Al doilea volum din „Regii timpului” de Laura Nureldin ne invită iar să călătorim în timp într-un roman electrizant
Una dintre cele mai celebre serii fantasy din literatura românească, publicată într-un moment când scriitorii români abia începeau să cocheteze cu acest gen literar, „Regii timpului” de Laura Nureldin ne-a captivat cu un prim volum plin de acțiune și de neprevăzut, a cărei recenzie o găsești aici.
Va continua în aceeași notă și cu al doilea? Rămâne de văzut!
„Ce mai urmează? Să-mi iasă fulgere din palmă?”
Se știe: Laura Nureldin e neîntrecută când vine vorba să creioneze protagoniste memorabile. Puternică, inteligentă, frumoasă și de un sarcasm delicios, electrizanta Mora, personajul principal din „Regii timpului”, seria formată din două volume, a dus la un cu totul alt nivel conceptul de „diferență de vârstă” dintre parteneri și iubește un bărbat cu... 2500 de ani mai în vârstă decât ea. Dar crede-ne că anii din buletin nu au nicio importanță atunci când bărbatul în cauză e nimeni altul decât Xerxes, Regele Persiei.
În prima apariție din seria „Regii timpului” de Laura Nureldin, protagonista Mora călătorește în timp, folosind mașina inventată de prietenul său Alex, și ajunge în Susa antică, acolo unde, în urma unui concurs de împrejurări, salvează viața regelui și se îndrăgostește de neîmblânzitul cuceritor, în realitate un bărbat puternic și orgolios, dar tandru, inteligent și protector în același timp.
Un adevărat caz de „fetele bună adoră băieții răi, nu”? Ei bine, dacă asta ți-a trecut și ție prin cap, imediat, află că al doilea roman din serie plusează și e gata să mai condimenteze această atracție veche de când lumea.
Dar să nu anticipăm. Profesoara de dicție ce lucrează cu actori celebri de la Hollywood și în același timp (dar nu în aceleași timpuri!) Regina Persiei, Mora Greene face naveta din Los Angeles-ul din prezent în străvechea Susa cu lejeritatea cu care se duce la shopping. Numai că o cădere de tensiune și imprudența prietenului său îi dă lumea peste cap, la propriu și la figurat. În loc să se bucure de compania bărbatului său în palatul regal, Mora ajunge în Louisiana de dinainte de Războiul Civil, un ținut al mlaștinilor și pădurilor bogate, unde vrăjitoria coexistă cu vechile tradiții patriarhale și unde nobilimea creolă trăiește în pace cu sclavii eliberați.
Și, pentru că Mora nu are deloc stofă de Scarlett O'Hara, bineînțeles că ceea ce urmează e o aventură delicioasă. Atunci când frumoasa brunetă poposește în inima acestui ținut sălbatic și e descoperită de un localnic, ai crede că se pierde cu firea, nu? Nici pe departe, căci adaptabilitatea o ajută să croiască imediat o poveste credibilă pentru urechile bărbatului: își ia numele de Marie Bonnechance și identitatea de proaspătă văduvă venită cu diligența din nordul Americii ca să exploreze plaiurile natale ale așa-zișilor săi părinți, ambele perfect racordate la o atitudine pe măsură.
Da, Mora e pregătită de orice, inclusiv să sară din pantalonii de piele, bocancii și tricoul cu cap de mort direct în rochiile cu corset și crinolină ale perioadei. Nu se tulbură nici măcar atunci când descoperă că MP3 player-ul cu care a venit din trecut e perfect funcțional și nici când realizează că nu poate fi rănită: de câte ori suferă o traumă, pielea îi sclipește argintiu, apoi se vindecă de îndată.
Dar dacă călătoriile în timp sunt deja o banalitate pentru indestructibila noastră protagonistă, nu același lucru poate fi spus despre povestea fraților Thevaux. Ajunsă în sânul unei familii care încă mai deplânge pierderea lui Anne, sora geamănă a lui Julian Thevaux, dispărută pe 22 mai, aceeași dată în care Mora își făcea apariția în Susa, eroina noastră e luată prin surprindere nu numai de povestea unei pierderi tragice, dar și de ochii albaștri precum un ghețar ai lui Daniel Thevaux.
Între timp, Alexander și Sondra, fata care i-a cucerit inima prietenului Morei, fac tot posibilul să repare mașina timpului. Dar, prinsă în mrejele unei noi iubiri imposibile, va mai dori protagonista noastră să se întoarcă acasă? Mai ales când Ettie, o vrăjitoare din ținutul mistic în care a poposit, îi spune cu emfază: „Nu vă e locu’ aci, da’ aci vă era sortit să ajungeți”.
„Ehe, Dorothy, s-ar părea că azi n-ai parte de nicio cărare de cărămizi galbene”
Încă de la bun început trebuie să mărturisim că salutăm decizia curajoasă a Laurei Nureldin de a o implica pe Mora într-o nouă poveste amoroasă. Nu puțini autori au această „vitejie” literară, de a se abate de la un drum deja croit și de a-și provoca protagoniștii cu sentimente nepermise. Desigur, nu o să afirmăm acum că nu am mai văzut triunghiuri amoroase, dar cel din „Regii timpului: EROARE_ (II)” e proaspăt și incitant tocmai pentru că se ferește de toate regulile clișeistice și aparent bătute în cuie în literatura de gen: nu există doi eroi care să se bată în „săbii” (metaforic sau nu) pentru inima protagonistei, există doar o eroină superbă în imperfecțiunea sa, care descoperă că emoțiile umane sunt mai complexe decât credea.
Din acest punct de vedere (și nu numai), al imprevizibilității apariției sale, Daniel Thevaux este un personaj impecabil conturat. Are aroganța, puterea și atractivitatea lui Xerxes, dar, să ne ierte regele antic, îl depășește în profunzime cu toate că, în chip ironic, e mult mai puțin prezent în desfășurarea acțiunii. Învăluit într-o aură de mister, vulnerabil și supus greșelii, ne cucerește pe dată tocmai pentru că e atât de uman, o caracteristică care din păcate lipsește multor eroi „prefabricați” din literatură.
Dacă povestea lui Xerxes și a Morei a fost epică, cea dintre protagonistă și Daniel e mai degrabă sfâșietoare, genul de „Romeo și Julieta” despărțiți nu de familie sau de preconcepții sociale, ci de o mașină a timpului. Iubirea înfiripată astfel de corzile unei inimi frânte e acaparatoare; pe lângă ea pălesc și culoarea și ritmul frenetic al New Orleans-ului din secolul al XIX-lea, dar și misterul dispariției lui Anne și legătura pe care fata cea bălaie o are cu strălucitoarea Mora.
Asta nu înseamnă însă că romanul e lipsit de acțiune sau de neprevăzut, cu toate că aceste ingrediente sunt mai subtil dozate decât în primul volum al seriei. Acum, Laura Nureldin pune accent pe inimă, dar și pe conotațiile filosofice ale călătoriei în timp. Dacă în prima parte am uitat să ne întrebăm ce se întâmplă cu timpul atunci când îi afectezi curgerea și tragi de o ață din țesătura lui, acum primim răspunsul neașteptat: când Mora a călătorit în Susa și de acolo s-a întors cu Xerxes înapoi în L.A., s-a produs un... duplicat.
Iar Universul caută întotdeauna echilibru. Și nimeni și nimic nu-l poate împiedica să facă ordine în dezordine, nici măcar inima unei femei.
Dacă te-am ispitit să citești „Regii timpului: EROARE_ (II)” de Laura Nureldin, află că romanul te așteaptă să îl descoperi în spațiul online.
Surse foto: Facebook, Microsoft Bing
Urmareste-ne pe Google News
