Spune-ne drept: așa-i că, din când în când, mai tânjești după un basm? În complicata lume cotidiană, tare ni se mai face dor de un Făt Frumos care să spulbere de pe calul său năzdrăvan orice dificultate sau de o zână bună care să ne aline, cu atingerea ei fermecată, orice supărare!
C.S.Lewis, genialul autor al „Cronicilor din Narnia”, spunea că nu suntem niciodată prea bătrâni pentru a mai citi basme, iar azi ne propunem să îi onorăm cuvintele așa cum ne place nouă, cu o carte românească plină de magie! Este vorba despre fermecătoarea „Dincolo de eternitate” povestea cu sânziene și iele, prinți și monștri, a atât de talentatei Raluca Alina Iorga!
„La primul zâmbet al unui copil nou născut se naște o zână…”
Fii sinceră cu tine: de când nu ai mai citit un basm? Și nu, nu punem aici la socoteală poveștile cu care îți adormi năzdrăvanii seară de seară, ci o poveste savurată doar pentru inima ta. Noi recunoaștem că, în tumultul lumii cotidiene, ne dedicăm clipele libere lecturii altor tipuri de cărți: poate thrillere noir care ne țin cu sufletul la gură, drame care reflectă realitatea, cărți de dragoste care ne aduc trepidații în suflete sau fantasy-uri care ne poartă pe aripile imaginației în alte lumi.
Și totuși, orice cititor va recunoaște că basmele au ceva special. Miros a copilărie, ne aduc aminte de vremuri mai simple, când suflam cu puf de păpădie peste lume, înveşmântând-o în vise nepieritoare, pe care le-am uitat demult sau pe care le mai adăpostim încă într-un crâmpei bine ferecat din propriul suflet. Ne apropiem rareori de basme fiindcă le considerăm chezașe ale unui univers mitic, dar dispărut: cel în care credeam că totul e posibil, în care întâmpinam fiecare zi cu un surâs imens și poftă de viață, în care ne scăldam lipsiți de griji în apa vie a fericirii, ne luptam vitejește cu căpcăunii din hambarul bunicii sau ne războiam eroic cu baubaul ascuns sub pat. Cel în care ne închipuiam Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, convinși că, în epopeea vieții, vom da dovadă de aceleași virtuți precum protagoniștii noștri preferați.
Însă nu ne dorim să îți umplem sufletul de nostalgie, fiindcă nu aceasta este menirea „Dincolo de eternitate.” Deși Raluca Alina Iorga infuzează pe alocuri cu tandrețe dulce-amară scrierea ei, cartea este un manifest în toată puterea cuvântului pentru a redescoperi farmecul nestins al basmelor și o porție din copilăria nemuritoare din sufletul tău.
Cea mai frumoasă dintre sânziene și cea mai de temut dintre iele: aceasta este Magdalina, protagonista noastră din vremuri de poveste, în care zânele binecuvântau roadele pământului în hore amețitoare și în care duhurile rele luau mințile și sufletele tinerilor ce trădau cel mai de preț dar al omenirii, dragostea.
Frumoasă și bună la suflet, Magdalina este preferata Zânei Zânelor și cea mai demnă urmașă a sa. Dar tânăra nu visează să deslușească secretele Universului în Apa Vie, ci să trăiască dulcea dragoste în compania muritorului pe care îl iubește, Moskon. Atât de tare îl îndrăgește că îl așteaptă necontenit, ignorându-și îndatoririle, neconsolată nici de mângâierea poleită cu argint a lunii, nici de chicotele vesele ale suratelor ei, zânele, sau de vorbele pline de înțelepciune ale celei mai bune prietene ale sale, Eliana. Sperând în adâncul sufletului că o viață alături de Moskon e posibilă, Magdalina își invită iubitul la ceremonia la care va fi numită Zâna Zânelor, dar acesta nu apare. Înnebunită și fiind gata să sacrifice orice, chiar și nemurirea, pentru a-l mai vedea o dată pe cel care îi face sufletul să tremure, Magdalina fuge în lumea muritorilor și își găsește alesul în compania…soției sale, însărcinată cu moștenitorul regelui ce și-a bătut joc de o sânziană. Îndurerată la culme, Magdalina îl blesteamă pe Moskon să nu își mai găsească odihna și să își piardă mințile, iar toți urmașii săi să fie „niște nelegiuiţi și niște netrebnici”. Atunci când Zia, soția disperată, contracarează, prevestind zânei că într-o bună zi, unul dintre moștenitorii lui Moskon să îi aducă pierzania, simți în adâncul sufletului tău: această carte nu o vei uita.
Anii trec, iar Magdalina face parte acum dintre iele, zânele rele, ce seamănă peste tot pierzanie, înnebunind flăcăii tineri și făcându-i să își piardă mințile atunci când cad în mrejele farmecelor lor. Cu trupul subțire acoperit de valuri străveziii, cu ochi albaștri scânteietori și electrizanți și plete castanii, zâna pare că și-a pierdut pentru totdeauna bunătatea. Dar atunci când nu poate lua mințile unui prinț capricios și superficial, pe nume Daizus, și este în schimb legată de acesta, urmând ca unul singur să trăiască, iar celălalt să își regăsească sfârșitul, blestemul pare să se închege. Este însă blestem sau oare binecuvântare? Nu mai rămâne decât să afli citind această carte-balsam pe suflete prea otrăvite de modernitate.
„…atunci când cineva spune că nu crede în zâne, moare o zână”
Raluca Alina Iorga trebuie să fie recunoscătoare muzelor, deoarece a fost înzestrată cu un dar rareori primit în epoca de azi, acela de a trezi suflete la viață. „Dincolo de eternitate” este acel basm de care nu știam că avem nevoie; depănând isprăvi vechi, dar cu o tonalitate nouă, atât de proaspătă și de răcoritoare. Când nu mai credeai în nimic, descoperi că ajungi să crezi în zâne, când nu mai sperai în bine, realizezi că ții pumnii unei sânziene trecută de partea răului și unui prinț egoist și nestatornic, dar cu inimă mare.
Sursa foto: Facebook
Dincolo de pleiada de personaje pe care ni le mai amintim încă din basme, protagoniștii vor fi principalul motiv pentru care vei devora din scoarță în scoarță epopeea autoarei. Magdalina e, în primele pagini cel puțin, idealul feminin: frumoasă, puternică, cu inima bună, zâna e parcă țesută din raze de soare și stropi de rouă. Atunci când, îndurerată însă, pornește pe calea întunecată a ielelor, te identifici în sfârșit cu ea, recunoscându-i luptele și înțelegându-i disperarea.
De partea cealaltă, portretul prințului dac Daizus e încă și mai convingător. Rod al unei mari iubiri, tânărul este tratat mizerabil de către tatăl său, Regele Komozoi. Comparându-l neîncetat cu fratele său mai mare, moștenitorul tronului, Zyraxes, suveranul nu face decât să sădească în sufletul fiului său sâmburii amărăciunii, neîncrederii în forțele propriii și ai urii de sine. Daizus nu lasă la suprafață niciuna dintre calitățile sale și se transformă într-un tânăr imatur, afemeiat și superficial, egoist și nepăsător. O singură persoană pare să aducă la lumină ce e mai bun din el, Zyraxes, dar curând și fratele mai mare e decepționat de comportamentul mezinului său.
În această lume aparent atât de asemănătoare cu a noastră palpită însă magia. Și atunci când Magdalina și Daizus, uniți de fire indisolubile, pornesc într-o călătorie pe tărâmurile ființelor de poveste, deliciul cititorului e însutit. De la cai năzdrăvani (am da orice să îl avem drept sfătuitor pe Alsvidur) la Zmei și Zmeoaice, cunoscând-o pe Ghionoaia și pe Jumate-Om-Jumate-Iepure, pe Împăratul Verde și pe Împăratul Roșu, ne lăsăm în sfârșit sufletul întregit de ceva ce nici nu știam că ne-a lipsit.
„Voi, oamenii, nu înțelegeți. Credeți că meritați totul, că Soarele strălucește doar pentru voi, că natura prinde viață doar ca să vă slujească. Sunteți rupți de realitate. Aveți suflete mici și pline de întuneric.” Încheiem cu un citat care se potrivește atât de bine lumii actuale, și care ar trebui să te convingă că între filele „Dincolo de eternitate” vei găsi înțelepciune cât cuprinde, dragoste și acel farmec feeric pe care numai basmele mai pot să îl rețină. Cartea este disponibilă pe site-ul editurii UP.
Urmareste-ne pe Google News
