintre ele, însă pe durata postului Adormirii Maicii Domnului (1-14 august), s-a decis să se cânte alternativ ambele.

Cele două slujbe sunt numite „Paraclise” (o rugăciune de chemare și mijlocire între un sfânt, Fecioara Maria sau Iisus și credincioșii de pe Pământ) și au menirea de a intermedia comunicarea dintre enoriași și Maica Domnului, în timpul cărora oamenii se roagă pentru mântuire și alinarea suferințelor. Practic, această rugăciune îi ajută pe oameni să se conecteze la Dumnezeu și Iisus prin Sfânta Maria.

Cea mai puternică rugăciune pentru sănătatea familiei

Profesorul de liturgică John Fountoulis afirmă că, deși cele două canoane închinate Maicii Domnului sunt diferențiate prin simpla denumire „Primul paraclis” și „Al doilea Paraclis”, între cele două nu există foarte multe deosebiri, având același număr de cântări (rugăciuni scurte), adică 32. Chiar și așa, Al doilea Paraclis este puțin mai mare față de Primul. O altă distincție ar fi că Al doilea Paraclis este rostit într-un ton mai vesel, mai vioi față de Primul (cel care se cântă pe tot parcursul anului).

Originea Primului Paraclis

Primul Paraclis al Maicii Domnului este mult mai vechi decât cel de-al doilea. Marii Clerici ai Bisericii Ortodoxe susțin că această rugăciune a fost scrisă de către călugărul Teostirict în secolul al nouălea. Însă există și alte păreri care spun că slujba a fost scrisă de către Mitropolitul Teofan Mărturisitorul din Niceea, care a trăit în aceeași perioadă. Unii precizează că aceste două nume i-au aparținut, de fapt, aceleiași persoane, Teofan fiind numele părintelui Teostirict înainte de a se călugări.

Teostirict Mărturisitorul a fost starețul Mănăstirii Pelekete (Prusia) în timpul domniei împăratului păgân Constantin Copronimul (741-775). Teostirict s-a născut în Triglia din Bitinia și s-a călugărit de la o vârstă fragedă la Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, cunoscută de asemenea sub numele de Mănăstirea Pelekete. În perioada împăratului Constantin V Copronimul, generalul său din Asia Minor, Michael Lachanodrakon, a început o persecuție aprigă împotriva călugărilor care venerau Sfintele Icoane. Atunci, aproape 800 de călugări aflați sub învățăturile starețului au fost omorâți pentru credința pe care o nutreau în icoane, iar Teostirict a fost aruncat într-o temniță și lăsat să moară de foame și sete. A supraviețuit nouă ani din mila soldaților care îi strecurau mâncare și apă printre gratiile celulei. A fost eliberat după ce Leon al V-lea, fiul împăratului Constantin Copronim, a urcat la conducere. Reîntors la mănăstirea care devenise o ruină între timp, călugărul a decis să își construiască o colibă unde avea să își trăiască restul zilelor. Acolo a făurit Primul Paraclis al Maicii Domnului. A murit 25 de ani mai târziu, pe 17 martie 807, fiind ulterior martirizat pentru greutățile prin care a trecut apărând sfintele icoane.

Când și de ce se citește Paraclisul Maicii Domnului

Paraclisul Maicii Domnului se citește 40 de zile pentru:

• Alinarea de suferințe trupești;
• Vindecarea de boli incurabile;
• Eliberarea din patima beției;
• Găsirea unui loc de muncă sau păstrarea serviciului;
• Căsătorie grabnică;
• Naștere de copii;
• Împăcare în familie;
• Evitarea divorțului sau întoarcerea soțului;
• Odihna celor adormiți;
• Pentru luminarea minții și întărirea în credință.

Rugăciunile de seară: cele mai puternice cuvinte pe care să le spui

Rugăciunea se înalță atunci când cineva se află într-un impas major (boală sau supărare), dar și în ceas de mare bucurie. Prin aceste cântări, Maica Domnului îi ascultă pe credincioși și mijlocește între ei și Fiul Lui Dumnezeu. Teologii i-au învățat pe enoriași ca atunci când citesc Paraclisul să se roage stând în genunchi, în fața icoanei Fecioarei Maria.

Paraclisul Maicii Domnului

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credinciosia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul… (de 3 ori)

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergam noi păcătoșii și smeriții și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim sub mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerti, că pe tine singură nădejde te-am câștigat (de două ori).

Slavă… Și acum… 

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de tine, stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.

5. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.

6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.

7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearatate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.

8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curați; spală-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.

10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.

12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.

14. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.

15. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lăuda Ta.

17. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

18. Jertfă lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atunci vei binevoi jertfă dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:

Irmosul: Apă trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, strigă: Izbavitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând mântuire: o, Maică a Cuvântului și Fecioară, de rele și de nevoi mântuiește-mă.

Asupririle chinurilor mă tulbură și de multe scârbe se umple sufletul meu; alină-le, Fecioară cu liniștea Fiului și Dumnezeului tău, ceea ce ești cu totul fără de prihană. Slavă… Pe tine, cea ce ai născut pe Mântuitorul și Dumnezeu, te rog, Fecioară, izbăvește-mă din nevoi, că la tine scăpând acum îmi tind și sufletul și gândul meu. Și acum… Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul cercetării celei dumnezeiești și purtării tale de grijă învrednicește-mă tu, Maică lui Dumnezeu, ca ceea ce ești bună și Născătoarea Celui bun.

Cantarea a 3-a:

Irmosul: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, «Unule, iubitorule de oameni». Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și credincioșilor întărire una întru tot lăudată. Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea sufletului și viforul scârbelor mele, că tu, mireasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniștei ai născut, ceea ce ești de Dumnezeu fericită. Slavă… Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăților, bogăția facerii de bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, una preacurată. Și acum… Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, tu, Fecioară ajută-mi; cer ajutorul tău Fecioara, că pe tine te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Următoarele stihiri se zic după Cântărea a 3-a și a 6-a:

Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor. Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu. 

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule… la care pomenește pe cei pentru care se face paraclisul: Doamne miluiește (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv și iubitor de oameni… și îndată sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând… Cea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână: Vino degrabă și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singură grabnic folositoare.

Cântarea a 4-a:

Irmosul: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta. Tulburarea patimilor mele și viforul gresealelor mele alină-le, cea ce ai născut pe Domnul îndreptătorul, dumnezeiască mireasă. Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milostiv și pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine. Slavă… Indulcindu-ne Preacurată, cu darurile tale, ție cântare de mulțumire cântăm, știindu-te pe tine Maică lui Dumnezeu. Și acum Nădejde și întărire și zid de scăpare nemișcat câștigându-te pe ține, ceea ce ești întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

Cântarea a 5-a:

Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta da-ne-o nouă, lubitorule de oameni. Umple, Preacurată, de veselie viața mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei. Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, curată, ceea ce ai născut izbăvirea cea veșnică și pacea, care covârșește toată mintea. Slavă… Risipește negura greșealelor mele, dumnezeiască mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască și veșnică. Și acum… Tămăduiește, curată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale, și sănătate, cu rugăciunile tale, dăruiește-mi.

Cântărea a 6-a:

Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și «viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, «din stricăciune scoate-mă». Cum a mântuit de moarte și de putrejune firea mea care era ținută de moarte și de putrejune, pe Sine însuși dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, să mă izbăvească și de răutățile vrăjmașului. Pe tine te știu folositoare și păzitoare prea tare vieții mele, fecioară, care risipești tulburarea năpastelor și izgonești asupririle diavolilor; de aceea mă rog totdeauna; izbăvește-mă de stricăciunea chinurilor mele. Slavă… Pe tine, Fecioara, te-am dobândit ca un zid de scăpare și sufletelor mântuire desăvârșită și desfătare întru scârbe: de lumina ta pururea ne bucurăm, o, stăpână; și acum ne izbăvește din nevoi și din chinuri. Și acum…Acum zac în patul durerilor și nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ție, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii și Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din stricăciunea durerilor.

Preotul pomenește pe cei pentru care se face paraclisul, așa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a.

Apoi ecfonisul și condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiruită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credință ne rugăm ție: grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul și neamul.
Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.
Evangheli. Diaconul: Înțelepciune drepți…

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: (I, 39-49, 56)

În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraș al lui Iuda, și a intrat în casa lui Zaharia, și s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Mărește, sufletul meu, pe Domnul și se bucură duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei Sale. Iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic și sfânt este numele Lui. Și a rămas Maria împreună cu Elisabeta, ca la trei luni Apoi s-a înapoiat la casa sa.

Slavă…, glasul al 2-iea:
Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime Sfânta, curățește mulțimea greșealelor noastre. Și acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșealelor noastre. Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre. 

Și stihirile acestea, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea…

Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciunea robilor tăi, că scârbele ne cuprind și nu putem răbda săgetarile diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâiere nu avem afară de tine, stăpâna lumii. Nădejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos. Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioara; ci cerând dar bun, primește dăruirea către cererea cea de folos. Prefacerea celor scârbiți, izbăvirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singură folositoare a credincioșilor.

Preotul zice:

Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări, înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață facatoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor puteri cerești celor fără de trup; cu rugăciunile cinstitului măritului prooroc înaintemergătoruiui și Botezatorului Ioan; ale sfinților maritilor și întru tot lăudaților apostoli; ale celor între sfinți părinții noștri, mari dascăli și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul și Ioan Gură de Aur; Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei și Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale sfinților, măriților, bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtători părinții noștri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel simțit și Dimitrie cel Nou; ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale sfântului (N) a cărui pomenire o săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor sfinților, rugamu-ne, mult-milostive, Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii și ne miluiește pe noi.
Doamne miluiește (de 12 ori), apoi ecfonisul: Cu milă și cu indurările și cu iubirea de oameni…

Cântarea a 7-a:

Irmosul: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credință Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: «Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat». Când ai vrut să randuiesti mântuirea noastră, Mântuitorule, Te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o folositoare lumii. Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri. Maică preacurată, roagă pe Domnul milei pe Care L-ai născut, să izbăvească de păcate și de întinăciune sufletească pe cei ce cântă cu credință: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri . Slavă…
Comoară de mântuire și izvor de curăție, turn de tărie și ușă de pocăință, pe ceea ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o celor ce cânta: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri. Și acum… De neputințele trupești și de păcatele sufletești pe cei ce vin cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc, Învrednicește-i să fie tămăduiți, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe împăratul ceresc… Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuință de ajutor de la tine, Fecioară, pe cei care cântă și te preaînalță întru «toți vecii».
Tămăduiește neputințele sufletului meu și durerile trupului meu, Fecioară, ca să te slăvesc, curată, în veci. Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Bogăție de tămăduiri verși, Fecioară, celor ce te laudă cu credință și preaînălță nașterea ta cea de negrăit. Și acum… Tu izgonești asuprirea și năvălirea patimilor, Fecioară; pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.
Pe împăratul ceresc, pe Care îl laudă ostile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmosul: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te ‘cu cetele cele fără de trup’. Să nu întorci fața ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a șters toată lacrima de pe fața tuturor. Umple de bucurie inima mea, Fecioara, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai pierdut grija păcatului, Slavă… Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară, negura neștiinței și o izgonește de la cei ce cu credință te mărturisesc pe ține Născătoare de Dumnezeu. Și acum…
Pe mine care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduiește-mă, Fecioara, și mă întoarce dintru nesănătate în sănătate.

Catavasia: O , prealuminate nor, Maică lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i, cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică, și celor ce sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriți îi mântuiește și dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ție, că toate le poți câte le voiesti.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn…
Pentru toți care scapă cu credință sub acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi păcătoșii nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în necazuri, pururea fiind. Încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul.
Tuturor scârbiților bucurie și asupriților folositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acoperământ și sprijinire, toiag bătrâneților, tu ești, Preacurată, Maica Dumnezeului celui de sus; pentru aceea ție ne rugăm: grăbește și miluiește pe robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casă părintelui tău. Bucură-te, Fecioară preacurata; bucură-te, cinstitul sceptru al împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taină; bucură-te, ușa cerului și rugul cel nears; bucură-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioșilor; bucură-te, apărătoarea și scăparea tuturor creștinilor, stăpână.

Slava… Și acum…, glasul al 8-lea:

Bucură-te, laudă a toată lumea; bucură-te, casă Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucură-te scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care ești slavă creștinilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masă cea dumnezeiască; bucură-te, biserica; bucură-te nastrapa de aur; bucură-te, bucuria tuturor! În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea: Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim. Pentru păcatele mele cele multe mi se bolnăvește trupul, și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută. Stăpână și Maica Izbavitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare către Cei ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii mijlocitoare. Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie ție, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu înaintemergătorul și cu toți sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi. Toate oștile îngerești, înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece apostoli și toți sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi. Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu, eu cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădejdea creștinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule.., Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăția… Și troparele, glasul al 6-lea; Miluiește-ne pe noi, Doamne… Slavă… Doamne, miluiește-ne pe noi… Și acum… Ușa milostivirii… (caută la p. 8),

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugamu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește, Doamne miluiește (de 3 ori).
Încă ne rugăm pentru milă, viață, pacea, sănătatea, mântuirea cercetarea, iertarea, bună-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.

Doamne miluiește (de 3 ori).
Încă ne rugăm ca să fie păzit sfânt locașul acesta, țara această, orașul acesta și toate orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru că milostiv, blând, și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, și să-și întoarcă toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Doamne miluiește (de 40 ori).
Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Doamne miluiește (de 3 ori) și ecfonisul:
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Paraclisul Maicii Domnului – Otpustul:

Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, cu folosințele cinstitelor cereștilor netrupesti puteri, cu rugăciunile cinstitului măritului prooroc, înainte mergătorului și botezatorului Ioan, ale sfinților slăviților întru tot lăudaților Apostoli, ale Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni, ale sfinților mari mucenici Dimitrie Izvorâtorul de mir, Gheorghe purtătorul de biruință și Artemie, ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva, cu ale sfinților drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi ca un bun și iubitor de oameni.

Strană: Amin.

Stăpână, Stăpână, primește rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul. Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maică lui Dumnezeu, păzește-ne pe noi sub sfânt acoperământul tău. Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Amin.