Ce înseamnă să fii om? Cu siguranță e o întrebare pe care ți-ai adresat-o de multe ori. Și, în calitate de cititor pasionat, ai sperat, măcar puțin, că o carte va fi cea care îți va aduce răspunsul mult-așteptat.
Structurată în două părți, „Cutia cu suveniruri” de Issabela Cotelin își asumă, cu tandrețe și modestie, misiunea de a căuta în oceanul nesfârșit al cunoașterii și de a-ți aduce acel grăunte al înțelegerii care îți e accesibil în acest moment. Cu alte cuvinte, ne răspunde prin intermediul unei povești simple, dar de o profunzime uluitoare, la întrebarea „ce înseamnă să fii om?”. Un gând, nu o concluzie, un răspuns, nu un verdict: iată ce vei obține la finalul acestei cărți pe care vei păstra pentru totdeauna în inimă.
Din multe puncte de vedere, „Cutia cu suveniruri” de Issabela Cotelin este exact ceea ce ne trebuia acum. Vrei să afli de ce? Citește mai departe!
Un bloc mic, de patru etaje, substitut pentru viața întreagă
Omenirea e redusă la scară de microcosmos, dar ceea ce pierde în dimensiune câștigă în profunzime în „Cutia cu suveniruri” de Issabela Cotelin. Ceea ce pare a fi o lectură simplă, de după-amiază petrecută în grădină, se transformă într-o lecție de viață, și nu exagerăm deloc. Iar atunci când îți spunem că romanul mai e și ambalat frumos cu panglica unui thriller psihologic cu accente supranaturale, știi deja că e musai să îl citești.
Cartea a fost publicată în două părți, fiind grupată în capitole ce includ perspectivele celor zece personaje principale și câteva bonusuri mult-așteptate.
Fă un exercițiu de imaginație și închipuie-ți că trăiești într-un bloc mic, de patru etaje, cu o singură scară. Suntem sigure că deja multe dintre cititoare s-au identificat cu personajele Issabelei Cotelin, unul dintre primele și cele mai importante plusuri ale narațiunii. E aproape imposibil – ba nu, e cu neputință – să nu reverberezi la nivel profund cu măcar un protagonist din „Cutia cu suveniruri”. Iar atunci când aceste personaje încep să dispară, unul câte unul, în chip misterios, rămâi cu gura căscată și dornică să afli cât mai multe și cât mai repede!
În blocul mic al autoarei, un microcosmos, ne interesează cu precădere existența a 10 personaje, 5 bărbați și 5 femei, într-o armonie desăvârșită care e caracteristică întregii scrieri. Deși în aparență comunicarea e impecabilă, iar relațiile marcate de politețe, în realitate doar puțini dintre locatari se simpatizează și încă și mai restrâns este grupul celor care se cunosc cu adevărat. Sau nu? Aparențele și esențele se împletesc într-un mod magistral în „Cutia cu suveniruri” și, atunci când credeai că ai priceput ceva, că ai lipit o etichetă corectă pe fruntea unui personaj, descoperi că, cine știe, poate te înșeli. Ca în viață, nu?
Dar nu mai pierdem timpul și îți prezentăm protagoniștii cu care îți vei petrece câteva ore încărcate de emoții conflictuale!
Jo, personajul feminin principal din romanul în două părți, vine la pachet, precum ceilalți vecini, cu o poveste de viață tragică. A fost abandonată la „măicuțe”, apoi adoptată de o familie avută care a supus-o la nenumărate abuzuri. Între timp a crescut și s-a transformat într-o femeie frumoasă, un critic de filme cu priză la public, care evită însă atenția și se însingurează fiindcă nu mai are încredere în oameni.
Personajul în jurul căruia se rotesc, dintr-un motiv pe care îl vei înțelege mai târziu, toate celelalte, Jo este un catalizator ce ne permite să întrezărim sub o lupă caracterul locatarilor blocului. Ca să nu îți stricăm plăcerea cunoașterii, ți-i vom prezenta succint. Doamna Tache și Doamna Marin sunt eternele femei trecute de prima tinerețe, care își petrec mare parte din zi pe bancă, în fața blocului, aparent adâncite în bârfe și discuții pătimașe. Prima are un câine, pe Lăbuș, un simpatic patruped după care te vei topi. Malek e nelipsitul refugiat care nu e însă ceea ce pare a fi, iar Ofițerul agentul de poliție aparent impenetrabil și meticulos. Don Virgil și-a păstrat aerul de seducător, deși nu mai e de mult un june, ci un nobil scăpătat, iar Valeriu e tânărul cu mușchi umflați de steroizi și ghiul de aur pe deget. Moșul e corespondentul masculin al celor două femei în vârstă, un țăran mutat din rațiuni necunoscute la oraș, care nu mai aude bine și joacă table cu Administratorul. Galeria personajelor de „la bloc” e completată de Puștoaica, o fată dură și temperamentală care nu dorește să se apropie de nimeni și Marilena, o femeie simplă, vânzătoare la magazinul de la colț, dar cu o inimă de aur.
Ce le unește pe aceste personaje, în afară de faptul că dispar fără urmă, este aparenta imposibilitate de a dormi, căreia îi găsesc multiple soluții reprezentate de obiecte cu valoare sentimentală ce dezvăluie multe despre trecutul lor. Cum se vor înnoda aceste ițe, îți va fi dat să descoperi singură citind această carte excepțională!
Dacă ai dispărea mâine, ar afla cineva? I-ar păsa cuiva?
Toate personajele, fără nicio excepție, din „Cutia cu suveniruri”, sunt niște singuratici. Unii de voie, alții de nevoie. De aceea romanul este în primul rând o poveste despre viață, despre însingurare și una dintre cele mai frumoase istorii despre ce înseamnă să fii om. Atunci când dispar fără urmă, nici măcar unul dintre aceste caractere diverse nu are pe cineva care să îl caute. Deși absența lor e observată și unora dintre ei li se va duce și dorul, celelalte personaje ale romanului se complac în explicații neverosimile și scuze superficiale pentru a nu se implica cu adevărat. Pentru că nu există nicio prietenie reală și nicio apropiere trainică, fiecare erou pare să își ducă povara cu el în neant.
Sursa: Facebook
Dincolo de intriga migălos concepută, personajele sunt punctul forte al „Cutiei cu suveniruri”. Diverse, impecabil conturate, arhetipuri umane, ceea ce am apreciat este că, deși reflectă diferite valori (sau nonvalori) niciunul dintre personaje nu e cu adevărat rău până în măduva oaselor. Issabela Cotelin se dovedește o fină cunoscătoare a naturii umane, care „face radiografii” direct pe suflet, și fie că te regăsești în dificultățile lui Jo sau ai experimentat problemele lui Malek, cu siguranță vei întâlni în paginile cărții dacă nu un răspuns, măcar un îndemn, o povață, un sfat. Vocile naratoriale foarte bine schițate, cu glas unic – e evidentă preocuparea autoarei de a „vorbi pe limba fiecărui personaj”, o grijă ce lipsește din multe romane ale prezentului – vor ști să te apropie și să îți devină prieteni mai repede decât ai fi crezut. Îi vei înțelege, îi vei ierta, dar, mai important, vei simți la unison cu ei. Da, chiar și cu Moșul. Da, inclusiv cu Ofițerul.
Nu putem să nu remarcăm și geniala structură a cărții. Dacă la prima vedere recunoaștem că ne-am pus întrebări în legătură cu despărțirea romanului în două părți, atunci când am înțeles motivul ne-am plecat cu admirație deplină în fața acestei organizări briliante. În rest, „Cutia cu suveniruri” se remarcă prin minuțiozitatea și meticulozitatea unui roman polițist super inteligent, nu numai în explicarea disparițiilor personajelor, dar și în descrierea lor. Nu putem decât să apreciem sincer mintea autoarei, care și-a structurat perfect romanul.
Dar cel mai recunoscătoare am fost pentru lecțiile de viață pe care ni le servește atât de emoționat „Cutia cu suveniruri”. Desigur, ițele sunt ingenioase, structura „năstrușnică”, povestea se îmbie frumos și face „clic” într-un punct culminant plin de emoții, dar în inimă ne-au rămas aceste personaje care își deschid sufletul în fața noastră și ne învață că fericirea înseamnă adesea să sălășluiești cu suferința și să îi descoperi sensul, să nu renunți la lupta de a căuta bucuria în adâncul durerii și de a descoperi „luminița de la capătul tunelului”, care apare și la propriu, și la figurat în „Cutia cu suveniruri” (gândește-te la noi atunci când o vei descoperi).
Dacă ai poftă de o poveste emoționantă, de o carte cu accente de thriller supranatural și roman polițist, dar care nu îți dă fiori, ci îți dăruiește căldură, „Cutia cu suveniruri” de Issabela Cotelin poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii UP!
Urmareste-ne pe Google News
