După ce ne-am delectat cu „Unde plecăm atunci când plecăm”, despre care ți-am mai povestit în secțiunea Recenziile Divei și ne-am îndrăgostit de scriitura atât de fină și de profundă a Narcisei Cîrligeanu, am fost atât de fericite să aflăm că una dintre scriitoarele noastre preferate a gratulat lumea literaturii cu o nouă lansare, „Cercul: un sfârșit cât un început”.
Află din rândurile de mai jos ce impresie ne-a lăsat cel mai nou roman semnat Narcisa Cîrligeanu, pe care l-am degustat pe îndelete, lăsându-l să ne încălzească sufletul în zilele reci și cenușii ale începutului de an.
O carte cât o mie: „Cercul: un sfârșit cât un început”
Narcisa Cîrligeanu obișnuiește să strecoare în uluitoarele povești de viață pe care ni le prezintă prin intermediul scrierilor sale și pilde de înțelepciune de care lumea contemporană are nevoie mai mult ca niciodată. Dacă începi și tu să intuiești că ne-am dezvățat să mai trăim cu adevărat, că am pierdut deprinderea de a viețui, înlocuind-o cu un simulacru care ne împlinește trupurile și ne stârnește mințile, dar ne ostoiește sufletul, atunci personajele din cel mai recent roman al autoarei române sunt gata să îți arate câtă dreptate ai și să îți deslușească totodată și singura cale spre izbăvire.
Ca și în „Unde plecăm atunci când plecăm”, Narcisa Cîrligeanu ascunde cu măiestrie o meditație asupra vieții și a morții într-o poveste de dragoste cutremurătoare. Astfel îi spunem bun venit lui Zoe, o femeie cu o putere ce zdruncină lumi, surprinsă încă de la debutul cărții în cea mai neagră ipostază cu putință: zăcând în singurătate, pe un pat de spital, cu o perfuzie ce îi picură lichid otrăvitor în vene și o lipsă tragică și acută de speranță.
„Toată viața alergăm după fericire, dar dacă ar trebui s-o definim, nu știm cum. Nu este niciun parametru, nicio constantă, nu are nici materialitate. Mai toți spun că e o stare, însă starea se referă la modul de agregare a materiei. Aici se pare că e vorba doar de sentimente și doar filosofii, în nebunia imaginației lor, s-au hazardat să definească sentimentele.”
Astfel începe „Cercul: un sfârșit cât un început”, dând de veste că romanul e o poveste despre căutarea, atât intrinsecă, cât și extrinsecă, a fericirii. Dar, dacă misiunea de a descoperi această emoție inefabilă poate fi asemuită cu o călătorie existențială, atunci biata noastră protagonistă nu se află nici măcar la început de drum, ci, izbită de nenorocirile vieții, a fost alungată de pe cărare, expulzată într-o prăpastie a deznădejdii și a nefericirii de unde numai cu prețul unei mari puteri mai încearcă să răzbată la suprafață.
Căci, așa cum aflăm din primele pagini ale cărții, Zoe și-a pierdut atât soțul, dar și pruncul nou-născut în timpul Revoluției din 1989. Dacă partenerul său de viață s-a jertfit pentru libertate, copilul i-a dispărut după ce fusese arestată de către securişti. Fiind nevoită să nască în mijlocul celor care o țineau captivă, asistată de o infirmieră ce nu ezită să o trateze violent, Zoe se trezește singură, fără prunc, fără a ști că Revoluția i-a răpit cei mai dragi oameni de pe lume.
Susținută de prietenii săi și cu precădere de îndrumătorul de yoga, Proful Alexei, Zoe reușește să își reîntregească din cioburi existența zdrobită și chiar întemeiază o revistă, „Paranormalul de lângă noi”, de aici romanul transformându-se într-o incursiune în ezoteric și spiritualitate care aduce pe alocuri cu geniul lui Eliade. Mai mult, profitând de cercetările în domeniul plantelor de leac întreprinse de bunul său prieten, Nea Valeriu, un personaj pe care îl vei iubi din prima clipă, protagonista se implică într-o afacere cu suplimente naturiste, creionând schița unui destin dedicat ajutorării celor din jur din care nu mai lipsea decât iubirea.
Și tocmai atunci când, precum orice cititor avid de povești de dragoste, începi să intuiești șansa unei relații între Zoe și Alexei, autoarea îl invită în scenă pe Kumal Pandit Nishan, istoric și specialist în limbi arhaice, un mare împătimit al culturii dacice, care vine să trezească din somnul vegetativ femeia din Zoe. Vor reuși însă cei doi să înnoade ițele unor destine aparent separate și să încropească un tot din două părți atât de diferite: o româncă puternică, blindată precum o cetate aflată permanent sub asediu, și un indian cu suflet de copil care trăiește clipa și savurează viața? Răspunsul se află, cum altfel, într-un cerc!
„Iubirea, Zoe, înseamnă iertare și smerenie”
Știi că ne ferim de spoilere, așa că vom păstra o tăcere deplină cu privire la personajul care ne-a dăruit cuvintele pline de înțelepciune din subtitlu, dar ținem să îți mărturisim că, pentru noi, au devenit moto de viață. Așa cum am spus, dacă ai deschis „Cercul: un sfârșit cât un început” căutând răspunsuri, le vei afla, chiar dacă nu în direcția în care te aștepți. De altfel, narațiunea Narcisei Cîrligeanu virează dramatic la stânga atunci când te aștepți să gonească nărăvaș în linie dreaptă, imitând întocmai cursul fulgerător și neașteptat al vieții.
Sursa foto: Facebook
Meditație asupra iubirii, „Cercul: un sfârșit cât un început” se joacă cu toate formele acesteia, de la dragostea prietenească la cea pătimașă, trecând prin iubirea de semeni și cea față de sine. Înrudindu-se cu iertarea, cu smerenia și cu altruismul și sacrificiul de sine, iubirea mustește în toate paginile romanului, și merge mai departe de povestea romantică, e un dar pe care autoarea ni-l face și nouă.
Însă „Cercul: un sfârșit cât un început” este și o expresie a dragostei fierbinți pentru România, laitmotiv care a dominat și în „Unde plecăm atunci când plecăm”. De data aceasta, principalul apărător al valorilor străbune este chiar Kumal, cel care ne povestește că spațiul carpato-danubian e leagănul civilizației vedice și care ne invită într-un periplu mistic, atât de emoționant, în cultura dacică surprinsă în chiar esența ei, la umbra Sfinxului și în vestigiile Sarmisegetuzei.
Dar, în cele din urmă, „Cercul: un sfârșit cât un început” este o meditație asupra vieții și a morții, anticipată chiar de titlu. A unei vieți bine trăite, cu însemnătate, menită unui destin puternic, și a unei morți liniște, ca o plecare spre o lume mai bună. Numai cei ce nu au trăit se tem de moarte, numai cei care nu și-au decodat misterul existenței au groază față de momentul de trecere, este mesajul atât de profund și de necesar al autoarei.
În plan narativ, nici că am fi putut să cerem mai mult: „Cercul: un sfârșit cât un început” e nu numai atât de emoționantă, dar și atât de ușor de citit. Cititorul devorează paginile înțesate cu dialoguri autentice, cu descrieri pline de magie, cu expresii revelatoare și revelații încântătoare. Cartea reține intenționat o umbră de mister; portretul lui Zoe nu e schițat decât în tușe delicate, aproape fantomatice, dar nu putem decât să apreciem discreția autoarei, fiindcă astfel ne putem însuși mai bine personajul. Zoe suntem toate!
Așadar, dacă ai poftă de o lectură ce îți va merge direct la suflet, binefăcătoare precum un ceai aburind de plante și reconfortantă precum o plimbare printr-o pădure alinată de razele soarelui, după ploaie, atunci îți recomandăm să începi anul literar cu „Cercul: un sfârșit cât un început”. Romanul Narcisei Cîrligeanu este disponibil pe site-ul editurii UP.
Urmareste-ne pe Google News
