Veronica s-a nascut in Republica Moldova, iar povestea ei de viata este demna de un scenariu de film. A avut o copilarie tumultoasa, a comis o crima si si-a ispasit pedeapsa. Apoi a luat-o de la zero, in Spania. Iubeste si e iubita, dar… nu a avut curajul sa-i spuna adevarul despre trecutul ei. Iar acum se zbate intre durerea de a nu-i fi spus iubitului adevarul si frica de a fi parasita daca isi ia inima in dinti ca sa-si marturiseasca amarul.
Aceasta este povestea Veronicai:
In mahalaua in care m-am nascut si am crescut, viata se impleteste din momente rusinoase traite in mizerie. Cei pe care nu i-a cuprins patima bautului ii numer pe degete, iar infractiunile sunt la ordinea zilei, care mai de care mai grave, de la furturi si batai, la violuri sau crime.
Inca de cand imi pot aduce aminte tot ce stiu de la mama este desfraul. Nu stiu cine e tatal meu, caci mama a pierdut demult numaratoarea barbatilor. Am asistat la toate nasterile mamei, toate acasa, mosita de Baba Ioana. Cand veneau barbati la mama ne urcam pe soba si priveam nedumeriti ce se intampla. Nu o sa uit niciodata acest tablou.
Aveam 13 ani cand la mama a inceput sa vina Nea Vasile. Un barbat tanar, frumos, vanjos dupa care mi s-au aprins calcaiele. Cand mama nu era acasa, il primeam eu pe Nea Vasile. Cateodata mergeam si la el acasa. Dupa o vreme am simtit ceva in burta. Cand am vazut ca incepe sa se umfle am inteles. Asa patea si mama inainte sa nasca. Aveam 16 ani. Am nascut singura si plina de furia ca tatal copilului se culca ziua cu mine si noaptea cu mama. Am omorat copilul imediat ce s-a nascut, apoi l-am ingropat sub un pom. Dar cum n-am avut puterea sa sap prea mult si n-a durat mult pana cand cainii l-au dezgropat.
Am fost descoperita rapid si mi-am recunoscut vina. Mi-am ispasit pedeapsa si am avut timp suficient sa ma gandesc la ce-am facut. Nu voiam decat sa ies si sa o iau de la zero.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
Urmareste-ne pe Google News
