„Încâlceli” de Ciprian C. Vasilescu: pierde-te într-o încrengătură de povești fantastice în toate înțelesurile cuvântului
Proza scurtă are numeroși fani, și nu e de mirare: ilustrează crâmpeie de viață fără să îți revendice dedicarea pe termen lung. Un scurt răgaz să ai la dispoziție și dobândești putința de a te lăsa absorbită de o poveste care să îți permită să uiți de tot și de toate.
Dar proza scurtă nu se găsește „pe toate drumurile”. E nevoie de imaginație și de măiestrie ca să poți captiva cititorul în câteva pagini, e nevoie de multă stăpânire a talentului ca să poți însuma o istorisire într-un spațiu atât de scurt fără a-i sacrifica din farmec și vitalitate.
Suntem mândre să îți spunem că autorului Ciprian C. Vasilescu i-a ieșit de minune menirea în „Încâlceli. 13 nuvele fantastice”. Și ce moment mai bun să le descoperim decât la încrengătura dintre întuneric și lumină, când negura se desprinde în fâșii groase din tărâmul culorii și al veseliei, când sufletele ni se fac mici de frică? Cu fantasticul înainte și teama înapoi, iată recenzia noastră!
Între distopie și utopie, la granița cu superstiția, în mrejele răului și morții
Demult nu am mai descoperit o fantezie atât de fecundă ca în volumul de proză scurtă „Încâlceli” de Ciprian C Vasilescu. Te avertizăm de la început: multe dintre scrieri îți vor lăsa un gust amar, căci menirea pe care autorul și-a asumat-o e aceea de „a da speranță” făcându-ne să vedem că poate fi și mai rău.
Tocmai de aceea, o povestire precum „rEvoluția română” te va face să te cutremuri la gândul a ce ar fi putut fi. Demonstrând că are fler de un George Orwell autohton (și, cu siguranță, un context mai ofertant), scriitorul se joacă cu o premisă dătătoare de fiori: dar dacă revoluția din 1989 nu ar fi avut succes? Dacă în loc de mulțimi victorioase piața ar fi fost împestrițată cu cadavre de revoluționari? Dacă dictatorul ar fi sfârșit din viață împăcat, în casa părintească din Scornicești, atingând venerabila vârstă de 100 de ani, așa cum îi șade bine unui conducător legendar? Această premisă poate îi va lăsa pe cei mai tineri dintre noi doar un pic curioși, dar îi va îngrozi pe alții.
Să nu crezi, dacă îți displace politicul, că „Încâlceli” de Ciprian C Vasilescu e o radiografie realizată cu sânge rece a întunecatei societăți românești. Deși autorul recunoaște că s-a lăsat inspirat de Pădurea Întunecată (Pădurea Caraorman din Delta Dunării), pe care a descoperit-o într-o misiune de documentare și asemănă universul nostru acaparat de corupție cu stejarii ştrangulaţi de liane, povestirile mustesc de o imaginație bogată care face ca orice asemănare cu realitatea să fie pur întâmplătoare.
Și totuși… te regăsești în această lume închipuită, dar palpitând de un realism ce bate precum o inimă grăbită să își întâlnească sfârșitul. Poate că nu ai ambiții scriitoricești, dar empatizezi cu Scriitorul, un bărbat trecut de 40 de ani, singur și fără obligații, un spirit liber care, împovărat de greutatea asfixiantă a eșecului, descoper o sirenă, un miraj ațâțător capabil să îi schimbe viața însetată de măreție… sau nu?
Te contopești la un moment dat și cu un alt personaj predilect în scrierile lui Ciprian C. Vasilescu, și anume bețivul. Chiar dacă nu ai pus la viața ta gura pe alcool sau preferi cocktailurile simandicoase, vei simți pe limbă gustul hipnotizant al paharului de tărie degustat cu vecinii în subsoluri tenebroase și mizerabile de bloc („Patima bărbaților de la scara cinci”) sau vei descoperi beția supranaturalului, plonjând alături de un alcoolist care își găsește sfârșitul vremelnic și se trezește pe lumea cealaltă, așezat la aceeași masă cu rudele defuncte și ignorate, în „Împărăteasa șoarecilor”. Căci acesta e marele har al unui scriitor bun, să poată să te facă să te simți ca acasă în cele mai bizare piei de personaje și în cele mai sinistru de străine decoruri.
Dar ce ne-a fascinat la „Încâlceli” de Ciprian C Vasilescu este abilitatea unică de a juxtapune unor distopii sau utopii cu specific românesc, marcate de realități cotidiene și de superstiții familiare, bucăți de proză fanteziste, uluitor de imaginative, care nu au aproape nimic în comun cu lumea noastră contemporană. Mărturisim că noi aici ne-am regăsit favoritele, fie că e vorba despre înnebunitor de obsedanta „Ultima dorință”, de „Moș Craiu” și de „Nuvelă cu draci, întinsă pe trei secole”, care au ceva din geniul lui Eliade, ori de preferata noastră, „Când Paștele s-a nimerit de Crăciun”, o poveste pe care ne-o dorim transformată cât mai curând în scenariu de film, atât e de fascinantă.
Desigur că am savurat și celelalte bucăți de proză scurtă la fel de captivate. „Încâlceli” de Ciprian C Vasilescu a dovedit că știe că e musai să evite capcana de a se lua prea în serios cu „Dricul VIP”, o poveste cu cămătari colorată, condimentată și clocotitoare. A demonstrat că poate fi și în mod neașteptat tenebroasă și totodată optimistă și că poate ținti să îndrepte societatea, cu spectaculoasa „31 februarie”, dar a arătat mai ales că poartă semnătura unui talent înzestrat cu „Încâlceli”, o tornadă literară, un abis visceral în care îți sunt ațâțate simțurile, iar rațiunea, provocată de o poveste care miroasă a rugină și mustește de apă. Cum? Te îndemnăm să descoperi singură.
Un lucru mai avem de adăugat: nu o să poți lăsa din mână „Încâlceli” de Ciprian C Vasilescu. Dacă ți-ai propus să îți țină companie în drum spre serviciu sau când aștepți să intri la programarea de la salon, renunță la idee, căci e posibil să nu te mai poți desprinde din paginile sale și să iei decizii eventual „fatale”. Onorează uriașul talent și forța creatoare a imaginației autorului oferindu-i măcar câteva ore din timpul tău, răgaz în care să citești, să reflectezi, să (auto)descoperi și, mai important de toate, să viețuiești. Încâlcit, îmbârligat, întunecat.
„Încâlceli: 13 nuvele fantastice” de Ciprian C Vasilescu te așteaptă să le descoperi la Editura UP.
Surse foto: iStock
Urmareste-ne pe Google News
